Boli create artificial; exemple (I)

Industria farmaceutică modernă, o piaţă globală de miliarde de dolari, nu se mai limitează la tratarea şi vindecarea celor bolnavi. În ultimii ani, s-au dezvoltat noi tehnici de publicitate, care vizează agresiv publicul sănătos, transformând anxietăţile naturale ale oamenilor în afecţiuni de tratat. Acest fenomen, adesea numit "disease mongering" (fabricarea de boli), exploatează temerile profunde legate de boală, îmbătrânire şi moarte pentru a stimula cererea de medicamente.

Pe baza unei strategii bine puse la punct, al cărei scop este extinderea artificială a pieţei, giganţii pharma se pare că au devenit experţi în "formarea bolilor" şi în exagerarea unei simptomatologii comune, cu scopul de a transforma oamenii sănătoşi în pacienţi dependenţi de medicamente, practică ale cărei consecinţe sunt grave asupra sănătăţii publice şi asupra încrederii pe care pacienţii o au în sistemul medical.

Strategia de a transforma tulburări minore sau simptome comune în boli este relativ simplă: laboratoarele farmaceutice preiau probleme minore de sănătate şi le transformă în boli serioase printr-un val de studii clinice, articole ştiinţifice şi campanii mediatice. De multe ori, aceste boli sunt complet necunoscute până la lansarea medicamentului care pretinde că le tratează. Este ca şi cum un miracol s-ar fi produs înainte de diagnosticare: medicamentul este deja pe piaţă.

Odată identificată o "nouă" boală, începe o maşinărie complexă de marketing şi manipulare, destinată să convingă atât publicul, cât şi comunitatea medicală, că această patologie reprezintă o ameninţare gravă. Rezultatul? O piaţă nouă pentru medicamente care, în multe cazuri, tratează simptome izolate sau chiar inexistente.

Campaniile publicitare şi de conştientizare lansate de marii jucători din industria farmaceutică au un impact profund asupra percepţiei sănătăţii în rândul publicului. Aceste strategii urmăresc să redefinească ceea ce înseamnă să fii sănătos, transformând simptome obişnuite ale vieţii de zi cu zi în tulburări medicale grave, ce necesită tratament farmacologic. Această abordare, numită "crearea de nişe de piaţă", exploatează fricile şi nesiguranţele oamenilor.

• a) Fibromialgia - una dintre bolile create artificial

Un exemplu relevant este promovarea fibromialgiei, o afecţiune vag definită la vremea respectivă şi care este caracterizată prin dureri musculare şi oboseală. Într-o campanie publicitară din Statele Unite, compania Pfizer a prezentat medicamentul Lyrica, iniţial dezvoltat pentru tratarea durerii diabetice, ca tratament pentru fibromialgie. Deşi nu există o dovadă clară a existenţei unei cauze organice pentru fibromialgie, Pfizer şi-a concentrat campania pe educarea publicului despre simptomele acestei afecţiuni, sugerând că milioane de oameni ar putea suferi de ea fără să ştie. De fapt, reclama promova mai degrabă existenţa bolii decât medicamentul în sine, construind o piaţă largă pentru Lyrica.

În urma acestei campanii, Pfizer a înregistrat, în anul 2007, o creştere a veniturilor globale, din care 1,8 miliarde dolari reprezentau veniturile din vânzarea Lyrica, în ciuda riscurilor grave de efecte secundare precum creşterea în greutate şi insomnia, potrivit unui articol publicat de site-ul Revue XXI.fr.

Istoricul medical Edward Shorter de la Universitatea din Toronto a criticat această abordare, susţinând că nu există dovezi care să susţină că fibromialgia este o boală organică reală. Totuşi, această afecţiune a devenit o oportunitate imensă de afaceri pentru Pfizer, deoarece durerea cronică, indiferent de origine, este răspândită şi adesea tratată în mod necorespunzător.

Referitor la fibromialgie, cotidianul Nouvel Obs.com nota că a fost lansată o nouă boală precum este lansată "o nouă marcă de blugi". Pe lângă exemplul acestei boli inventate şi de care a profitat gigantul pharma Pfizer, sursa citată aminteşte despre antidepresivul său Deroxat de la compania GlaxoSmithKline (GSK), care s-a dovedit periculos pentru adolescenţi şi despre anitiinflamatorul Vioxx de la compania Merck, retras din piaţă în 2004 şi despre care se spune că a fost responsabil pentru 30.000 de decese în Statele Unite.

În ceea ce priveşte inventarea unor noi boli, Patrick Landman, psihiatru şi psihanalist, cercetător şi co-fondator al asociaţiei Stop-DSM, a declarat recent pentru site-ul Hecstories.fr: "În psihiatrie, Big Pharma poate crea boli. Această disciplină este o pradă uşoară din cauza zonelor sale gri: distincţia dintre normal şi patologic este adesea complexă. Nicio boală mintală nu dă naştere unor markeri biologici care ar fi detectabili în sânge sau prin RMN. Diagnosticul clinic, parţial subiectiv, depinde aşadar de criteriile utilizate. Să luăm un exemplu: o persoană îndoliată poate fi tristă, abătută, poate experimenta o încetinire psihomotorie, poate avea gânduri negre, poate refuza să lucreze sau să mănânce... Durerea, care face parte din condiţia umană, poate să semene astfel ca două picături de apă cu o stare depresivă. Unde să plasăm limita? După şase luni, putem considera că doliul devine patologic.

Citeşte Un scenariu: Hackerii farma inventează virusul şi vaccinul, concomitent

Însă manualul american de psihiatrie DSM (n.red. - Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, publicat de Asociaţia Americană de Psihiatrie, care descrie şi clasifică tulburările mentale), care este foarte influent la nivel mondial, a scurtat această perioadă în ediţiile sale din ultimii ani. De acum înainte, şi în anumite condiţii, o persoană care şi-a pierdut o persoană dragă poate, după două săptămâni, să fie considerată nu ca pur şi simplu îndoliată, ci ca fiind deprimată şi susceptibilă să ia antidepresive. Cu toate acestea, presa americană a denunţat deja legăturile conflictelor de interese majore între laboratoarele şi psihiatrii care participă la DSM. Legăturile dintre companii şi liderii de opinie sau cu asociaţiile de pacienţi influenţează, de asemenea, crearea de boli, la fel ca anumite aşteptări sociale".

(Va urma)

Citeşte Boli create artificial; exemple (II)