Boli create artificial; exemple (II)

• b) Sindromul metabolic - o altă boală inventată

Unul dintre cele mai cunoscute exemple de boală "fabricată" este sindromul metabolic, cunoscut şi sub numele de "sindromul de burtă". Această afecţiune a fost descoperită în anul 1995 şi, conform studiilor, afectează una din patru persoane. Acomplia, un medicament produs de gigantul farmaceutic francez Sanofi, a fost lansat pe piaţă în 2007 ca soluţie pentru sindromul metabolic. Totuşi, sindromul era doar un conglomerat de factori de risc precum hipertensiunea, colesterolul crescut, diabetul şi obezitatea, factori care puteau fi trataţi deja cu medicamente existente şi eficiente. Deşi Acomplia părea iniţial un succes, după un an şi jumătate de la lansare, au început să apară reacţii adverse severe, inclusiv tulburări psihice şi chiar decese prin sinucidere. În cele din urmă, medicamentul a fost retras de pe piaţă, dar nu înainte de a genera profituri uriaşe pentru Sanofi. Se pare că studiile clinice efectuate înainte de lansare ar fi scos la iveală aceste efecte secundare, însă ele au fost minimalizate, iar autorităţile sanitare nu au intervenit la timp.

Un alt exemplu este osteoporoza, o afecţiune legată de îmbătrânirea oaselor. Campaniile de diagnosticare finanţate de marile companii farmaceutice sugerează că orice persoană a cărei densitate osoasă este mai mică decât cea a unei femei de 30 de ani suferă de osteoporoză. În realitate, multe dintre aceste persoane sunt perfect sănătoase, iar medicamentele oferite pentru tratarea osteoporozei, cum ar fi cel produs de compania Merck, reduc riscul de fractură osoasă la doar una din o sută de persoane, în timp ce patru din o sută dezvoltă necroză a maxilarului după patru ani de tratament. În loc să fie utile, aceste medicamente devin periculoase pentru sănătatea pacienţilor.

• c) Extinderea artificială a bolilor cronice şi sexuale - în beneficiul companiilor pharma

Mai multe publicaţii franceze şi germane susţin că industria farmaceutică a extins artificial sfera bolilor, concentrându-se pe probleme cronice şi sexuale, diabetul şi colesterolul fiind două exemple clasice.

Astfel, dacă în trecut diabetul era diagnosticat atunci când glicemia depăşea 140 mg/dl, în anul 1997 un comitet de experţi al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a scăzut pragul la 126 mg/dl, transformând peste noapte în diabetici zeci de milioane de oameni. Un proces similar a avut loc în cazul colesterolului: în 1998, pragul a fost scăzut de la 240 mg/dl la 200 mg/dl, crescând cu 86% numărul pacienţilor diagnosticaţi cu hipercolesterolemie în Statele Unite.

Citeşte Gheorghe Piperea: "Bill Gates a anunţat deja că trebuie să ne pregătim pentru o nouă pandemie; asta înseamnă că industria farma are deja vaccinurile"

Un alt domeniu în care laboratoarele farmaceutice au intervenit agresiv este cel al sănătăţii sexuale. Impotenţa feminină, dificultăţile de erecţie, menopauza, andropauza şi alte simptome sexuale au fost transformate în patologii tratabile, chiar dacă multe dintre acestea sunt manifestări normale ale îmbătrânirii. Studiile finanţate de laboratoare indică, de exemplu, că 43% dintre femeile cu vârste cuprinse între 18 şi 59 de ani suferă de disfuncţii sexuale, însă aceste cifre sunt adesea umflate pentru a crea o piaţă mai largă pentru medicamente.

• Vaccinul Covid-19: O lecţie despre transparenţă şi preţuri

Un caz recent de discrepanţă între costul de producţie şi preţul de vânzare este vaccinul împotriva Covid-19. Deşi costul de producţie al vaccinului Pfizer-BioNTech fusese estimat la aproximativ 1 dolar per doză, acesta a fost vândut cu preţuri de până la 19 euro în Europa. Această diferenţă subliniază lipsa de transparenţă în industria farmaceutică, unde preţul final nu reflectă întotdeauna costurile reale de producţie.

Citeşte Adrian Marinescu: "Discuţiile despre mutaţiile artificiale care ar fi dus la Sars-Cov 2 sunt simple supoziţii"

Mai mult, compania Pfizer a beneficiat de fonduri publice semnificative în timpul dezvoltării vaccinului, primind ajutor de la guvernul german şi Comisia Europeană. Acest exemplu relevă necesitatea unei transparenţe mai mari în ceea ce priveşte subvenţiile publice şi preţurile medicamentelor. Statul ar trebui să ştie exact cât de mult ajutor primeşte fiecare companie şi cât costă cu adevărat producţia unui medicament.

Anterior situaţiei declanşate de pandemia Covid-19, Boris Hauray, cercetător Inserm la Institutul de Cercetare Interdisciplinară în Probleme Sociale (Iris), spunea pentru Radio France, într-un interviu acordat în iunie 2019: "Influenţa industriei farmaceutice este puternică. Este cu atât mai puternică pentru că este oarecum sistemică. Producătorii finanţează studiile de medicamente, le controlează adesea şi sunt, de asemenea, extrem de prezenţi în viaţa lumii medicale. Evident, şi acest lucru este clasic, există grupuri de interese industriale care încearcă să influenţeze deciziile politice în direcţia lor. Evident, toată această industrie este orientată spre descoperirea unor medicamente care funcţionează, acesta este interesul lor. Producătorii au strategii de influenţă, urmăresc mai ales să se asigure că medicamentele pe care încearcă să le dezvolte sunt vândute cât mai mult posibil".

• Manipularea sistemului medical şi impactul asupra sănătăţii publice

Unul dintre cele mai îngrijorătoare aspecte ale acestei manipulări este influenţa uriaşă pe care laboratoarele farmaceutice o exercită asupra comunităţii medicale. În Franţa, de exemplu, 20.000 de distribuitori intră zilnic în cabinetele medicilor, în spitale şi farmacii pentru a promova medicamente. Aceşti distribuitori reprezintă interesele câtorva companii farmaceutice multinaţionale care lansează anual aproximativ 300 de noi medicamente.

Laboratoarele farmaceutice cheltuiesc în medie 25.000 de euro pe an pentru fiecare medic, organizând conferinţe, plătindu-le deplasările şi influenţându-le opiniile. De multe ori, medicii sunt de bună credinţă şi nu realizează că sunt manipulaţi. În alte cazuri, banii reprezintă o motivaţie suficient de puternică pentru a promova noi medicamente, chiar şi atunci când acestea nu aduc niciun beneficiu real pacienţilor.

În ceea ce priveşte marketingul pentru noile produse, sursa citată oferă şi declaraţia lui Mikkel Borch-Jacobsen, autor danez specialist în psihiatrie şi psihanaliză, care a studiat planul de marketing al antidepresivului Lexapro făcut public de Senatul SUA. Potrivit expertului danez, producătorul medicamentului a investit 115 milioane de dolari în costuri promoţionale, inclusiv 36 de milioane pentru mesele educaţionale oferite medicilor şi tot atâtea pentru conferinţele susţinute de liderii de opinie. Marcia Angell, fost director al publicaţiei "New England Journal of Medicine" a afirmat pentru sursa citată: "Această industrie este astăzi, în esenţă, o maşină de marketing. Îşi propune să vândă medicamente ale căror beneficii sunt incerte, folosindu-se de bogăţia sa şi puterea sa de influenţă, constrângere şi eludare a instituţiilor publice care i-ar putea sta în cale; influenţa şi constrângerea se exercită mai ales asupra medicilor, pentru că aceştia sunt cei care pun un diagnostic sau altul şi care prescriu medicamentele".

În aceste condiţii, puterea marilor companii farmaceutice devine din ce în ce mai evidentă, iar controlul pe care acestea îl exercită asupra preţurilor medicamentelor ridică întrebări etice şi economice. Statele par neputincioase în faţa acestor giganţi economici. Miniştrii Sănătăţii din multe ţări se confruntă cu dilema de a accepta preţuri exorbitante pentru medicamente sau de a refuza tratamentele salvatoare pentru populaţie, un act cu consecinţe politice şi electorale.

Un exemplu grăitor este cel al unui medicament dezvoltat de Novartis, care costă 2 milioane de euro per doză, destinat salvării vieţilor copiilor. Aceste preţuri record ilustrează cât de departe au ajuns companiile farmaceutice în dictarea pieţei, iar lipsa concurenţei le permite să impună preţuri extrem de ridicate pentru produsele lor.

În concluzie, se pare că industria farmaceutică a ajuns să se îndepărteze de nobilul scop de a îmbunătăţi sănătatea publică, concentrându-se pe creşterea profiturilor prin extinderea artificială a pieţei de medicamente. Conform surselor citate, de la boli inventate şi până la scăderea artificială a pragurilor pentru diagnosticarea unor afecţiuni cronice, laboratoarele farmaceutice transformă oameni sănătoşi în pacienţi. Această practică are efecte devastatoare asupra sănătăţii publice, creând o societate anxioasă, ipohondră şi dependentă de medicamente. Într-o lume în care orice mică tulburare poate fi tratată cu o pastilă, ne îndepărtăm de capacitatea noastră naturală de a face faţă vieţii şi de a ne vindeca.

Citeşte Un scenariu: Hackerii farma inventează virusul şi vaccinul, concomitent

Puterea companiilor farmaceutice de a manipula piaţa şi preţurile este o problemă globală. Statele trebuie să adopte măsuri mai stricte de reglementare şi să asigure transparenţa în ceea ce priveşte costurile de producţie şi preţurile medicamentelor. În plus, este esenţial să se limiteze influenţa lobby-ului farmaceutic, care, prin intermediul firmelor de consultanţă şi organizaţiilor, continuă să ocolească mecanismele de control şi să promoveze interesele marilor companii.

Fabricarea de boli, exploatarea fricilor şi lipsa concurenţei sunt factori care au transformat industria farmaceutică într-unul dintre cele mai profitabile sectoare din lume. Pentru a proteja sănătatea publică şi pentru a asigura accesul echitabil la medicamente, este nevoie de o acţiune concertată din partea autorităţilor de reglementare, a guvernelor şi a organizaţiilor internaţionale.

Citeşte Boli create artificial; exemple (I)