Care cu boi pe scena de la Operetă

În vreo lună şi jumătate, am adunat un snop de licitaţii petrecute la Teatrul de Operetă, vînzări despre care nu am povestit decît în treacăt, luaţi cu Monavisse, ShopArţi şi Rom-antici, ba chiar torţe olimpice, tricoul transpirat al lui Gică Popescu şi pînzele pictate ale lui Constantin Artachino. Iar viitoarea licitaţie Alis se va suprapune cu un Rom-antique, pe urmă vine o altă Monavissa şi uite aşa riscăm să uităm iar de întîlnirile de la Operetă.

Recordul perioadei aparţine clar unui "Car cu boi" de Grigorescu, vîndut, acum o lună, cu un miliard şi 197 de milioane, suficient ca să disloce un Tonitza din Top-ul primelor 10 vînzări de la Alis, clasament şi aşa plin de lucrări ale lui Grigorescu, dar culmea, nu "care cu boi" şi nici uleiuri pe lemn, ca mai sus amintitul. În schimb, inevitabil, autenticitatea lucrării este confirmată de "Istoricul de Artă Remus Niculescu", fapt pe care începem să-l luăm ca o scuză, că şi Michelangelo a menţionat că e sculptor, cînd a semnat contractul de pictare a Sixtinei.

După şedinţe în care preţul maxim a fost sub 200 de milioane, şi 33 din 48 de oferte nu s-au vîndut, la licitaţia din 30 mai, s-a vîndut o pictură de Iser cu 875 de milioane, una de Ressu cu 525, un Francisc Şirato cu 340, un francez de Bénézit, Mayer 1966 şi Adec 1999, cu 285 şi de abia locul cinci a egalat fostul record, 170 de milioane, pentru un Jean Cheller, care nici măcar nu este francez.

Lucrarea lui Iosif Iser, "Balerina", a ajuns să-şi tripleze preţul, urcînd de la 285 milioane, şi este o piesă din colecţia avocatului (şi nu a aviatorului, cum am fi tentaţi să extindem "av"-ul ce precede numele) Ernest Morgenstern. Dacă aveţi vreo informaţie certă de înrudire cu Maia, nu vă sfiiţi să ne-o comunicaţi. Dacă "Balerina" a fost singura lucrare de Iser adjudecată în intervalul fără Alis pomenit, şi a mai fost ofertată una, care nu s-a vîndut, "Odihnă la cîmp" de Camil Ressu, vîndută acum 10 zile cu 525 de milioane, în creştere de la 245, a fost singura de acest artist, altădată foarte prezent în licitaţii şi la preţuri evident bune.

Pictura în ulei de Francisc Şirato, vîndută cu 340 de milioane de lei, şi ea în creştere, de la 160 de milioane, se numeşte "Negustorul de covoare" şi deşi se spune că este un studiu, sîntem informaţi şi că a figurat în catalogul Şirato din 1965. Cît despre Pierre Carrier-Belleuse, el figurează şi în Akoun-ul din 2003, cu o cotă medie de vreo 3.500 de euro şi un an al morţii, 1932, diferit de 1933-ul menţionat de catalogul licitaţiei Alis, la care "Lecţie de călărie", pastel pe pînză cu semnătura sa, a fost dată cu preţul de pornire, 285 de milioane, ceea ce înseamnă vreo 7.000 de euro, dublul amintitei cote stabilite în străinătate. Fără o cotă pe pieţele consacrate, pe care nici nu cred că a avut şansa să ajungă, "Natură statică cu fructe", de Jean Cheller, a urcat de la 60 la 170 de milioane, un record evident pentru acest pictor care a trăit în România, de un mare talent şi o mică recunoaştere. În afară de cîteva schiţe, un ulei de Cheller nu a mai apărut la Alis din iulie anul trecut cînd, în aceeaşi şedinţă s-a dat şi "Noapte de iarnă", cu 38 de milioane, în creştere de la 14, dar şi "Ulcica cu crizanteme", cu 28 de milioane, pornind de la 13,8. Saltul cel mai mare a fost, însă, înregistrat în februarie 2003, cînd un "Peisaj de iarnă" de Jean Cheller, de 50 pe 71 cm, a urcat de la 12 la 90 de milioane de lei.

Cît despre Rudolf Schweitzer-Cumpăna, lucrările sale au fost ofertate în număr mare pe scena de la Operetă, în prima jumătate a acestui an. Cel mai bine s-a vîndut "Peisaj urban", la şedinţa din 16 mai, cînd preţul său a urcat de la 74 la 170 de milioane de lei. Cu două săptămîni înainte, "Moină în Cişmigiu" a urcat de la 28 la 85 de milioane, iar la 18 aprilie, o imagine de pe strada Buiestrului, unde se afla atelierul artistului, a urcat uşor de la 26 la 36 de milioane de lei. La ultima şedinţă Alis, un portret deosebit de ţărancă a fost vîndut cu 80 de milioane de lei, şi, în aceeaşi şedinţă, o "Casă", ulei pe carton, cu 25 de milioane, de asemenea în uşoară creştere faţă de preţul de ofertă.

La şedinţa din 16 mai, cînd "Peisajul urban" a fost recordul zilei, locul doi a fost deţinut de o creaţie a unei doamne a picturii româneşti, Lucia Dem. Bălăcescu. Cele 100 de milioane de lei la care a fost vîndut "Primul musafir", o scenă de local parizian cu valet negru, au fost o confirmare a cotei de vîrf a artistei şi, implicit, a faptului că preţul de 105 de milioane, obţinut în martie pentru "Gloxinia", ulei pe pînză ce a plecat de la 30 de milioane, nu a fost o întîmplare. Şi astea în condiţiile în care anul 2003 a fost nefast pentru cota Luciei Dem. Bălăcescu, au apărut multe lucrări cu semnătura sa, dar neimportante, lucrări de grafică vîndute rar şi cu preţuri mici.

La şedinţa din 2 mai, cînd s-a vîndut "Carul cu boi" de Nicolae Grigorescu, a mai fost loc şi pentru un Vermont, Nicolae, cu 380 de milioane, un Vînătoru de 130 de milioane, anterior amintita "Moină în Cişmigiu" de Schweitzer-Cumpăna, cu 85 de milioane, ba chiar şi pentru un alt "Car cu boi", de această dată de Henri Trenk. "Masa de bucătărie" de Nicolae Vermont a fost vîndută cu 380 de milioane, sărind din treaptă în treaptă, de la 92 de milioane, într-un an în care lucrările acestui maestru al picturii româneşti au obţinut preţuri ce justifică preţul de pornire. În primele cinci luni ale anului, s-a dat "Pe gînduri", un ulei pe carton de mici dimensiuni, cu 85 de milioane de lei, o superbă imagine cu o doamnă în rochie lungă şi verde, stînd la o măsuţă, cu 50 de milioane şi chiar un "Omagiu lui Dante", cu 36 de milioane, preţ de pornire.

"Artişti de circ în pauză", pictura lui Gh. N. Vînătoru vîndută cu 130 de milioane, provine din colecţia arhitectului Gh. Doicescu şi a figurat în retrospectiva artistului din 1978. Preţul său de pornire a fost de numai 34,8 milioane şi este explicabil, de vreme ce în acest an s-a dat doar "Casa de sub deal", în pre-Ziua Femeii, cu 50 de milioane, dublul pornirii de atunci. Dacă picturile lui Vînătoru, artist ce a trăit pînă prin vremurile noastre, tind să-şi creeze o cotă bună şi o poziţie cît mai în faţă, figura sa nu prea place. Nu s-au vîndut, în acest an, nici autoportretul său, venit direct din colecţia familiei şi pe care vreun minister de profil sau muzeu ar fi putut da 31 de milioane, dar nu a făcut-o, şi nici portretul în bronz al pictorului, lucrat de Corneliu Themeli.

Cercul poveştii noastre, început cu un car şi nişte boi imaginaţi de un penel celebru pentru acest subiect, se încheie cu un alt car şi alţi boi, pictaţi, de această dată, de mai puţin cunoscutul Henri Trenk. Lucrarea, datînd din 1857, a fost adjudecată cu 72 de milioane, preţ de pornire care aminteşte de cel cerut la 18 aprilie pentru "Poştalionul", dar care s-a rotunjit atunci la 80 de milioane. Este o cotă cu totul şi cu totul nouă, pentru că, în 2003, nu au apărut pe piaţă decît nişte lucrări de grafică semnate de Henri Trenk şi care s-au vîndut cu preţuri între 8 şi 13 milioane, iar în 2002, acest nume a fost inexistent pentru piaţa de la Alis. Iar Monavissa nu s-a născut decît undeva pe la sfîrşitul anului.