Ce este rezilienţa şi cum ajută companiile

Alături de criză, cuvântul care este mereu repetat în prezentarea realităţii economice din 2021 este rezilienţa. Avem rezilienţa de categorie, a IMM-urilor la impactul COVID. Avem rezilienţa de industrie, a companiilor din HORECA la măsurile de restricţie. Şi, în sfârşit, avem rezilienţa de ţară, prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă la impactul general al pandemiei asupra economiei.

Cu alte cuvinte se înţelege că dacă virusul e cauza crizei, rezilienţa e antidotul acesteia. Şi totuşi, dincolo de concept sunt multe alte atribute care ajută IMM-urile, HORECA sau România la nivel de rezilienţă. Dintre acestea principalele 5 cele mai relevante pentru rezilienţa unei companii sunt după cum urmează:

1. Pregătirea - O bună pregătire ajută la anticiparea unor situaţii, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. Potrivit unor date ale unui sondaj realizat de compania Valoria, peste 80% dintre companiile care şi-au echilibrat cu succes abordarea priorităţilor pe termen scurt şi lung (31% din total) au considerat că au pivotat foarte eficient pentru a se adapta la evenimentele din 2020, în timp ce mai puţin de jumătate (49%) dintre organizaţiile care nu au avut acel echilibru au avut aceeaşi experienţă.

2. Adaptabilitatea - Liderii recunosc importanţa de a avea angajaţi versatili, mai ales după un an ca 2020. În acest scop, flexibilitatea sau adaptabilitatea a fost, de departe, trăsătura forţei de muncă pe care decidenţii au considerat-o cea mai importantă pentru viitorul organizaţiilor lor.

3. Cooperarea - Decidenţii au indicat importanţa colaborării în cadrul organizaţiilor lor, menţionând că aceasta a accelerat procesul de luare a deciziilor, a atenuat riscul şi a condus la creşterea inovaţiei. De fapt, eliminarea muncii fragmentate în funcţie de departamente şi creşterea colaborării a fost una dintre cele mai importante acţiuni strategice pe care decidenţii le-au întreprins în anul 2020.

4. Încrederea - Liderii înţeleg provocarea construirii încrederii. Acelaşi studiu menţionat mai sus arată că mai mult de o treime dintre ei nu erau siguri că organizaţiile lor au reuşit să construiască încredere între decidenţi şi angajaţi. Cei care reuşesc se concentrează pe îmbunătăţirea comunicării şi transparenţei cu părţile interesate, precum şi pe conducerea bazată pe empatie.

5. Responsabilitatea - Majoritatea liderilor recunosc că mediul de afaceri are o responsabilitate dincolo de profit. Majoritatea decidenţilor spun că s-au descurcat foarte bine în privinţa echilibrării tuturor nevoilor părţilor interesate şi au considerat, de asemenea, că organizaţiile lor s-ar putea adapta şi pivota rapid că răspuns la criză. Compania există pentru că există părţi interesate precum clienţi, furnizori, angajaţi, legiuitori, organizaţii sindicale şi alte părţi interesate de a căror gestionare a nevoilor depinde succesul companiei.

Aceste atribute ale companiilor, proiectate prin acţiuni clare se susţin unele pe altele. Ele nu sunt fixe şi nici nu apar doar organic. Toate necesită intenţie din partea liderilor, investiţii şi acţiune pentru a le cultiva şi întreţine.

Companiile care construiesc în mod deliberat aceste atribute în mentalităţile şi culturile lor sunt mai bine poziţionate pentru a depăşi criza şi a pivota spre modele de business adaptate realităţii post-pandemice.

În concluzie

"Testul de stres" pe care această criză îl propune este substanţa de contrast care scoate în evidenţă companiile care au rezilienţă, dar şi cele care nu au. Mai ales acum când rezilienţa se demonstrează prin diversificare, tehnologizare, noi mentalităţi, pivotarea către un model de business adaptat la context.

Companiile care au făcut investiţii strategice, în forţă de muncă şi tehnologie, în capacităţi care sporesc rezilienţa şi-au depăşit concurenţa. Lecţia fundamentală pe care pandemia ne-a dat-o este că rezilienţa înseamnă atât să fim vizionari, cât şi să facem ce este necesar pentru a răspunde relevant şi a ne recupera după o criză.