Ce ne datorează statele?

Enumerarea ar putea începe cu sumele astronomice pe care statele din ziua de astăzi le-au împrumutat de la proprii lor cetăţeni. Şi, continuă să se îndatoreze! Am să las materia aceasta analizei specializate a economiştilor. Din perspectivă politică, statul modern, de structură democratică, este dator cetăţenilor săi cu instituirea şi gestionarea unui sistem al instituţiilor de guvernare capabil să le respecte şi să le promoveze drepturile şi libertăţile fundamentale, să asigure predominenţa legii, în orice condiţii şi în orice situaţii; să furnizeze siguranţa şi securitatea persoanelor, a comunităţii şi a societăţii-statale în ansamblu; să realizeze performant funcţii cu impact social major, cum ar fi organizarea şi funcţionarea sistemelor educaţionale, de sănătate publică şi de asigurări; să creeze cadrul legal pentru desfăşurarea unor activităţi şi instituţii economice capabile să genereze dezvoltare, condiţii şi oportunităţi de realizare socială pentru toţi membri societăţii. În plus, statul are datorii serioase faţă de cetăţenii săi în privinţa menţinerii condiţiilor optime de mediu, a prezervării şi gestionării resurselor naturale, după cum are datorii importante în susţinerea instituţiilor şi a activităţilor culturale, în sensul cel mai larg. Nimeni nu spune că toate aceste funcţii trebuie realizate doar de instituţiile statale. Dar, indiferent de contribuţia altora segmente societale, statul şi-a asumat aceste îndatoriri şi, mai mult, îşi justifică foamea neostoită de noi şi noi impozite prin necesitatea procurării fondurilor pentru a asigura aceste funcţii. Lista nu se încheie, dar ne putem opri aici. Orice analiză, a modului în care statele, de la marile puteri ale lumii, la cele periferice, îşi "plătesc" aceste datorii, vorbeşte, astăzi, despre un singur lucru: eşecul dramatic, care se apropie primejdios de faliment. Sub impactul evenimentelor care se derulează zilnic, oamenii încep să constate că nici măcar în materie de siguranţă a cetăţeanului, statele nu sunt "zmeii" despre care citim prin mai toate poveştile propagandei oficiale. În Turcia, ca să iau exemplul cel mai la îndemînă, statul arestează peste 60.000 de oameni pe care îi supune unor rele tratamente, cărora le distruge viaţa, pe motiv că cineva, neprecizat legal, ar fi pus la cale o lovitură de stat, altminteri eşuată! Noi, ce să înţelegem, de aici? Cînd doreşte el, statul se poate transforma pentru cetăţenii săi, într-un furnizor major de insecuritate socială şi individuală, pe scară largă. Cetăţenii săi, nu numai că nu pot spera să fie apăraţi de lege, ci trebuie să se aştepte la orice! Cînd are el chef, statul suspendă drepturile şi libertăţile fundamentale, la limită, orice fel de drepturi, iar vieţile oamenilor, legea, dreptatea şi justiţia pot fi înlocuite cu răzbunarea feroce a celui care ţipă pe toate tonurile, ca să audă oricine o vrea, prin Europa: "Statul sunt eu"!!! Doar că, Europa este şi ea ocupată, nu-i aşa?, cu treburile ei şi nu mai are timp să bage de seamă ce se întîmplă în statul pe care mai ieri-alaltăieri, Germania ni-l recomanda ca numai bun de integrat în Uniunea Europeană! Nu doar în Turcia, însă, cetăţenii sunt obligaţi de realităţile curente să constate că statul nu poate să se ocupe eficient de securitatea lor. Franţa este un alt exemplu, la îndemînă.

După evenimentele de la Nisa, pe bună dreptate, unii cetăţeni s-au plîns de falimentul măsurilor de securitate, la un eveniment care a stat sub egida Zilei Naţionale. Mai mult, unii dintre ei au anunţat că vor cere justiţiei să spună cine şi în ce măsură se face vinovat de aceste criminale "scăpări" ale procedurilor şi măsurilor de asigurare a siguranţei oamenilor la un eveniment public, prevăzut şi pregătit cu luni înainte!!! Care a fost reacţia "statului"? Mai precis, a unora dintre cei care se lăfăie prin puful privilegiilor oferite de înaltele instituţii oficiale, începînd chiar cu nevolnicul Hollande? S-au simţit ofensaţi!!! Cum, adică, să îndrăznească nişte amărîţi de cetăţeni să acuze pe Măria Sa, Statul, de neîndeplinirea obligaţiilor contractuale???!!! Iar ca să nu rămînă coliva fără cireaşă, ministrul de interne al guvernului prezideţial i-a anunţat pe supuşii statului Libertăţii, Egalităţii şi Fraternităţii, că de acum înainte se pot aştepta oricînd la alte evenimente precum cele de la Nisa, cărora, statul şi instituţiile sale ca efect al fatalităţii universale nu are cum să le facă faţă nici în viitor, după cum nu le-a făcut faţă nici în trecut!!! Acelaşi vînt rece a începutut să bată şi prin Germania, în condiţiile în care, în nici două săptămîni, au avut loc trei evenimente majore cu violenţă letală în spaţiul public. Păi, ce face, dumnealui, drăguţul de Stat? Doarme în cizme? Pe cine mai interesează toate hîrtiile, planurile, rezoluţiile şi ştampilele puse pe cine ştie ce hîrţoage, cînd în stradă mor oameni sub loviturile de glonţ, de topor şi de macetă, ori sub presiunea exploziilor devastatoare? Este clar că cineva, nu doar persoane, ci instituţii ale statului, dacă nu cumva, chiar Statul însuşi, este grav, criminal, dator, faţă de cetăţenii săi!!! Pare că a venit vremea ca cetăţenii să ceară statului situaţia conturilor. Să constate neîndeplinirea de fond a condiţiilor contractuale şi să pună la cale restructurarea din temelii a instituţiilor pe care le numim, cu un singur cuvînt, Stat.

"Haidem să ne facem un oraş şi un turn..să ne facem faimă. Oraşul, Turnul, iată universul făcut de munca omului; faima, numele, după cum ştim, este Istoria" Eseul lui Paul Zumthor dedicat parabolei biblice a Turnului Babel relevă nedesăvîrşirea ca dimensiune constitutivă a destinului uman, atît la scară individuală, cît şi istorică. În mod paradoxal, această condiţie ea are însă o funcţie pozitivă! Este "defectul" care ne salvează de la distrugerea sigură spre care ne precipită proiectele noastre colective, motivate mereu de Putere şi Orgolii. Nici o mirare, deci, să constatăm faptul că modernitatea nu este altceva decît o altă istorie a nedesăvîrşirii, un alt mare proiect ratat. Odată răspîndiţi pe faţa pămîntului, oamenii, comunităţile şi societăţile lor moderne refac, fiecare într-alt loc, etapele proiectului Babel. Şi, nici un alt "produs" al întreprinderii lor nu întruchipează mai bine elementele paradigmei, decît Statul. Statele moderne nu sunt altceva decît variante ale turnului arhetipal din ţara Senaar.