CEDO condamnă statul român la despăgubiri de aproape 10 milioane de euro

CEDO condamnă statul român la despăgubiri de aproape 10 milioane de euro. Dintre acestea, 3 milioane de euro sunt pentru un teren din Timişoara pentru care ANRP ar fi plătit puţin peste 200.000 de euro şi în cinci tranşe anuale, conform unui comunicat trimis redacţiei.

În Cauza Nasta şi alţii contra României, soluţionată marţi la Strasbourg, la poziţia patru se află o cerere având ca obiect o suprafaţă totală de 22.765 mp de teren situat în Timişoara, Strada Aurora. Potrivit grilei din 2013, utilizată în prezent pentru calculul despăgubirilor la ANRP (dar şi de instanţele din România), acest teren, mai mare de 5000 mp, care se află în zona IV, are o valoare de 18 euro/mp. Ar rezulta o sumă totală de 409.770 euro. ANRP ar fi considerat că acest teren era agricol la data preluării şi ar fi aplicat şi reducerea de 50% prevăzută de articolul 3 din OUG nr. 72/2020, astfel încât valoarea despăgubirilor ce s-ar fi acordat persoanelor îndreptăţite ar fi fost de 204.885 euro. Suma s-ar fi plătit în 5 tranşe anuale, raportat la cursul euro de la data emiterii deciziei de compensare, indiferent care ar fi fost evoluţia cursului valutar din următorii 5 ani. Aşadar, o discrepanţă uriaşă: 204.885 euro în 5 tranşe anuale de la ANRP (9 euro/mp), faţă de 3 milioane de euro, de plătit în trei luni de zile de la CEDO. (131 euro/mp), arată sursa citată.

CEDO s-a pronunţat săptămâna aceasta în 3 cauze împotriva României şi s-au stabilit despăgubiri totale de 9.879.618 euro în favoarea foştilor proprietari de imobile preluate abuziv. Vor mai fi şi alte condamnări până când statul român va modifica legislaţia în acest domeniu.

"Instanţele române însă, atunci când soluţionează asemenea dosare sau contestaţii împotriva deciziilor emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor din cadrul ANRP ar trebui să aplice direct jurisprudenţa europeană şi să calculeze în mod just despăgubirile. În realitate însă, judecătorii noştri nu şi-au făcut un scop din a face dreptate, alegând adesea poziţia cea mai comodă, care le aduce stabilitate şi garanţia unor pensii speciale. Conform art. 20 din Constituţie, dispoziţiile privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor trebuie să fie interpretate în concordanţă cu pactele şi celelalte tratate la care România este parte. Cum România este parte la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, hotărârile CEDO sunt obligatorii pentru instanţele române. Judecătorul naţional este primul chemat să aplice Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa CEDO şi are obligaţia de a "asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-i preeminenţa faţă de orice altă prevedere contrară din legislaţia naţională, fără să fie nevoie să aştepte abrogarea acesteia de către legiuitor" (hotărârea CEDO pronunţată în Cauza Dumitru Popescu împotriva României, publicată în M.Of. nr. 830/05.12.2007)", se arată în comunicat.

Sursa citată mai spune că: "Autorităţile de la noi nu numai că nu au ţinut seama de această recomandare, dar Guvernul a adoptat anul acesta OUG nr. 72/2020 care chiar restrânge drepturile proprietarilor. Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, organism care supraveghează punerea în executare a hotărârilor Curţii Europene, i-a solicitat României să ia măsurile urgente care se impun şi să transmită, până la 31 mai 2019, stadiul soluţionării acestor dosare, însă statul român nu a avut nicio reacţie în acest sens. Nici modificări legislative nu s-au adus, astfel încât va continua seria condamnărilor la CEDO şi despăgubirea foştilor proprietari cu valoarea de piaţă a imobilelor preluate de statul comunist şi vândute, în cea mai mare parte chiriaşilor în anii `90. Guvernul a realizat anul acesta singurele economii bugetare tocmai pe seama celor care au fost deposedaţi samavolnic de proprietăţile lor în urmă cu câţiva zeci de ani. Executivul a decis suspendarea aplicării Legii nr. 22/2020 care a fost cerută de mulţi ani de proprietarii deposedaţi abuziv. Şi aceasta deoarece, făcând un calcul electoral, eronat de altfel, guvernul a considerat că beneficiarii legilor de reparaţie ar fi mai puţini decât alte categorii de alegători. Ignorând numărul foarte mare de procese aflate pe rolul secţiilor civile ale instanţelor care au ca obiect nerespectarea de către autorităţi a dreptului de proprietate, precum şi miile de notificări în temeiul Legii nr. 10 din 2001 nesoluţionate de primării şi multe alte cereri în materia fondului funciar care zac la comisiile locale, unele chiar din 1991, guvernanţii nu au o imagine clară a nerespectării dreptului de proprietate în România şi care este numărul real al persoanelor care aşteaptă să primească despăgubiri."