CEL MAI BUN PLASAMENT Avalanşă de oferte în plină caniculă

În vremurile acestea fierbinţi, vînzările de obiecte de artă şi de colecţie sînt şi ele la aceeaşi înaltă temperatură. E vorba, în primul rînd, de licitaţii, dar ar mai fi şi Rom-antique, aşa-zisul tîrg al anticarilor, cu pretenţii ce suferă la fundaţii, şi chiar omniprezentul tîrg de la Şuţu, al colecţionarilor de această dată, cu multe obiecte şi vînzători din talciocurile bu­cureş­tene şi preţuri de la Paris şi Londra.

Dintre aceste vînzări, doar licitaţiile sînt controlabile, cu tranzacţii la vedere, şi pe ele ne vom fonda răspunsurile la cea mai răspîndită întrebare: ce se mai vinde, dom"le? Cu titlu subiectiv şi de recentă perioadă, am spune Pallady, Piliuţă, Mircea Ciobanu, ca apariţii şi rezultate. Altfel, mai apar destul de des şi Gheorghe Petraşcu, aflat însă într-o eclipsă de moment, dar şi Schweitzer-Cumpăna, Alexan­dru Ţipoia ş.a.

Cel mai tare, la licitaţia Alis de acum vreo 10 zile, nu a fost, însă, niciunul dintre aceştia, ci Eustaţiu Stoenescu, un mare şi rar artist român, nobil de înaltă ţinută, apropiat de familie al lui Titulescu, occidental de extracţie profundă, destin terminat la New York şi locul odihnei sale de veci ne este cam necunoscut, poate vreun cititor să ni-l releve. Imaginea unui bărbat în picioare, abuziv numită "portret", a fost propusă cu 60 de mii de lei şi vîndută cu 120 de mii de lei, adică exact dublul. Asta înseamnă o vînzare peste miliardul vechi, cum destul de rare la noi au fost şi încă mai sînt. De la licitaţie aflăm că pictura lui Eustaţiu Stoenescu a fost zărită în retrospectiva de la Craiova din 1998 şi în monografia cu talie de invidiat de către fete, apărută în acelaşi an. Din carte ne dumirim că această pictură de mare succes financiar a figurat, cel puţin cînd a fost alcătuit volumul, în colecţia Dumitraşcu-Bedivan. Nu vrem să continuăm superficialitatea în gîndire demonstrată cu denumirea de "portret", pornită, altfel, de la albumul din 1998, şi nu vom spune că bănuim că ar fi vorba de un autoportret, ci doar că avem motive să credem că bărbatul în halat de casă şi papuci, cu ziarul în mînă, pe o terasă mediteraneeană ar fi chiar pictorul, mai spre apusul vieţii.

În acest an, la 18 martie, Alis a mai vîndut un ulei de Stoenescu, un portret de bărbat de mare expresivitate, în nota clară a artistului. A fost propus cu 5 mii de lei şi tot cu 50 de milioane s-a dat.

Niţel sub Stoenescu, cu numai 10 milioane, a fost vîndut un artist din enumerarea de la început, Pallady. "Şalvari roşii", o imagine cu un model feminin îmbrăcat, lucru mai rar la Pallady, a intrat în licitaţie cu numai 43 de mii de lei şi a ieşit cu 110. Pictura intră, astfel, în categoria celor care bat miliardul în public, fiind deja a doua din ultima şedinţă Alis. De fapt, este cea mai recentă licitaţie a celei mai vechi case româneşti de profil, pentru că nu este ultima, nici măcar din această legislatură. Alis este hotărîtă să ne ia şi ultimul bănuţ de vacanţă şi mai cheamă lumea la nişte vînzări caniculare de iulie. Şi începe chiar de duminica asta, cea de peste ziua de mîine, unde o pictură de Pallady, "Vas cu cîrciumărese şi cutie neagră", plină de dedicaţii şi alte inscripţii manuscrise, este propusă cu 70 de mii de lei, avînd şanse serioase să rămînă doar cu atît.

La mare distanţă de cele două "miliardare" vine locul trei, în valoare de numai 24 de mii de lei, în persoana lui Tonitza şi a unei "Ierni la Balcic". Pictura este remarcabilă, cu o semnătură prestigioasă, numai că localizarea, care ar fi trebuit să îi atragă un plus de interes, este destul de incertă, nimic netrimiţînd cu gîndul la însorita Coastă de Argint, unde iernile nu sînt aşa de abundente în zăpezi. Preţul de adjudecare este acelaşi cu cel de ofertă, 240 de milioane vechi. Dacă despre Tonitza nu se poate spune că apare cu asiduitate în licitaţiile recente, despre Piliuţă, în schimb, da! "Flori roşii", uşor trecute, avînd semnătura celui dispărut acum 4 ani, au fost vîndute cu 12 mii de lei, aproape dublul ofertei de 7 mii. Peste trei zile vom avea ocazia să cumpărăm un "Sudor", desen în peniţă din 1973, propus acum cu 800 de lei, dar şi o scenă de cîrciumă, un desen în linii continue, pe care meşterul le îndruma cu meşteşug prin albul hîrtiei, ca să scoată personajele de acolo, ci un ulei în toată regula. "La un ţoi" este oferit la un preţ - 5 mii de lei - ce ar putea fi desuet în condiţiile actuale, numai să nu îl fi afectat oferta cam densă din ultimul timp. Şi ca să ne temem mai bine, ceva poziţii mai tîrziu va intra în scenă şi "Maşina galbenă", un peisaj urban, mai mult o scenă de acest fel oferită tot cu 5 mii de lei, dar fără a fi printre cele mai bune sau reprezentative ale originalului pictor, la umbra căruia nu cresc comparaţiile.

Monavissa nu se lasă nici ea mai prejos şi ne propune, la o săp­tămînă după Alisul care vine, o com­poziţie de pus pe gînduri, "Cina cea taină", apreciată la 8-9 mii de lei.

Cu următoarea vînzare intrăm pe terenul celor care se vînd cam de fiecare dată cînd apar, fie cu preţul cerut, fie cu ceva mai mult, ceva mai mare sau de abia sesizabil. În cazul lui Nicolae Vermont şi a sa "Mică florăreasă", saltul a fost ceva mai mare, de la 4 mii la 11,5, deci aproape triplu. Vin, apoi, Kimon Loghi, cu o privire altfel de la Balcic, undeva spre golf, care în expresie monetară a însemnat un salt de la 5 la 8,5 mii de lei, şi un peisaj urban în tuşa densă, aproape de relief, a lui Rudolf Schweitzer-Cumpăna, pictură care a cochetat cu dublarea preţului, plecînd de la 4 mii de lei dar oprindu-se la 7,5.

Deşi coborîm destul de repede şi abrupt spre preţuri mici, de pe la o mie şi ceva de euro coborînd exponenţial sau în picaj vulturesc din slava miliardului, să amintim un duo de contemporani, Ion Alin Gheorghiu şi o "Compoziţie în roşu şi negru" care a reuşit exact cît s-a cerut, 6,5 mii de lei, şi un "Nud" de Ion Musceleanu, care a urcat de la mia de euro de acum, 3,6 mii de lei, spre ce era mia de euro mai demult, 43 de milioane de lei nu mai puţin noi şi ei.

Destul de repede a devenit o obişnuinţă, dînd la schimb caracterul de surpriză plăcută, lucrările lui Alexandru Satmari, originalul fiu al lui Szathmary, descoperitor al Balcicului şi revelator al frumuseţilor sale pentru regina Maria. Acum s-a vîndut o pictură foarte lungă şi puţin înaltă, reprezentînd un sat de pescari, sărindu-se de la insignifiantul 9000 de lei la 2 mii. Acum zece zile a început un aflux de Maria Bănică şi Apostol Mănciulescu, cu cîte o lucrare vîndută staţionar la o mie de lei, dar care va continua duminica asta, la Alis, cu Maria Bănică, şi peste alte 10 zile, la Monavissa, cu Apostol Mănciulescu. Cu o poziţie foarte fragilă pe piaţă, puţin cunoscuţi şi cu o apreciere modestă, celor doi artişti o avalanşă de ofertă nu le poate face decît rău. Lor mai puţin, pentru că sînt plecaţi dintre noi, dar cotei lor şi urmaşilor lor sau celor care îndeasă pe piaţă aceste depozite, cu siguranţă le afectează în­deplinirea aşteptărilor.