CERCETAREA BUZOIANĂ FACE "MINUNI" ÎN CONDIŢII DE AVARIE Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Legumicolă Buzău a recuperat soiuri pierdute de legume româneşti

Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Legumicolă Buzău a fost înfiinţată în 1957 pe scheletul altei societăţi de cercetare, Horticola Buzău, care la rândul ei a fost înfiinţată pe altă Unitate de Producere Seminţe Bucureşti. Cu rădăcini adânci în cercetarea românească, unitatea de la Buzău funcţionează acum în condiţii de avarie. Cercetarea buzoiană a ajuns să se facă doar cu o mână de oameni, cu aparatură veche, mult depăşită de necesităţile momentului, şi mai ales pe o palmă de pământ. În ciuda greutăţilor, cercetătorii buzoieni uimesc prin munca lor. De curând, la Buzău au fost readuse soiuri de legume autohtone care fac parte din patrimonul genetic al ţării, dar care, din păcate, nimeni nu le-a dat atenţie, ajungând să fie pierdute. Ceapa aurie de Buzău, tomatele Bison sau vinetele Danubiana sunt doar câteva dintre soiurile recuperate de la băncile genetice din America şi Germania.

• Şase decenii de cercetare

59 de ani se împlinesc anul acesta de când la Buzău a luat fiinţă Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Legumicultură. În aceşti ani, cercetarea buzoiană a trecut prin schimbări majore, însă din păcate multe dintre ele au avut efecte negative pe care cercetătorii cu vechime în unitatea de la Buzău spun că nu le pot cuantifica în bani pentru că au adus pagube patromoniului genetic al ţării.

Una dintre cele mai mari probleme o reprezintă spaţiul mult prea mic pentru cercetare, Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Legumicultură fiind deposedată în acest timp de sute de hectare de pământ.

Concret, mii de soiuri de legume româneşti sunt cultivate acum pe 12 hectare din cele peste 500 câte avea odinioară unitatea de la Buzău.

"Din 2007 am rămas cu foarte puţin teren. Vorbim doar de 76 hectare însă dintre acestea doar 12 sunt pretabile cercetării. Restul sunt terenuri degradate, amplasate într-o zona periferică, greu să se poată iriga, de proastă calitate, fiind practic pământurile pe care în trecut a fost islazul comunal", povesteşte cercetătorul Costel Vânătoru.

În aceste condiţii, la care se mai adaugă şi lipsa unor finanţări venite de la bugetul statului, cercetarea a avut de suportat urmări destul de grave: "Am pierdut foarte mult din patrimoniul genetic, am pierdut soiuri şi creaţii biologice valoroase pentru că nu au mai fost posibiliţăţi de multiplicare din cauza spaţiilor restrânse. De exemplu, când avem două specii de ceapă, avem nevoie de distanţă mare între ele ca să nu se impurifice, să nu deprecieze soiurile şi cum suprafaţa cu care lucrăm a fost din ce în ce mai mică, soiuri de legume vechi, autohtone, au fost în pericol şi s-au pierdut. Astăzi am ajuns să le recuperăm cu mare dificultate de la băncile genetice din străinătate.

Recuperarea se face foarte greu şi durează chiar mai mult de un an de zile. Trebuie să faci acorduri de schimb, demersuri, multă birocraţie".

• Ceapa de Buzău, recuperată de la americani

Celebra ceapă de Buzău a fost salvată de americani, la propriu. Ceapa aurie, brand local şi soi de valoare genetică inestimabilă, a dispărut complet de pe piaţa Buzăului. Înainte de revoluţie, ceapa aurie se găsea peste tot. Totuşi, după 1990, legumicultorii au început să renunţe să o mai cultive şi nimeni nu s-a gândit la conservarea acestui soi. Aşa s-a ajuns ca după zeci de ani cercetătorii buzoieni să apeleze la o bancă genetică, unde sunt conservate cele mai apreciate soiuri de legume. După demersuri nenumărate, câteva seminţe de ceapă românea-scă au ajuns la Buzău, tocmai din Statele Unite ale Americii.

"Acest soi s-a pierdut din lipsa fondurilor pentru cercetare. Nu l-am găsit nicăieri în Europa şi l-am găsit tocmai într-o bancă de gene din Statele Unite ale Americii. A durat un an de zile şi ne-au trimis 50 de seminţe de ceapă aurie de Buzău, care este primul sortiment de ceapă obţinută prin semănat la noi", a declarat cercetătorul buzoian.

De ce nu s-au lăsat însă cercetătorii buzoienii până când nu au primit seminţele de ceapă? În primul rând pentru că e un brand local, care nu trebuia pierdut, iar valoarea genetică a soiului este inestimabilă. Ceapa aurie de Buzău este însă apreciată pentru gustul dulceag, în timp ce legumicultorii o preferă pentru avantajul său de ordin economic.

"Foarte multe creaţii, peste 60% dintre creaţiile europene au la bază ceapa aurie de Buzău. Deci s-a recunoscut de către oamenii de ştiinţă că această ceapă are o genetică specială, valoroasă, pe care s-a putut obţine creaţii noi. Şi noi la staţiune am obţinut, având la bază ceapa aurie de Buzău, ceapa Diamant, apoi ceapa roşie pe care o produc şi legumicultorii noştri. În plus, avantajul de ordin economic al primului soi este fantastic datorită faptului că este o legumă care se cultivă din sămânţă. Închipuiţi-vă că în loc să plantezi o tonă de arbagic pe un hectar de teren, pui trei sau patru kilograme de sămânţă într-o semănătoare şi rezolvi problema mai repede şi mai ieftin. Sunt diferenţe de zeci de milioane de lei între cele două modalităţi de cultivare. Ceapa de Buzău are sute de ani de evoluţie aici şi ar trebui să ajungă deja produs tradiţional, brand de regiune", mai spune Costel Vânătoru.

• Alte legume aduse din Germania

Ceapa de Buzău nu este singurul soi recuperat, lista legumelor este mult mai lungă, iar munca cercetătorilor se cuatifică în multe ore de muncă, uneori chiar şi cele din timpul nopţilor. Aşa au reuşit să readucă în ţară şi soiuri de tomate vechi, acum foarte căutate de legumicultorii români datorită calităţilor net superioare seminţelor importate. "Am recuperat din banca de gene din Germania soiuri de tomatele vechi - "Tomatele Bizon" şi "Tomatele Aurora". La fel am reuşit să readucem în ţară câteva seminţe din creaţile de vinete bucureştene, "Vinetele Danubiana". Foarte multe creaţii vechi şi sigur, paguba nu poate fi cuantificată în bani pentru că vorbim de patrimoniul genetic.

Însă acum, după ce a răsărit o rază mică asupra noastră, încercăm să revitalizăm soiurile acestea vechi care au început să fie cerute pe piaţă. Vorbim de tomate "Inimă de bou" sau ardeii iuţi pentru murături "Cornul caprei", spune Vânătoru.

• Legumicultorii caută soiurile vechi

După ce în ultimii ani au lăsat legumele autohtone pe seminţele aduse de peste hotare datorită productivităţii mari la hectar pe care le-o garantează aceste souri, cultivatorii din ţara noastră au început să revină la creaţiile autohtone. Motivele sunt de ordin financiar, pentru că după cum explică Costel Vânătoru, soiurile româneşti sunt aclimatizate în ţara noastră ceea ce le conferă o rezistenţă mai mare la boli şi intemperiile vremii.

"Legumicultorii au început să ceară soiurile vechi tradiţionale.

Au rămas cu imaginea gustului de altădată, pe de o parte, iar de pe de altă parte acestea au o rezistenţă genetică mai mare în comparaţie cu creaţiile noi introduse pe piaţă. Seminţele de peste hotare sunt productive, dar au nevoie de tratamente, lucrări de îngrijire speciale, de fertilizări, astfel încât un legumicultor trebuie să cumpere setul complet, adică pe lângă seminţe trebuie să ia şi îngrăşământ, substanţe de combatere a bolilor şi dăunătorilor, plasă de umbrire care să îl ajute să facă producţia spusă de furnizori. În schimb, soiurile vechi autohtone sunt adaptate mai bine la condiţiile climatice, sunt mai rustice, mai rezistente şi mult mai gustoase şi mai bune pentru sănătate. Au caracteristici net superioare faţă de cele aduse de peste mări şi ţări", a spus cercetătorul buzoian.