Cerere de intervenţie în dosarul Roşia Montană

Organizaţiile neguvernamentale care sunt parte a campaniei "Salvaţi Roşia Montană" au formulat o cerere de intervenţie în procesul de arbitraj deschis de Gabriel Resources împotriva Statului român. Solicitarea va fi depusă pe data de 2 noiembrie la Tribunalul ICSID de la Was-hington.

Cererea de intervenţie este formulată de comunitatea Declic, reţeaua MiningWatch România, asociaţia de localnici Alburnus Maior şi organizaţia de mediu Greenpeace România.

Solicitarea organizaţiilor va fi sprijinită de doi avocaţi din străinătate: Erika Lennon, Senior Attorney la Center for International Environmental Law (CIEL) şi Christian Schliemann, legal advisor la European Center for Constitutional and Human Rights.

Avocatul Erika Lennons a precizat: "Vom evidenţia, în «amicus curiae», argumente importante, şi anume că au existat efecte semnificative şi ireparabile asupra locuitorilor şi a societăţii din Roşia Montană, ca urmare a tentativelor lui Gabriel Resources de a mina în zonă şi a eşecurilor Guvernului român în protejarea populaţiei şi a mediului. Locuitorii au fost presaţi să-şi părăsească locuinţele, familiile s-au despărţit, întreprinderile au fost forţate să se închidă, instituţiile s-au transformat în maşini de propagandă, iar vecinii au devenit duşmani, ca urmare a campaniei psihologice de a diviza, izola şi intimida".

Christian Schliemann a menţionat că organizaţia din care face parte doreşte să prezinte tribunalului de arbitraj internaţional de la Washing-ton că "proiectul minier a fost planificat fără să respecte drepturile locuitorilor din Roşia Montană. Prezentând această perspectivă tribunalului, vom evidenţia cât de mult îi va afecta pe localnici decizia din procesul de arbitraj".

Ştefania Simion, membru al Consiliului Director al asociaţiei Alburnus Maior, susţine că această colaborare cu specialişti din străinătate a fost impusă de faptul că aceştia au experienţă în procesele de arbitraj internaţional şi pot prezenta cu argumente legale cerinţele comunităţii locale din Roşia Montană, pentru a fi luate în considerare de Tribunalul de Arbitraj Internaţional de la Washington. Ea a menţionat: "În acest proces, Alburnus Maior va interveni, are această posibilitate să depună o petiţie pentru a-şi arăta propriile argumente şi pentru a aduce o perspectivă total diferită în faţa Tribunalului, diferită şi de cea a Statului Român şi de cea a companiei Gabriel Resources, pentru a creşte şansele ca pretenţiile Gabriel Resources să fie respinse de tribunal".

Procesul dintre Gabriel Resources şi Statul român a fost iniţiat de compania canadiană în anul 2015, după care o perioadă de timp au fost dezbătute chestiuni procedurale şi chestiuni care au ţinut de confidenţialitatea informaţiilor.

În procesul pe care Gabriel Resources l-a deschis împotriva Statului român, compania canadiană cere des-păgubiri de 4,4 miliarde de dolari, sus-ţinând că a încercat dezvoltarea proiectului minier din zona Roşia Montană, dar autorităţile au împiedicat derularea acestuia şi au încălcat astfel tratatele internaţionale de investiţii.

Referitor la acest demers, Ştefania Simion a menţionat: "Sperăm ca intervenţia noastră să aducă o reformă a sis-temului arbitral, care în acest moment este netransparent şi nedemocratic".

Christian Schliemann a adăugat: "Tribunalul va decide în baza legii investiţiilor internaţionale, dar omite adeseori să ţină cont de drepturile omului şi de protecţia mediului, fapt care afectează comunităţile locale. Folosind arbitrajul internaţional, Gabriel Resources încearcă să obţină condiţii mai bune decât cele existente în legislaţia româ-nă, ceea ce nu este în regulă".

El a menţionat că audierea finală în acest caz va avea loc în decembrie 2019, iar decizia Tribunalului Internaţional de Arbitraj nu va fi dată mai devreme de vara anului 2020.

În privinţa procesului de arbitraj, Ştefania Simion a menţionat că statul român are în acest moment o poziţie intransigentă, deşi în trecut a colaborat cu compania Gabriel Resources, solicitând respingerea cererii firmei canadiene.

Scandalul privind exploatarea minieră cu cianuri a zăcământului aurifer de la Roşia Montană de către compania canadiană Gabriel Resources a început în anul 2004. De atunci şi până acum, organizaţiile neguvernamentale şi asociaţia Alburnus Maior au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a bloca acest proiect minier neprietenos cu mediul înconjurător şi cu comunitatea locală. Toate planurile de urbanism au fost atacate în instanţă, iar judecătorii au decis anularea acestor planuri pe baza conflictelor de interese a unor consilieri locali şi a încălcărilor legis-laţiei naţionale. Aceste sentinţe au dus la stagnarea proiectului minier. O altă bătălie a fost dusă pentru anularea certificatelor de descărcare de sarcină arheologică emise de Ministerul Culturii în anul 2004, documente care au fost anulate de instanţele de judecată. De altfel, după anularea definitivă a acestora şi după stagnarea proiectului, guvernul a dorit, la presiunea opiniei publice să introducă situl arheologic de la Roşia Montană în patrimoniul universal UNESCO. Solicitarea ţării noastre a fost retrasă unilateral în vara lui 2018, de către Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, dar ea poate fi reintrodusă în următorii trei ani cu informaţii suplimentare.