Cetăţeanul Trump

Iară, domnule?! Ce ne pasă nouă de Trump, de elucubraţiile mediatice, procesele, afacerile, ambiţiile lui, de circul electoral cu care speră să prostească lumea şi să ajungă din nou la Casa Albă? Aşa este, multora nu le pasă. Nu doar în România. Avem altele pe cap! Preţuri, facturi, greve, falimente, drumuri proaste. Scumpiri, salarii care nu ajung nici de la pămînt la lună, nici de la lună la lună, pensii din care nu se poate nici muri, darămite să trăieşti decent. Molime, boli, poluare, cutremure, catastrofe, necazuri. Nevoi, de fiecare zi şi de o viaţă întreagă.Şi cu Trump şi fără Trump, tot un drac! Aş putea să fac pe deşteptul şi să spun, cu bun temei, că viaţa fiecăruia dintre cetăţenii României, aici la ei acasă, atîrnă direct de ceea ce se întîmplă cu valoarea marilor acţiuni la bursele americane, de valoarea şi puterea de circulaţie a dolarului, de bunăvoinţa sau reauavoinţa "celui mai puternic om din lume" şi a oamenilor cheie ai administraţiei sale, de echilibrul sau dezechilibrul de pe tabla de sah a politicii interne a Americii, de decizii care se iau în locuri şi de către oameni despre care nu am auzit şi nici nu vom auzi, cît om trăi! N-o fac pe nebunul şi am să aleg alt plan de referinţă.

Dacă ascensiunea lui Trump la vîrful politicii americane şi primul său mandat prezidenţial pot fi trecute la capitolul "accidente istorice", posibila reinstalare a lui la Casa Albă, în 2024, echivalează la nivel geo-politic, cu ruptura unei masive falii continentale. Remodelarea istorică a macro reliefului politicii, nu doar din Statele Unite, ci de pe întregul teritoriu al democraţiilor occidentale. În mod definitiv, începutul oficial al sfîrşitului democraţiei moderne ca sistem de guvernare. De aici încolo, tragem linie, după care ne prăbuşim pe alt tărîm, pe "tărîmul Ghionoaei". După toate semnele, locuri dominate de "zmei" şi de soluţiile lor autoritariste de guvernare, de formele mai vechi ale sistemelor pseudo-democratice, mai mult sau mai puţin actualizate sau de forme ale neo-dictaturilor inventate ad-hoc pentru nevoile post-modernităţii. Aceasta este miza şi ea va dicta în ce fel de lume vor trăi copiii, nepoţii şi strănepoţii generaţiei al cărei reprezentant este Trump însuşi.

În aceste condiţii, cine şi de ce l-ar vrea pe Trump, din nou, la Casa Albă? Dincolo de orice speculaţii, valul pe care călăreşte abominabila creatură politică este ridicat şi împins cu o incomensurabilă forţă înainte, spre prăpastie, de cele circa 50 de milioane de americani dispuşi să pună în urnă un vot pentru Trump. În ciuda oricărei "logici raţionale", Trump are dreptate acum, aşa cum avea şi cînd a spus enormitatea care descrie cel mai bine relaţia lui cu nucleul dur al votanţilor săi: "Şi dacă mă duc acum într-o piaţă publică şi împuşc pe cineva în văzul lumii, nu pierd la urne nici măcar un vot!" Pare că aşa stau lucrurile şi acum, în pregătirea alegerilor pentru mandatul Preşedintelui SUA, din 2024. Cu absolută stupoare, lumea comentatorilor politici ia în serios posibilitatea ca, deşi condamnat la închisoare în vreunul dintre procesele în care va fi judecat pînă la alegeri, America "profundă" să îl aleagă totuşi pe Trump Preşedinte! De ce? Există multe resorturi, dar două dintre ele furnizează cea mai mare parte a energiei care se transformă în susţinere politică pentru Trump: teama de înlocuire şi teama dizolvării identitare. Oameni şi comunităţi întregi, pe tot cuprinsul Americii, resimt acut, existenţial, pierderea reperelor care au dat, iar pentru ei trebuie să dea şi în viitor, sens vieţii individuale şi sociale: familie, tată, mamă, copii, şcoală, educaţie ştiinţifică şi umanistă, Dumnezeu, religie, biserică, intervenţie minimală a statului în organizarea vieţii curente, în gestionarea veniturilor şi prescrierea modelelor de viaţă, eficienţă ridicată în administrarea justiţiei şi combaterea fenomelor disolutive, cum sunt violenţa inter şi intra comunitară, traficul de droguri, prostituţia etc. O bună parte a cetăţenilor Americii se teme şi refuză vehement să trăiască, acum sau în viitor, într-o lume a exceselor WOKE, promovate şi transformate deja, agresiv, în obligaţii morale şi legale de către fundamentaliştii idelogiei cu pricina! Discursul politic al lui Trump i-a desemnat pe aceştia ca vinovaţi de decăderea Americii şi, prin urmare, drept inamici Americii şi ai celor care susţin cauza revenirii şi reinstalării ei ferme în matca valorilor tradiţionale.

Al doilea motor de forţă al torpilorului Trump se cheamă simplu: big money! Nu o să fac lista marilor susţinători financiari ai cauzei maga, a trumpismului şi a lui Trump personal. Este lungă şi absolut impresionantă. Suficient este să remarcaţi prezenţa pe această listă a lui Elon Musk. Omul care a scos din buzunar, fără să ezite prea mult, vreo 44 de miliarde de dolari ca să cumpere şi, astfel, să neutralizeze platforma Twiter ca instrument de propagare a mesajelor, ideilor şi atitudinilor anti-Trump. Omul care a scos din priză reţeaua proprie de sateliţi care le permitea ucrainienilor să aibă comunicaţii, supraveghere şi coordonare a sistemelor militare. Mă rog, temporar şi din cînd în cînd. Undeva, pe la mijlocul listei o să-l găsiţi şi pe Bill Gates. Om cheie în echipa care a "coordonat" experimentul global numit "covid", cu pandantul său esenţial, "vaccinarea pe scară extinsă a populaţiei cu vaccinuri care nu sunt vaccinuri şi nici nu au fost omologate după procedurile standard ca produse medicale ale căror efecte adverse şi/sau nocive pentru om sunt larg şi precis determinate, sunt dovedite clinic şi statistic ca insignifiante, atît la nivelul mortalităţii, cît şi în raport cu beneficiile curative şi/sau profilactice". Ultimul pe lista susţinătorilor înfocaţi şi deloc dezinteresaţi ai lui Trump, cu voia dumneavoastră: Putin şi regimul său de la Moscova. Prietenii ştiu de ce! Ştie şi Trump, ştie şi o zonă nu tocmai restrînsă a serviciilor de informaţii ale Americii, ştiu şi alţii, de la Londra la Berlin şi de la Beijing la Ankara. Mulţi ştiu, dar nimeni nu pare hotărît să dea cărţile pe faţă. Zice-se că e mai bine cu ele la piept. Ori pe sub masă! Mă rog, politică mare... ce mă pricep eu!

Sub impactul acestor două uriaşe forţe, rezistenţa internă a republicanilor faţă de un nou mandat Trump la Casa Alba se topeşte ca neaua sărutată fierbinte de soare, iar celorlalţi contracandidaţi le fuge pămîntul de sub picioare. La recentele preliminarii din Nevada, Trump nu a fost pe listă. Nikky Haley, care pierduse deja la scor în faţa lui Trump în Iowa şi New Hampshire a candidat de această dată singură şi a reuşit uriaşa performanţă de a ieşi pe locul doi, abia adunînd vreo 30%!!!

Cine mai poate opri ascensiunea acestui nou Arturo Ui? Cei mai mulţi dintre cei care cred că mai poate fi oprită îşi pun speranţele în Justiţie. Pus sub acuzare pentru complexele şi extinsele manevre care au vizat invalidarea rezultatelor electorale care l-au scos de la Casa Albă în 2020, Trump a susţinut public, sus şi tare, inclusiv în documentele din justiţie că faptele sale, ca Preşedinte, nu pot constitui temei pentru inculpare, nici chiar după părăsirea funcţiei publice. "Ca Preşedinte, şi dacă dau ordin unei unităţi speciale a armatei să lichideze pe unul dintre adversarii mei politici, nu pot fi inculpat pentru aceasta, nici în timpul şi nici după terminarea mandatului! Preşedintele SUA trebuie să dispună de imunitate absolută şi inatacabilă juridic". Ei bine, Justiţia i-a dat răspunsul: această imunitate inexpugnabilă a Preşedintelui, care îl pune mai presus de lege, nu a existat, nu există şi nici nu poate exista vreodată în sistemul constituţional şi în cuprinsul juridic al Republicii Americane. În ceea ce priveşte răspunderea juridică pentru faptele sale, "Preşedintele Trump este cetăţeanul Trump!"