Observ că, de la o vreme, ştirile despre invazia rusă în Ucraina au început să urmeze un anumit tipar. "Ucraina susţine că.... Rusia a declarat, prin purtătorul de cuvânt... Armele occidentale... pierderi pe front" - şi cam atât. Mai nimic despre misterul întregii afaceri: cum Rusia a reuşit să supravieţuiască sancţiunilor occidentale.
În primele săptămâni de când Putin a ordonat trupelor sale să avanseze spre Kiev, sancţiunile au curs la vale mai ceva ca apele fluviului Volga. Spre exemplu, când băncile ruseşti au fost exclude din sistemul Swift, mulţi au crezut că aceasta va fi o "nucleară" care va dezorganiza economia rusească. Vedeai la televizor rafturi goale în magazinele din Moscova sau etichete cu preţuri care tot creşteau.
Desigur, sancţiunile au avut şi vor avea efecte. Însă este clar că Rusia a învăţat să ocolească multe piedici care i s-au pus în cale. Cum s-a ajuns aici?
În mare parte, pentru că există firme şi guverne care îşi bat joc de sancţiunile adoptate. Este momentul să le numim, pentru a fi în cunoştinţă de cauză atunci când trecem cu coşul prin supermarket sau când verificăm ştirile internaţionale.
Mai întâi, marile companii. Unele dintre acestea s-au retras ori şi-au redus considerabil activităţile în Rusia. Honda s-a retras discret şi nu mai exportă nimic în Rusia. BMW i-a lăsat pe ruşi fără piese. Google a blocat accesul la servicii precum Waze sau YouTube. Printre firmele cu o reacţie puternică se numără şi Deutsche Telekom, General Motors, Panasonic, Samsung şi Hyundai.
Altele însă au rămas. Cu maximă neruşinare. Allianz este una dintre aceste firme. Cu toate că profitul obţinut în Rusia reprezintă doar 0,2 la sută din profitul său global.
Ariel încă vinde în Rusia tot felul de săpunuri şi detergenţi (grupul are mai multe branduri precum Braun sau Always), cu toate că şi în acest caz profitul de pe piaţa rusească reprezintă doar 1 la sută din total.
Şi grupul Atelier Cologne a rămas şi vinde. Produsele lor sunt peste tot: Vichy, L'Oreal, Lancome, Biotherme, Garnier sau Helena Rubinstein sunt doar câteva dintre brandurile sale. Grupul turcesc Beko la fel, nu are nici o problemă să opereze în autocraţia lui Putin. Probabil pentru că oricum s-au obişnuit cu Erdogan, care pare din acelaşi aluat.
Iată şi alte cazuri. Tesla. Vă surprinde? Elon Musk, cel care a livrat terminale Starlink Ucrainei. Vorbăreţ de carieră, omul nu are nici o grijă. La fel şi Bank of America. Produsele Bosch se găsesc nu doar în magazinele de la Moscova, ci chiar în rachetele lansate de "Armata Roşie".
Însă principalii vinovaţi pentru semi-eşecul regimului de sancţiuni sunt guvernele apropiate de regimul lui Putin. Firmele chinezeşti au venit şi au ocupat locul deţinut de companiile occidentale. Iar regimul de la Pekin operează pe aceeaşi frecvenţă politică cu Moscova.
Tot între guvernele care au întins o mână tiranului de la Kremlin se numără şi India. Acolo este la putere un partid ultra-naţionalist, cu accente anti-occidentale. La fel şi în Turcia.
Ce ar fi de făcut? În primul rând, să reacţionăm individual. Suntem, fiecare, consumatori. Avem puterea de a boicota aceste firme de pe lista ruşinii de fiecare dată când facem cumpărături.
Dar sarcina principală revine guvernelor statelor democratice. Sancţiunile directe la adresa Rusiei sunt importante şi trebuie menţinute sau chiar amplificate. Însă este timpul ca statele terţe să simtă mâna grea a Occidentului în caz că le vine ideea să ajute Rusia.
Un caz special este cel al Emiratelor Arabe Unite. Popular vorbind, Dubai. (Acesta este însă doar unul dintre emirate). Dubai s-a transformat în parcul de distracţii al învârtiţilor regimului Putin. Nici nu este nevoie de multe eforturi pentru a aduce acest stat într-o zonă mai tolerabilă. Statele Unite şi Europa ar trebui să interzică accesul în spaţiul lor aerian pentru orice operator care operează şi în Rusia. Garantez că Dubai nu rezistă nici măcar o săptămână.
Ministerele de externe din ţările NATO, la rândul lor, ar trebui să fie mai active. Islanda a închis deja ambasada sa de la Moscova şi a declarat că în actualul context, în care Rusia este un stat agresor, nu vede sensul unei ambasade acolo. Poate aude cineva şi în aleea Modrogan...
Rusia are foarte puţini aliaţi pe scena internaţională. Şi aceştia ar trebui loviţi cu sancţiuni suplimentare: Belarus. Nicaragua, Venezuela sau Cuba. Nici în aceste state, cred, prezenţa unei ambasade nu se justifică.
În fine, să nu îi uităm nici pe ruşii care luptă sau protestează împotriva regimului despotic al lui Putin. Sunt relativi puţini, dar există. Majoritatea celorlalţi fie au băgat capul în nisip, fie cred tot ce pe serveşte propaganda Moscovei. Citeam, de curând, o ştire despre Legiunea Libertate pentru Rusia, unul dintre aceste grupuri de partizani, care a început să primească din ce în ce mai mulţi recruţi. Aceşti oameni trebuie sprijiniţi direct, cu armament şi pregătire, pentru că, la urma urmei, finalul pentru Putin va veni când chiar ruşii nu îl vor mai răbda.