Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a emis un comunicat de presă prin care prezintă consecinţele deciziei luată în cauza C-15/16 în care părţi au fost Oficiului Federal German de Supraveghere a Serviciilor Financiare şi Ewald Baumeister, un investitor lezat de activitatea desfăşurată de societatea Phoenix Kapitaldienst, al cărei model comercial a avut la bază un sistem fraudulos de tip piramidal.
În cauză, investitorul german a solicitat oficiului federal să îi acorde accesul la anumite documente referitoare la Phoenix, precum un raport special de audit, rapoarte de audit financiar, documente interne, rapoarte şi corespondenţa primite sau redactate de acest oficiu în cadrul activităţii de supraveghere a Phoenix. Dat fiind că oficiul federal i-a respins cererea de acces la aceste documente, domnul Baumeister s-a adresat instanţelor germane.
În aceste condiţii, Curtea Administrativă Federală din Germania a solicitat Curţii de Justiţiea Uniunii Europene să se precizeze domeniul de aplicare al Directivei privind pieţele instrumentelor financiare(Directiva 2004/39/CE), potrivit căreia autorităţile competente sunt ţinute să păstreze secretul profesional şi nu pot divulga informaţiile confidenţiale pe care le-au primit decât în cazurile limitativ enumerate de directivă.
Prin decizia luată de CJUE, Curtea statuează că informaţiile referitoare la întreprinderea supravegheată, pe care aceasta le-a comunicat autorităţii competente, precum şi toate declaraţiile acestei autorităţi din dosarul său de supraveghere (inclusiv corespondenţa acesteia cu alte organisme), nu constituie, în mod necondiţionat, informaţii confidenţiale care intră sub incidenţa obligaţiei de păstrare a secretului profesional.
Curtea precizează că informaţiile care au putut să constituie secrete de afaceri îşi pierd în general caracterul secret atunci când datează de cinci ani sau mai mult.
Referitor la obligativitatea aplicării acestei decizii de către statele membre ale Uniunii Europene, Curtea arată că acestea rămân libere să decidă să extindă protecţia împotriva divulgării la întregul conţinut al dosarelor de supraveghere ale autorităţilor competente sau, invers, să permită accesul la informaţiile aflate în posesia autorităţilor competente care nu sunt informaţii confidenţiale în sensul directivei.