Combaterea terorismului, o mare prioritate europeană

Printre numeroasele ameninţări şi provocări cu care se confruntă cetăţenii europeni, în sondaje terorismul reprezintă ameninţarea cea mai puternică, fiind urmat de schimbările climatice, stabilitatea economică (şomajul în rândul tinerilor, în primul rând), atacurile cibernetice, numărul mare de refugiaţi, tensiunile cu Rusia etc.

Conform unor analize şi investigaţii sociologice realizate în mai multe ţări europene, peste 75% dintre cetăţeni percep grupările teroriste islamice, în special ISIS (Daesh), ca pe o ameninţare majoră pentru ţara lor. În ultimii ani, dar şi recent, mai multe oraşe din Europa au fost puternic lovite de atacuri teroriste, comise de ISIS sau de afiliaţii săi, iar nivelul de alertă ră­mâne in continuare foarte ridicat. (43 de grave atentate teroriste, cu sute de victime, între 2014 şi 2017).

Pentru a răspunde preocupărilor cetăţenilor, Parlamentul European a înfiinţat o Comisie specială pentru combaterea terorismului, care şi-a început activitatea în luna septembrie 2017. Comisia evaluează amploarea ameninţării teroriste pe teritoriul european şi va evidenţia, într-un raport, eventualele erori, deficienţe şi disfunc­ţionalităţi la nivelul instituţiilor de combatere a terorismului.

Principalul obiectiv al Comisiei este acela de a propune măsuri adecvate pentru a permite Uniunii Europene şi statelor membre să îmbunătăţească prevenirea, investigarea şi urmărirea penală a infracţiunilor legate de terorism.

În mod cert, UE are nevoie de o nouă directivă europeană (legislaţie) privind combaterea terorismului.

În lupta împotriva terorismului islamic radical internaţional, provocarea nu se limitează la o singură organizaţie (ISIS) sau la anumiţi indivizi. Mai degrabă, aceasta consistă în combaterea unei vaste reţele europene şi internaţionale, cu o acoperire globală.

Reţeaua teroristă reprezintă o ameninţare fără precedent, îmbrăcând o combinaţie periculoasă de caracteris­tici unice.

Una dintre aceste caracteristici este credinţa extremiştilor musulmani în comanda divină, care cere membrilor săi să răspândească viziunea radicală şi extremistă asupra lumii, pe întregul glob, prin folosirea, mai ales, a violenţelor extreme şi a terorismului şi, din ce în ce mai mult, a unor tehnici noi de propagandă şi de racolare, prin folosirea pe scară largă a internetului.

Credinţa în Jihad (războiul sfânt) face ca aceşti activişti fundamentalişti să fie deosebit de periculoşi. În cele din urmă, din prisma unei astfel de viziuni, voinţa lui Dumnezeu nu acceptă nici argumente, nici compromisuri. Războiul sfânt (Jihadul) pare să fie singura lor opţiune (o interpretare greşită a jihadului, desigur).

Privind înapoi la ceea ce s-a întâmplat, mai ales după evenimentele din 9.11.2001 din SUA şi în special din Europa în ultimii ani, aş putea spune că erorile şi eşecurile sistemului european de combatere a terorismului sunt multiple. Câteva concluzii personale, care se pot face publice, privind situaţia actuală, ar fi următoarele:

1. Un sistem de securitate slab

- există multe aspecte de abordat la acest nivel, dar aş dori să pun accentul pe controlul slab şi necoordonat al frontierelor internaţionale ale UE, privind bazele de date pan europene fragmentate şi incomplete, pe sprijinul şi pe resursele limitate acordate forţelor de securitate din anumite state - slăbiciuni studiate în profunzime de către terorişti.

2. Eşecuri ale serviciilor de informaţii

- în special eşecuri în supravegherea, în detectarea şi prioritizarea ameninţărilor, privind schimbul de informaţii relevante între instituţiile naţionale cât şi europene de securitate, eşecul în accesibilitatea datelor de securitate europene (în unele state membre ale UE).

3. Probleme cu sistemul judiciar:

- diferenţe la nivelul legislaţiei şi al culturilor de securitate din statele membre ale UE, care împovărează schimbul de informaţii.

- condamnări la închisoare de scurtă durată pentru acte de terorism şi pentru crime violente în unele state membre.

4. Eşecuri şi rezultate slabe în combaterea radicalizării şi a recrutării online:

- trebuie să subliniem aici viteza procesului de radicalizare în era internetului;

- utilizarea instrumentelor de criptare de către organizaţiile teroriste (Daesh, Al-Qaeda etc.).

5. Resurse insuficiente şi, în multe cazuri, lipsa responsabilizării poliţiei, a serviciilor de informaţii şi a instituţiilor de securitate, precum şi o finanţare ineficientă:

- capacităţi limitate la nivel naţional (resurse umane şi resurse tehnice) în peste jumătate din statele Uniunii Europene.

6. Dezvoltare asimetrică în implementarea fişierelor naţionale de date:

- lipsa unei puneri în aplicare depline la nivelul UE a unor instrumente importante precum PNR (datele din registrul cu numele pasagerilor) şi cadrul Prum (baze de date ADN şi amprente digitale)

7. Eşecul integrării în societate a multor tineri musulmani europeni; eşecul urmăririi şi integrării persoanelor care s-au întors în Europa (după ce au luptat pentru ISIS în Siria şi Irak); creşterea criminalităţii pe fondul migraţiei masive în unele ţări europene.

- creşterea traficului ilegal şi, aici este demn de menţionat faptul că multe dintre actele teroriste din Europa sunt finanţate cel puţin parţial prin infracţiuni, în special prin trafic de droguri, de arme, furt, jafuri, vânzare de mărfuri contrafăcute, spălarea banilor, etc.

8. De asemenea, integrarea diferenţiată a statelor membre ale UE pune în pericol cooperarea generală şi solidaritatea Uniunii Europene (nu toate ţările sunt membre ale spaţiului Schengen, niveluri de cooperare diferite cu Europol, Eurojust si alte instituţii UE).

Fără îndoială, avem nevoie de o "Mare Strategie" la nivelul UE pentru a combate şi a învinge terorismul. Eliminarea acestei ameninţări înseamnă o luptă foarte grea, care necesită un capitol lung şi special. Orice "Mare Strategie" pentru combaterea ameninţării fără precedent a terorismului trebuie să combine atât acţiuni militare şi de securitate, cât şi strategice şi sociale, abordând simultan ameninţările la nivel local, european şi internaţional.

Sunt necesare soluţii de securitate şi de asigurare a respectării legii pentru a suprima direct şi imediat riscurile emergente, în timp ce comunităţile europene şi internaţionale trebuie să depună un efort conjugat pentru a contracara în mod strategic radicalizarea islamică (înrolarea în grupări islamice extremiste) si extremismul de orice fel.

Este de lăudat faptul că statele membre ale UE îşi consolidează în mod coordonat programele de combatere a terorismului, stabilind abordări noi şi inovatoare pentru a lupta împotriva numeroaselor aspecte ale ameninţării dinamice a terorismului. De asemenea, trebuie amintită iniţiativa de înfiinţare a unei structuri europene de informaţii anti-terorism; Încă se negociază ce formă va avea aceas­ta.

Cetăţenii europeni aşteaptă măsuri puternice, excepţionale, pentru a combate ameninţările precum teroris­mul. Ei doresc să trăiască în pace, stabilitate şi prosperitate; Şi o vor face dacă factorii europeni de decizie vor lua măsurile potrivite. Privind prevenirea şi combaterea terorismului, România poate reprezenta un exemplu pentru multe alte state membre ale UE.