ROMÂNIA-RUSIA Consolidarea companiilor energetice ruseşti în străinătate

Rusia încearcă să revină într-o poziţie de monopol internaţional în domeniul energiei. Ambiţiile Rusiei pe plan modial reies din Strategia Energetică până în 2030, aprobată de guvern pe 13 noiembrie 2009.

"Obiectivul strategic al politicii străine energetice a Rusiei este maximizarea utilizării potenţialului energetic pe piaţa mondială, sporirea poziţiilor în străinătate şi obţinerea câştigului maxim posibil pentru economia naţională", se arată în documentul citat.

Potrivit actului, până în 2030, exportul resurselor energetice va rămâ-ne factorul major de dezvoltare pentru economia rusească, dar impactul său asupra economiei Rusiei se va diminua: "Ratele de creştere ale exportului de energie vor încetini treptat şi este de aşteptat ca volumul să se stabilizeze până la sfârşitul perioadei.

Această tendinţă corespunde politicii economice pe termen lung a ţării, care se concentrează pe diversificarea structurii economice şi pe diminuarea dependenţei ţării de exporturile de energie".

Strategia energetică a Rusiei până în 2030 este o updatare a documentului cu acelaşi nume, pe o perioadă până în 2020.

Pe fondul implementării Strategiei energetice până în 2020, exporturile de combustibili şi energie au crescut, iar cele de produse petroliere, în locul petrolului brut, sunt în dezvoltare de asemenea, se mai arată în noul document.

• Sporirea prezenţei companiilor ruseşti în străinătate

Ruşii vor să-şi sporească prezenţa în străinătate, în trei etape.

În primă fază, până în 2015, trebuie dezvoltată cooperarea cu ţările consumatoare de energie rusească, inclusiv prin schimburi de active, profitabile de ambele părţi. De asemenea, urmează să fie semnate acorduri interguvernamentale de cooperare pentru promovarea intereselor companiilor energetice ruseşti.

În a doua fază (2020-2022), ar trebui dezvoltate şi implementate programe de acţiune coordonate şi cu alte direcţii economice externe, pentru întărirea poziţiei Rusiei în cooperarea energetică regională (cu ţările din Uniunea Europeană, regiunea Asia-Pacific, Orientul Mijlociu, Africa, Asia Centrală şi de Sud-Est, America Latină, China).

Totodată, Rusia intenţionează să ducă, potrivit strategiei energetice, o politică flexibilă în relaţia cu trans-naţionalele, precum şi o cooperare activă a companiilor ruseşti cu noi corporaţii naţionale şi alţi actori de pe piaţa internaţională.

În a treia fază a strategiei (până în 2030), Rusia are în vedere formarea, la nivel global, a unor lanţuri de de producţie de energie, cu participarea companiilor ruseşti şi a unor companii din ţările consumatoare de energie rusească.

O altă ţintă este ca Rusia să aibă o companie energetică cu o prezenţă stabilă în top trei pe plan mondial, în domeniul energetic, şi în top cinci la nivel global. Două dintre companiile ruseşti trebuie să fie între primele zece, în cele două topuri, până în 2030, potrivit strategiei.

Pe tot parcursul implementării planului, ruşii vor susţine la nivel politic şi economic companiile ruseşti energetice din străinătate.

• Rusia pe pieţele energetice mondiale

Poziţia Rusiei este deosebit de importantă pe piaţa mondială a hidrocarburilor, se arată în Strategia energetică.

Potrivit documentului, în ultimii ani, Rusia a deţinut poziţii fruntaşe în ceea ce priveşte producţia de petrol şi a asigurat 12% din cantitatea de petrol comercializată în lume. Peste 80% din petrolul rusesc este exportat în Europa şi cota Rusiei din pieţele europene este de aproximativ 30%. Produsele petroliere ruseşti sunt de asemenea exportate predominant în ţările europene.

Rusia este pe locul întâi în lume din punct de vedere al rezervelor (23% din rezervele mondiale) şi a producţiei anuale de gaze naturale. Ţara asigură 25% din comerţul mondial de gaze naturale, dominând atât piaţa europeană a gazelor naturale şi cea a Comunităţii Statelor Independente. Gazul rusesc acoperă aproximativ 30% din consumul total de gaze din ţările europene (inclusiv Turcia, dar excluzând ţările din Comunitatea Statelor Independente). Cu un sistem unic de transport al gazelor, Rusia are de asemenea un rol important în furnizarea de gaze naturale dinspre Asia Centrală spre Europa şi spre ţările Comunităţii Statelor Independente.

Rusia deţine locul doi din punct de vedere al dimensiunii rezervelor de cărbune (19% din rezervele mondiale), locul al 5-lea din punct de vedere al producţiei mondiale (5% din producţia mondială) şi de asemenea reprezintă aproximativ 12% din comerţul de cărbune folosit pentru încălzire.

Industria energiei nucleare ruseşti reprezintă 5% din piaţa energiei nucleare mondiale, 15% din piaţa reactoarelor nucleare, 45% din piaţa îmbogăţirii nucleare şi 15% din piaţa mondială a conversiei combustibilului nuclear epuizat. De asemenea, Rusia asigură 8% din producţia mondială de uraniu natural.

Oficialii ruşi arată, în Strategia energetică, că Rusia va rămâne în mod indiscutabil jucătorul principal pe piaţa hidrocarburilor şi va participa activ în dezvoltarea pieţelor electricităţii şi cărbunelui, în timp ce îşi va întări de asemenea poziţia în domeniul industriei nucleare pentru generarea energiei: "În acest caz, menţinerea de către Rusia a unor relaţii stabile cu consumatorii săi tradiţionali de resurse energetice şi dezvoltarea unor relaţii la fel de stabile cu noi pieţe energetice vor fi unele dintre principiile cheie. Împreună cu exportul de energie primară, un accent deosebit se va pune pe exportul unor produse energetice procesate, precum şi pe dezvoltarea producţiei acestora de către firme ruseşti de combustibil şi energie care operează în străinătate".

• Europa şi ţările Comunităţii Statelor Independente vor rămâne principalele pieţe de desfacere

Pieţele energetice ale Europei şi din ţările Comunităţii Statelor Independente vor rămâne principalele pieţe de desfacere ale Complexului energetic şi de combustibil al Rusiei pe întreaga perioadă de implementare a strategiei: "Drept urmare, se vor implementa măsuri pentru a reduce riscul de tranzit, inclusiv dezvoltarea suplimentară şi îmbunătăţirea la scară mare a infrastructurii de export pentru a asigura furnizarea de energie către pieţele în cauză.

În acelaşi timp, ponderea pieţelor europene de energie în totalul exporturilor ruseşti de energie va scădea constant, datorită diversificării exporturilor către pieţele de energie din Orient (China, Japonia, Republica Coreea, alte ţări din regiunea Asia-Pacific). Mai mult, până la sfârşitul celei de-a treia etape de implementare a Strategiei, ponderea pieţelor orientale de energie în cadrul exporturilor ruseşti de hidrocarburi lichide (petrol şi produse petroliere) ar trebui să crească de la 6% în prezent la 22-25%, în timp ce exporturile de gaze naturale ar trebui să crească de la 0 la 19-20%.

Strategia ar trebui de asemenea să prevadă o diversificare a structurii exportului de materii prime pe baza exportului sporit de produse energetice cu valoare adăugată mare (produse petroliere, gaz natural lichefiat, combustibil pentru motoare, produse chimice bazate pe gaz şi petrol, electricitate).

Astfel, Rusia nu numai că îşi va menţine poziţia sa ca cel mai mare furnizor de energie din lume, dar va şi schimba de asemenea din punct de vedere calitativ prezenţa sa pe piaţa mondială de energie prin diversificarea structurii exporturilor sale de materii prime şi destinaţiile exporturilor de energie, dezvoltând activ noi pieţe pentru comercializarea energiei şi extinzând prezenţa firmelor ruseşti în străinătate. Acest lucru va face posibilă reducerea dependenţei sectorului energetic rusesc de exportul de resurse energetice în Europa, mărind totodată profitabilitatea şi eficienţa afacerilor internaţionale ale societăţilor energetice ruseşti fără a mări în mod substanţial exportul de energie primară".

Rusia intenţionează să îşi atingă scopurile cu ajutorul unei susţineri diplomatice din partea companiilor enegetice ruseşti din străinătate, precum şi prin participarea activă la procesele de negociere internaţionale pe probleme de energie, furnizarea unui echilibru între interesele importatorilor, exportatorilor şi ţărilor de tranzit al resurselor energetice, în tratatele internaţionale şi organizaţiile internaţionale; dezvoltarea cooperării în domeniul energiei cu ţările din Comunitatea Statelor Independente, Uniunea Economică Eurasia, Asia de Nord-Est, Organizaţia de Cooperare Shanghai şi Uniunea Europeană, precum şi cu alte ţări şi organizaţii internaţionale; coordonarea activităţii pe pieţele mondiale de petrol şi gaze cu membrii Organizaţiei Ţărilor Exportatoa-re de Petrol şi ai Forumului Exportatorilor de Gaze; asistenţă în dezvoltarea zonei energetice unite Rusia--Eu-ro-pa--Asia; asistenţă în atragerea investiţiilor străine; dezvoltarea unor noi forme de cooperate internaţională (inclusiv tehnologică) în sectorul energetic.