Comunicaţiile mobile româneşti în anul 2013

Rezultatele obţinute de operatorii de telefonie mobilă în anul 2013 se datorează atât investiţiilor în dezvoltarea reţelelor de comunicaţii mobile, a noilor tehnologii şi servicii oferite, cadrului de reglementare, contextului macroeconomic, dar şi investiţiilor în promovare făcute de aceştia. (vezi grafic 1)

Astfel, potrivit DailyBusiness.ro din 2 august 2013, citând Mediatrust, Orange România este operatorul cu cea mai agresivă campanie de promovare, 22.249 reclame difuzate in primele şase luni ale anului 2013, urmat de Vodafone România cu 21.040 reclame şi Cosmote România cu 11.590 reclame, mediile de difuzare preferate fiind televiziunea cu 44.390 reclame, urmat de radio cu 9.805 reclame si presa scrisă - 684 reclame. Costurile aferente acestor reclame s-au ridicat la 59,5 milioane pentru Orange, euro34,8 milioane pentru Vodafone şi euro30,3 milioane în cazul operatorului Cosmote. (vezi grafic 2)

Se observă o corelaţie între rezultatele raportate de Orange România, lider de piaţă după venituri şi SIMuri şi investiţiile în promovare, dar şi o corelaţie şi cu cotele de piaţă ale celorlalţi operatori. (vezi grafic 3)

În 11 iunie 2013, Orange România lansa Orange Tv, serviciul de recepţie a programelor de televiziune, un pas important în lupta (cu RCS&RDS, RomTelecom & Cosmote) pentru a oferi pachetul maxim cu 5 servicii. Disponibil pe televizor şi computer, prin satelit şi prin internet, apoi pe smartphone şi tabletă, serviciul Orange TV oferea acces la peste 40 canale HD. Canalele TV sunt transmise prin intermediul satelitului SES Astra, o altă modalitate fiind internetul mobil de mare viteză. Cu această lansare Orange oferea pachetul maxim de serivicii, rămânând totuşi "vulnerabil", alături de Vodafone România, în ce priveşte reţeaua fixă prin care să ofere Internet de mare viteză (UPC oferă viteze de 200Mb/s, iar RCS&RDS 1Gb/s) şi nu numai, fiind totuşi de aşteptat o achiziţie, reţea de comunicaţii fixe, sau măcar un parteneriat, UPC de exemplu, cu ale cărei reţele şi servicii există complementaritate, care să-i permită să rămână competitiv. A cere accesul la reţeaua unui operator de comunicaţii fixe, RCS&RDS de exemplu, nu mi se pare justificat ţinând sema de economia afacerilor în discuţie. Mai degrabă s-ar putea cere accesul la reţeaua sa!

Anul 2013 a consemnat primul parteneriat, între Orange România şi Vodafone România, pentru partajarea infrastructurii de reţea. Orange si Vodafone isi vor opera independent spectrul deţinut şi îşi vor păstra controlul strategic asupra reţelelor de comutaţie, prin separarea completă a acestora, ceea ce ar asigura diferenţierea reţelelor şi independenţa din punct de vedere competitiv şi comercial, potrivit operatorilor, care declară că vor continua să concureze pe piaţă la toate produsele şi serviciile. Parteneriatul anunţat în 31 iulie 2013 nu era o premieră mondială, astfel de parteneriate fiind tot mai frecvente în lume în ultimii ani (Everything Everywhere din Anglia, etc.) pe fondul maturizării pieţei, crizei economice, tehnologia predilectă fiind LTE. Acest parteneriat era însă o premieră pentru România, unde până acum operatorii au considerat reţeaua un activ strategic, un diferenţiator competitiv. Acordul duce la eliminarea duplicării reţelelor, cu beneficii importante doar pentru cei doi operatori în vremuri delicate - industria a ajuns la maturitate, criză economică, etc. - astfel că dacă veniturile nu pot fi crescute prea mult cheltuielile trebuie scăzute pentru a menţine profitabilitatea. Aceste avantaje nu se vor regăsi însă la ceilalţi doi operatori, Cosmote România şi RCS&RDS, care vor fi dezavantajaţi în următorii 15 ani prin costuri mai mari (cheltuieli cu investiţiile, operaţionale), astfel că dacă aceştia nu intră în acest parteneriat sau nu fac un parteneriat asemănător vor trebui luate măsuri pentru echilibrarea competiţiei.

Apoi, un astfel de parteneriat poate fi un prim pas important înapoi, în întoarcerea la monopol, de reţea de data aceasta, dacă toţi operatorii de pe piaţă hotărăsc să construiască în comun şi să partajeze aceeaşi reţea, aceştia devenind operatori de reţele mobile virtuale folosind toţi aceeaşi reţea.

Cu euro0,0307/minut tarif de terminare în reţele mobile, România era în 2013 peste media UE de euro0,0233/minut, peste ţări bine dezvoltate economic precum Franţa, Germania, Anglia, etc., deşi statutul său macroeconomic nu o îndreptăţea. Astfel, cu o oarecare întârziere, în 29 august 2013, ANCOM anunţa propuneri pentru noi tarife de terminare in reţelele mobile şi fixe. Tarifele propuse de ANCOM, în continuare mai mari pentru terminarea în reţelele mobile euro0,86/minut faţă de euro0,15/minut pentru reţelele fixe, continuau să avantajeze operatorii de comunicaţii mobile, făcând ca prin asimetria lor, telefonia fixă, afacere pe partea descendentă a ciclului de viaţă, să continue să subvenţioneze telefonia mobilă, afacere cu potenţial. Consultarea cu operatorii de comunicaţii mobile nu a condus la reducerea acestei valori ci la mărirea ei, deşi era şi aşa mult prea mare, de la euro0,86/minut la euro0,96/minut prelungind avantajul marilor operatori de comunicaţii mobile şi a amânat aplicarea la 1 aprilie 2014.

Aceste valori reglementate pentru tarifele de terminare în reţelele mobile se aplică în relaţiile dintre operatori, aceştia decontându-şi traficul terminat în reţelele lor la noul tarif de ceuro0,96/minut, reducându-şi astfel cheltuielile. Pentru ca reducerea tarifelor să aibă impact şi asupra societăţii ar fi trebuit transferată imediat în tarifele cu care operatorii vând serviciile utilizatorilor finali, adică minutul de convorbire terminat în altă reţea mobilă să fie mai scump doar cu circa euro0,01 decât minutul terminat în reţeaua de origine. Câtă vreme transferul reducerii către utilizatorul final nu se realizează la acest nivel, la orice tip de abonament sau cartelă preplătită, reducerea se va simţi doar în contul de profit şi pierderi al marilor operatorilor de comunicaţii mobile.

Tarifele de terminare în reţelele fixe puse pe costuri au făcut ca românii să aibă, dacă mai au, un singur telefon fix şi nu 2 sau 3 cum se întâmplă în telefonia mobilă. Punerea pe costuri a tarifelor de terminare în reţele mobile are rolul să permită românilor să aibă numai un telefon mobil în buzunar, aşa cum au numai un telefon fix acasă şi să nu plătească mai mult decât trebuie.

Această reducere a fost totuşi un pas important către normalitate, proces care ar trebui accelerat pentru a elimina asimetria tarifelor de terminare, pentru ca apoi, pe termen mediu, să ducă la dispariţia tarifelor de terminare şi un nou sistem de tarifare.

În fine, nici anul 2013 nu a consemnat intrarea pe piaţa a operatorilor de reţele mobile virtuale, România rămânând singura ţară din UE care se mândreşte cu o astfel de performanţă! Poate anul 2014, ţinând seamă de obligaţiile asumate de Cosmote şi RCS&RDS de a găzdui astfel de operatori.