Comunismul rezidual

În România, la sfîrşitul lunii ianuarie, nostalgia comunis-mu-lui inunda, ritual, micile ecrane. Pe 26 ianuarie, de cele mai multe ori în notă ironică, comemorarea lui Nicolae Ceauşescu era vedeta ştirilor tv. Comunismul a devenit chiar un subiect uşor, de infotainment. Şi astfel ştirea privind condamnarea crimelor regimurilor comuniste totalitare de către Consiliul Europei a fost fie deformată, fie expediată superficial. Raportul privind "necesitatea unei dezbateri publice privind crimele comunismului şi condamnarea lor la nivel internaţional" a fost prezentat ca un fapt divers. Întreprinderea suedezului Goran Lindblad nu a trezit curiozitatea, cu atît mai puţin dezbaterea publică. Şi, chiar dacă preşedintele Traian Băsescu a ţinut un discurs la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei în aceeaşi zi în care, timp de trei ore, parlamentarii europeni au discutat subiectul, la conferinţa de presă de la întoarcerea de la Stras-bourg nici un ziarist nu a întrebat ceva referitor la temă. Intoxicările privind scandalul întîlnirii Tăriceanu, Patriciu, Macovei erau mult prea incitante pentru a cere şefului statului o poziţie despre condamnarea comunismului? Se pare că da. Iar presa a dovedit o dată în plus o serioasă carenţă în privinţa priorităţilor. Refuzînd asumarea propriei responsabilităţi în chestiunea scăderii calităţii dezbaterii publice presa produce monştrii şi se amăgeşte crezînd că aceştia sînt inofensivi.

Mai mult decît atît, atunci cînd rezultatul dezbaterii din 25 ianuarie a fost prezentat, comentariile au relevat un eşec. Ori parlamentarii europeni au adoptat, cu o majoritate de 99 de voturi - contra 42 şi 12 abţineri - o rezoluţie care condamna violările masive ale drepturilor omului comise de regimurile comuniste. Ceea ce nu a reuşit Lindblada să obţină a fost o recomandare adresată comitetu-lui de miniştri ai celor 46 de state membre să adopte o declaraţie similară şi să lanseze o campanie de sensibilizare. Pentru această recomandare nu au votat decît 85 de membri, contra 50 şi 11 abţineri, iar majoritatea necesară era de două treimi.

Aprobarea rezoluţiei a fost, în primul rînd, o reparaţie morală. Dar ea relansează dezbaterea internaţională şi creează cadrul pentru o analiză lucidă a crimelor regimurilor comuniste. Efortul partidelor comuniste de pe tot cuprinsul Europei de a împiedica condamnarea comunis-mului demonstrează blocajul doctrinar în care acestea se complac. Diferenţierea între regimurile comuniste totalitare şi comunismul occidental sau postsovietic nu a satisfăcut partidele care, sub o formă sau alta, se mai revendică de la această etichetă. Reforma post- totalitară în spaţiul ideologic al comunismului nu a fost încheiată. Obligatoriul examen de conştiinţă a fost mai degrabă mimat. Ori, în circumstanţe potrivnice democraţiei, fără o condamnare clară, crimele făcute în numele luptei de clasă şi a dictaturii proletariatului se pot repeta. Iar faptul că nu ideologia, ci regimurile totalitare au fost condamnate, nu exclude res-ponsabilitatea morală şi politică. Şi dacă pînă pe 25 ianuarie 2006 comunismul nu fusese niciodată condamnat pentru crimele sale, situaţia s-a schimbat.

La noi urmele comunismului sînt încă vizibile. Şi vor rămîne multă vreme. Istoria nu poate fi schimbată, dar poate fi alterată fie de mizeria prezentului, fie de rescrierea trecutului. Pentru mulţi dintre vîrstnici comu-nismul este o experienţă personală. Pentru tineri, în schimb, el nu are contur. Manualele expediază perioada, iar biografiile familiale sînt subiective. Dacă unii dintre cei ce educă, în sistemul învăţămîntului universitar, ca să luăm doar un exemplu, sînt foşti activişti ai PCR sau informatori ai Securităţii, deformarea istoriei regimului comunist este mai mult decît posibilă. Nici poziţiile de putere academică nu sînt abandonate. Multe din baroniile universitare sînt o mărturie a supravieţuirii foştilor activişti. La acest nivel lustraţia este mai actuală decît oricînd.

Fără reacţia structurată a societăţii şi voinţa politică a partidelor comunismul rezidual de nuanţă totalitară a rezistat bine tranziţiei. Proiectul legii lus-traţiei există. PSD a anunţat deja că va susţine această lege. Nimic nu împiedică actualul guvern să meargă mai departe: să îşi asume responsabilitatea asupra acestei legi. Şi totuşi...