CONDIŢIILE IMPUSE DE FMI ŞI COMISIA EUROPEANĂ POT ÎMPINGE LETONIA ÎN FALIMENT Se mai poate salva Letonia?

Negocierile autorităţilor din Letonia cu FMI păreau finalizate în urmă cu o săptămână, iar ţara aştepta tranşa de 200 milioane de dolari din acordul semnat anul trecut.

Apoi a apărut la televiziune premierul Valdis Dombrovskis şi a anunţat că Fondul a impus noi condiţii, deşi Comisia Europeană a aprobat tranşa de 1,2 miliarde euro.

Prelungirea negocierilor dintre guvernul de la Riga şi reprezentanţii FMI îi determină pe analiştii Danske Bank să fie sceptici cu privire la aprobarea tranşei de 200 milioane de dolari şi să aprecieze că decizia va avea ramificaţii care depăşesc semnificativ graniţele statului baltic.

Exasperat de noile cerinţe, ministrul Economiei, Artis Kampras, a adoptat o atitudine întâlnită în trecut şi la autorităţile noastre: "Reprezentanţii FMI care stau la Washington şi au fost educaţi la Yale nu înţeleg pe deplin ce se întâmplă în Letonia". Este posibil să nu înţeleagă, după cum bine arată istoria împrumuturilor FMI de la înfiinţarea instituţiei, dar ei decid regulile jocului pentru că îl finanţează.

Reducerea cheltuielilor bugetare de la începutul anului a pus deja Letonia, atât din punct de vedere economic, cât şi social, în stare de avarie. Noile cerinţe de la Comisia Europeană, incluse într-un supliment al memorandumului de înţelegere semnat cu Letonia, arată că "toate deciziile semnificative ale Cabinetului sau alte decizii cu impact fiscal, inclusiv cele privind asigurările sociale sau orice schemă de garantare, vor fi anunţate şi implementate numai după discuţii cu CE şi FMI".

Din toate punctele de vedere, această frază înseamnă o încetare de facto a suveranităţii Letoniei.

Guvernul de la Riga trebuie să raporteze în fiecare lună veniturile şi cheltuielile bugetare, atât la nivel central cât şi la nivelul administraţiilor locale.

În absenţa altor surse de venituri, guvernul va trebui să crească TVA în 2010, de la 21% la 23%, asta în condiţiile în care ultimele date privind vânzările retail arată o scădere anuală cu peste 26% în luna mai. În anexa memorandumului se mai recomandă şi introducerea unei taxe asupra proprietăţilor imobiliare rezidenţiale, ale cărei efecte nu sunt greu de prognozat, după o scădere cu circa 50% a preţurilor faţă de vârful din urmă cu câţiva ani.

Absenţa declaraţiilor FMI cu privire la noile cerinţe impuse Letonei a determinat apariţia unor speculaţii legate de motivul divergenţei dintre CE şi FMI. Mai susţine Fondul necesitatea devalorizării monedei letone, în condiţiile în care autorităţile europene se exprimă ferm pentru menţinerea cursului fix faţă de euro?

Deşi premierul Dombrovskis a declarat că banii de la FMI nu sunt absolut necesari, contând doar aspectul reputaţional al îndeplinirii condiţiilor din acordul stand-by, jumătate din suma alocată de CE va merge către susţinerea sectorului bancar iar restul nu va fi suficient pentru acoperirea deficitului bugetar din 2009 (n.a. maxim 10% din PIB, conform anexei la memorandumul de înţelegere cu CE).

Deşi acordul cu FMI şi CE include măsuri care au ca scop realizarea unui buget sustenabil, acestuia îi lipsesc politicile cu efect de stimulare directă a economiei, iar urmărirea creşterii prin orice mijloace a veniturilor bugetare va conduce, aproape sigur, la înflorirea economiei subterane. Preţul plătit de Letonia pentru "ajutorul" acordat nu va fi doar dobânda aferentă împrumuturilor, ci şi instaurarea unui mediu macroeconomic ostil redresării.

Cum poate fi atunci susţinut cursul fix al latului faţă de euro? Kenneth Rogoff, fost economist-şef la FMI, consideră că acesta nu este sustenabil, în ciuda tuturor asigurărilor guvernamentale. "Cu toate că poate fi menţinut mai mulţi ani, prăbuşirea cursului este inevitabilă", a mai precizat Rogoff pentru New York Times.

Experienţa Letoniei în "negocierile" cu Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană reprezintă un avertisment extrem de serios pentru România. Acum nu mai este vorba doar de campanii electorale sau reputaţia internaţională, ci este pusă în joc însăşi suveranitatea ţării. Noua misiune a Fondului va veni săptămâna viitoare la Bucureşti pentru actualizarea cadrului macroeconomic al acordului stand-by. Depăşirea cu mult a prognozei negative privind creştere economică din primul trimestru va conduce aproape sigur la impunerea unor condiţii draconice pentru obţinerea noilor tranşe.

Cea mai periculoasă este creşterea fiscalităţii. În numele atingerii ţintei pentru deficitul bugetar, România va fi condamnată la subdezvoltare prin clauze mai mult sau mai puţin secrete.

Este prea târziu, oare, să mai acordăm o şansă economiei, prin eliberarea acesteia din lanţurile statului?