Conducta South Stream, alternativa la Nabucco

Compania rusă Gazprom s-a concentrat pe modificarea rutelor sale de export după ce, la începutul anului 2006, a fost implicată într-o dispută cu Ucraina legată de preţurile gazelor. Între timp, companiile occidentale Shell şi British Petroleum au fost nevoite să cedeze controlul unor proiecte energetice de mari dimensiuni grupului Gazprom, pe fondul presiunii exercitate de Kremlin. De atunci, Gazprom a lansat o rută nordică de transport, cunoscută drept North Stream, ce face legătura directă cu Germania pe sub Marea Baltică, acest proiect fiind realizat în consorţiu cu grupurile E.ON şi Wintershall, acesta din urmă fiind o divizie a BASF.

Proiectul gazoductului South Stream a fost dezvoltat de compania rusească Gazprom, care deţine monopolul gazelor naturale ruseşti, şi de compania energetică italiană Eni. Gazoductul, considerat concurent al proiectului european Nabucco, va trece prin Marea Neagră, pornind din Novorosiisk spre portul bulgar Varna, apoi prin Balcani spre Italia şi Austria.

South Stream va avea aproximativ aceeaşi rută ca şi Nabucco, cu excepţia României. Astfel, după ce va trece pe sub Marea Neagră, conducta va ieşi la suprafaţă în Bulgaria, urmând apoi a se despărţi în două ramuri, una îndreptându-se către Austria şi Slovenia şi cealaltă către sudul Italiei. Europa de Sud şi Sud-Est ocupă deja un rol important în exporturile ruseşti de energie. Construcţia South Stream ar oferi statelor de tranzit din Balcani surse mult mai mari de venituri, tariful mediu european de tranzit fiind între 2,4 -3,2 de dolari pentru 1.000 metri cubi transportaţi pe 100 de kilometri.

În proiect mai sunt implicate Bulgaria, Serbia, Ungaria şi Grecia.

Bulgaria a acceptat la 18 ianuarie 2008 să semneze un contract cu societatea rusă Gazprom pentru a participa la proiectul gazoductului ruso-italian South Stream. Acordul a fost aprobat în cadrul unei reuniuni extraordinare a Executivului bulgar, în cadrul vizitei efectuate la Sofia de preşedintele rus, Vladimir Putin.

În februarie 2008, Ungaria s-a alăturat proiectului South Stream, prin semnarea, la Kremlin, a unui "acord interguvernamental de cooperare pentru un gazoduct ce transportă gaz via Ungaria", care permite includerea Ungariei în construcţia gazoductului South Stream.

Rusia şi Grecia au semnat în aprilie 2008 un acord de cooperare interguvernamentală pentru construcţia şi operarea tronsonului grec al conductei South Stream. În toamna lui 2008, reprezentanţii Gazprom şi ai companiei greceşti DESFA au început negocieri cu privire la un consorţiu care să implementeze proiectul.

În mai 2009, Serbia şi Moscova au convenit ca aproape 450 de kilometri din gazoductul South Stream, care urmează să lege Rusia de Europa, să traverseze teritoriul său. Moscova şi Belgradul încheiaseră în luna decembrie un acord energetic prin care Belgradul şi-a luat angajamentul să permită trecerea gazoductului South Stream prin Serbia. În baza acestui acord, Gazprom a cumpărat cu 400 de milioane de euro 51% din compania Industria Petrolieră Sârbă (NIS).

South Stream va ocoli şi Ucraina, ceea ce va permite Rusiei să reducă ris­curile potenţiale legate de tranzitarea gazului prin această ţară.

Acest proiect a înlocuit planurile iniţiale ale Gazprom de extindere a gazoductului Blue Stream, ce traversează Marea Neagră, sub numele de Blue Stream II. Gazprom a anunţat însă că ruta a fost modificată substanţial, pentru că Turcia nu a arătat nici un interes pentru acest proiect.

Conducta South Stream va avea o lungime de 900 kilometri, primele livrări de gaze naturale prin conducta South Stream ar trebui să înceapă în 2015, deşi iniţial era vorba de 2013, iar costul estimat este între 10 şi 15 miliarde de euro.

Companiile italiană Eni şi rusă Gazprom au semnat acordul pentru construcţia gazoductului în 23 iunie 2007. Proiectul va fi finanţat pe bază de paritate, iar gazoductul ar urma să fie operaţional la trei ani după obţinerea tuturor aprobărilor finale. Compania italiană Eni şi monopolul rusesc al gazelor naturale Gazprom au semnat, în noiembrie 2007, un memorandum de înţelegere privind realizarea unui studiu de fezabilitate al acestui proiect. Costul proiectului va fi ştiut atunci când studiul de fezabilitate va fi complet. Proiectul South Stream este al treilea dezvoltat sub acordul de cooperare strategică semnat de Gazprom şi Eni. La 23 noiembrie 2007, cu ocazia vizitei la Kremlin a primului-ministru italian de atunci, Romano Prodi, care s-a întâlnit cu preşedintele Vladimir Putin, Rusia şi Italia au semnat acordul de construire a gazoductului South Stream. Gigantul rus Gazprom şi compania energetică italiană Eni au convenit înfiinţarea unei companii în valoare de 10 miliarde euro (14,8 miliarde dolari) care se va ocupa de construcţia gazoductului South Stream.

Pentru Eni, proiectul South Stream reprezintă o şansă de a exporta gaze naturale extrase de anumite active energetice pe care le-a achiziţionat la licitaţia de vânzare a capitalului firmei energetice falimentare Yukos.

Porţiunea maritimă a gazoductului South Stream ar urma să coste între 3 şi 5 miliarde de dolari, dar există dificultăţi tehnice, mai ales pe traseul submarin al gazoductului. Astfel, noul gazoduct ar putea deveni cel mai scump proiect al Gazprom pentru creşterea furnizării de gaz în Europa. Iniţial era prevăzută pomparea anuală a aproximativ 30 miliarde metri cubi, această capacitate a fost dublată ulterior la 63 miliarde de metri cubi pe an, printr-un acord semnat, în mai 2009, de Eni şi Gazprom, acesta fiind un al doilea acord suplimentar al memorandumului privind realizarea proiectului gazoductului South Stream.

Analiştii consideră că prin costurile ridicate şi complexitatea proiectului, este posibil ca South Stream să fie mai mult o pârghie care să permită Gazprom să participe la proiectul Nabucco în condiţii avantajoase.