Foarte multe insolvenţe sunt frauduloase, a precizat avocatul Laura Gîlcevescu, partener în cadrul Borza şi Asociaţii, subliniind că "insolvenţa favorizează de multe ori evaziunea fiscală de amploare".
În opinia domniei sale, acest fapt este "rezultatul unei colaborări cu organul fiscal, al unui aspect de neglijenţă din partea acestuia".
Laura Gîlcevescu a menţionat: "Organul fiscal nu face controalele de specialitate timp de 7-8 luni înaintea intrării în insolvenţă, ci la o lună după ce societatea respectivă intră în această procedură şi stabileşte o creanţă, solicitând să fie recunoscută şi plătită. (...) În aceste cazuri, soluţiile date de judecătorul sindic arată că este culpa organului fiscal, că nu a făcut controlul în timp util, astfel încât să stabilească suma restantă".
În intervenţia sa, avocatul a pus şi problema cuantumului despăgubirilor care ar putea fi date în cazul "unui terţ co-contractant căruia i-a fost denunţat contractul".
Domnia sa a menţionat, făcând referire la articolul 123 din Legea Insolvenţei, că nu consideră corect pentru debitor să fie obligat să plătească despăgubiri care ar conduce la efecte contrare celor prevăzute de lege.
Doamna Gîlcevescu a menţionat: "Despăgubirea pentru denunţare trebuie să fie stabilită cu luarea în considerare a principiului maximizării averii debitorului - acestuia nu îi poate fi înrăutăţită situaţia patrimonială comparativ cu ipoteza menţinerii contractului, prin acordarea de despăgubiri disproporţionate co-contractantului, întrucât ar dispărea raţiunea denunţării. (...) Administratorul judiciar este obligat să îşi exprime opţiunea cu privire la menţinerea sau denunţarea contractelor aflate în derulare la data deschiderii procedurii insolvenţei".
Potrivit avocatului, sintagma "poate" din art. 123 (1) din Codul insolvenţei "nu conferă obligaţiei caracter facultativ, ci trebuie interpretată în sensul în care îndeplinirea scopului maximizării averii debitorului se poate urmări de către practician, fie prin denunţarea, fie prin continuarea contractelor".