Consensoluţia

Bietele cuvinte, ce soartă mai au şi ele! Nu cred să fie vreunul mai dispreţuit, la noi, în ultimele două decenii şi jumătate, decît acela de "consens". A făcut carieră, la modul negativ, prin anii '90, folosit fiind şi unde trebuia şi unde nu trebuia, şi pentru a arăta drumul către o soluţie politică şi pentru a ascunde falsele soluţii, băgate la înaintare pe sub mînă, şi cînd era nevoie şi cînd nu era, cîtuşi de puţin. "Omul cu consensul" a intrat în conul de umbră al politicii din România, dar cuvîntul a rămas ca vai de capul lui, tîrît prin colbul tuturor ciondănelilor politice ale tumultoasei noastre tranziţii. Ai fi zis că i-a venit rîndul să se odihnească puţin şi el, să-şi mai refacă aura de semnificaţii şi, cine ştie, într-o zi, să poată ieşi din nou în lumea comunicării în straie noi, fără atîtea zoaie pe el. Ţi-ai găsit! S-a găsit careva să-l facă din nou de rîs şi de bătaie de joc. Dar nu oricine şi nu tocmai de unde, ci de acolo, din vîrful piramidei puterii de la Bruxelles. Aţi ghicit, domnul Juncker!!! După ce nu a rezolvat nici una dintre problemele Europei şi ale instituţiilor care ar trebui să ofere soluţiile pentru acest tulburat secol XXI, personajul cu pricina s-a "abătut" asupra României, ca lupul care nu are ce face, asupra iepuraşului din pădure. "Ce faci, bă, acilea şi nu-ţi vezi de treabă? Ba, îmi văd, nene, lupule? Lasă vorba, bască, ai? N-am nene, că era soare de dimineaţă şi cald. De ce n-ai mă, bască... şi trosc vreo două scatoalce peste ceafă, aşa ca să simtă mîna cea grea a celui care împarte dreptatea. Mîine, iar... ce faci, bă, acilea..... da, bască, ai? Am nene, mi-am pus-o pe cap de dimineaţă, zice iepuraşul bucuros să-i fie pe plac şi să scape de scărmăneală. Păi, de ce ţi-ai pus mă, basca pe cap, tu nu vezi ce soare şi cald e? Şi, trosc vreo două-trei scatoalce... aşa, să simtă mîna grea a celui care împarte dreptatea!" Domnul Juncker a băgat de seamă că România are o problemă cu legile justiţiei şi lupta împotriva corupţiei şi că deriva politică de la Bucureşti ameninţă să ne ducă alături de Polonia şi Ungaria, ţări certate la cuţite cu democraţia libertariană, cu mai marii de la Bruxelles, ţări puse pe lista neagră a Comisiei, a Consiliului şi a Parlamentului european. Şi dintr-o dată, pe marele om politic din vîrful Comisiei l-a străfulgerat geniala intuiţie: "Aveţi nevoie de consens împotriva corupţiei". Enormitatea zicerii măsoară nu doar ruptura totală a domnului respectiv cu realităţile din Româ-nia, ci şi ruptura sa totală cu realitatea pur şi simplu. Să "predici" românilor consensul este ca şi cum ai intra în biserică să înjuri de anafură în faţa altarului, după ce, în prealabil, ai luat în şuturi toate odoarele din jur. Trecem peste gafa de poziţionare "istorică" a marelui om politic Juncker şi ne ducem mai către conţinut. Consens? Cine să vină la masa "consensului". PSD-ul şi PNL-ul? Ori te pomeneşti că PSD-ul şi Alde, ori astea două şi PNL-ul plus "statuia" de la Cotroceni, ori partiduleţele alea de buzunar care o tot fredonează prin paraclisul politicii, adunînd mucurile de la lumînările arse, dimpreună cu PSD-ul, PNL-ul şi cine o mai fi...??! De pe ce planetă trebuie să fi căzut cineva, în cap, pe Terra, ca să emită o asemenea gogomănie??? Iar, la urma urmei, pe ce să se realizeze consensul? Pe propoziţia "În România nu trebuie să mai fie corupţie!". Nici o problemă, petiţia care ar conţine această declaraţie ar fi semnată cît ai bate din palme de toţi politicienii din România, indiferent care le este contribuţia şi beneficiul din lăţirea corupţiei de partid şi de stat şi ridicarea ei la rang de politică oficială, care trebuie protejată de lege. Cine să cadă la consens? Cei ce fură cu cei care sunt furaţi? Ori, numai cei ce fură, între ei? Adică, băi, neninică, hai s-o lăsăm şi noi mai moale cu corupţia, o bucată de vreme, pînă se mai culcă mahării de la Bruxelles şi pe urechea ailaltă. Ori, invers, cine sunt, bă, ăştia să ne spună nouă cînd şi cît să furăm? Păi ce, ei mănîncă salam de sibiu şi caviar cu noi, aici în România, ori emigrează în Costa Rica, cînd dă DNA-ul peste ei? Să vină aici, să-i tăvălească şi pe ei "statul paralel" şi pe urmă să ne spună nouă ce să facem, în ţărişoara noastră dragă şi suverană şi democratică... mama lor de şnapani!

Domnule Juncker, îmi pare rău să v-o spun aşa pe şleau, ştiţi, verde... româneşte: o dădurăţi rău de tot cu oiştea... taman în gard!! Noi ştim, conducerea sub influenţa diferitelor substanţe cu impact negativ asupra capacităţii de funcţionare a neurotransmiţătorilor este interzisă doar cînd este vorba despre automobile şi alte vehicule de transport... nu şi cînd este vorba de a conduce "Instituţiile europene"... dar parcă nici aşa, să te faci de rîsul curcilor la periferia Europei, prin România, nu şade bine unui "monsieur" cu pretenţii, ca dumneavoastră. Trageţi un pui de somn şi reveniţi!