CREANŢE DE UN MILIARD DE EURO: Marii datornici primesc înlesniri la plată

• Suspiciuni de ajutor de stat: Concurenţa monitorizează nivelul penalităţilor de întârziere aplicate de către stat la reeşalonarea datoriilor

• Companii monitorizate de FMI au datorii în creştere

Aproape un miliard de euro.

Atât are statul de recuperat de la marii datornici la data de 31 martie, conform Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF).

În lista marilor contribuabili care înregistrează obligaţii restante la bugetul de stat la data de 31 martie, figurează un număr de 455 de societăţi ale căror datorii însumează 4,02 miliarde lei (aproximativ 1 miliard de euro).

Cele 4 miliarde de lei înseamnă jumătate din deficitul bugetar pe primele trei luni, care a fost de 8,22 miliarde de lei, şi 12,5% din defitul prognozat în acest an, de circa 32 miliarde de lei.

• Numărul marilor datornici continuă să crească

Numărul marilor datornici la bugetul de stat continuă să crească, faţă de raportarea oficială a ANAF, care prezintă situaţia la 31 decembrie 2009. La finele anului trecut, pe listă marilor datornici figurau un număr de 448 de companii, faţă de 455 câte sunt la 31 martie 2010.

Interesant este că, deşi numărul datornicilor a crescut în primele trei luni de la începutul anului, suma totală pe care statul o are de recuperat s-a redus cu aproximativ 200 de milioane de lei.

La 31 decembrie 2009, datoriile totale ale marilor contribuabili însumau 4,26 miliarde lei, faţă de 4,02 miliarde lei, cât sunt la 31 martie 2010.

• Schimbări în topul marilor datornicilor

De asemenea, s-au produs schimbări majore şi în topul marilor datornici, faţă de situaţia de la 31 decembrie 2009.

În top conduce, în continuare, Compania Naţională a Huilei (CNH), cu datorii de 1,578 miliarde lei.

Cu toate că CNH este monitorizată de către FMI pentru nivelul uriaş al arieratelor, interesant este că datoriile acestei companii continuă să crească: dacă, la 31 decembrie 2009, CNH avea de achitat datorii la buget de 1,539 miliarde lei, la 31 martie 2010, are de plată 1,578 miliarde lei.

Pe locul secund în topul datornicilor se situează Electrificare CFR cu datorii de 186 milioane lei.

Electrificare CFR a urcat un loc în topul marilor datornici, poziţia secundă fiind ocupată, la 31 decembrie 2009, de către Galaxy Tobacco, companie care părăseşte topul datornicilor.

Pe poziţia a treia se află Compania Naţională de Căi Ferate "CFR SA" cu datorii de 153 milioane lei. Şi la CFR SA - companie aflată în vizorul FMI - cuantumul datoriilor a crescut, compania având de plată la buget, la finele anului trecut, 128 milioane lei, faţă de 153 de milioane lei, cât are de plată la 31 martie 2010.

Alte două nume noi în topul marilor datornici sunt Societatea Naţională a Cărbunelui care se situează pe locul al patrulea, cu datorii de 114 milioane lei, şi Electroputere SA, pe poziţia a cincea, cu datorii de 111,5 milioane lei. Electroputere ocupă acum locul pe care se situa la finele anului trecut UCM Reşita, companie care părăseşte astfel topul primilor cinci datornici.

• Executare silită versus reeşalonarea datoriilor

La finele anului trecut, statul începuse procedura de executare silită împotriva a 65% din marii contribuabili. Din totalul de 448 de societăţi, nu mai puţin de 294 dintre aceştia se aflau în această situaţie la 31 decembrie 2009.

Acum însă, faţă de finele anului trecut, situaţia marilor datornici se schimbă semnificativ: marii datorinici au intrat acum în zodia înlesnirilor la plată din procedura de executare silită. Nu mai puţin de 51 de companii din cele 455 de pe listă beneficiază de înlesniri la plată.

Cu alte cuvinte, multe dintre societăţile cărora statul ar fi trebuit să le valorifice activele pentru recuperarea datoriilor au primit o nouă şansă, aceea de a-şi achita eşalonat obligaţiile faţă de bugetul de stat, în unele cazuri chiar şi în cursul procedurii de executare silită.

• Ce spun experţii

Experţii consultaţi de ziarul BURSA susţin că este de preferat ca statul să acorde înlesniri la plată în cursul procedurii de executare silită decât să treacă la valorificarea bunurilor companiilor. Însă ei atrag atenţia că este obligatoriu ca statul să perceapă şi dobânzi, penalităţi de întârziere pe care trebuie să le încaseze până la închiderea procedurii de executare silită.

Zeno Sustac, practician în insolvenţă şi arbitru al Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional, ne-a explicat: "În cadrul procedurii de executare silită, statul poate acorda înlesniri la plata marilor datornici. Însă aici apar două situaţii. Una în care executarea silită se suspendă şi se face un plan de eşalonare a datoriilor şi o alta în care procedura de executare silită continuă, fapt ce poate să implice şi valorificarea activelor debitorului de către stat, concomitent cu acordarea de înlesniri la plată. În ambele situaţii însă, procedura de executare silită nu se încheie până la achitarea integrală a sumelor pe care statul le are de recuperat, inclusiv a penalităţilor de întârziere".

Zeno Sustac consideră că pentru recuperarea datoriilor este de preferat pentru stat să acorde înlesniri la plată decât să recurgă direct la valorificarea activelor companiei executate silit, pentru că şansele de recuperare a datoriilor sunt mult mai mari.

De aceeaşi părere este şi Claudiu Ignat, expert în drept comercial şi co-preşedinte al Uniunii Naţionale a Mediatorilor din România (UNMR), care ne-a declarat: "Pentru un agent economic care se află în dificultate este mult mai bine ca statul să acorde înlesniri la plata datoriilor. Executarea silită a acestuia, implicit valorificarea activelor pentru recuperarea datoriilor, nu face decât să-l blocheze şi mai mult pe acel agent economic, iar şansele sale de recuperare scad".

Desigur ar mai exista şi varianta ca statul să recurgă cât mai rar la executările silite şi să acorde înlesniri la plată companiilor în dificultate fără să-şi mai execute contribuabili.

• Concurenţa, cu ochii pe nivelul penalităţilor

Însă în situaţile mai sus menţionate pot să apară cazuri în care una dintre companiile executate silit să nu beneficieze de înlesniri la plată din partea statului, în timp ce o alta, aflată în aceeaşi oală da, fapt ce ar genera un tratament discriminatoriu al statului faţă de marii datornici.

Contactat de ziarul BURSA, preşedintele Consiliului Concurenţei, Bogdan Chiriţoiu, ne-a declarat că în această problemă rolul autorităţii de concurenţă este acela de a monitoriza nivelul dobânzilor (al penalităţilor de întârziere) aplicate de către stat companiilor care beneficiază de înlesnire la plată: "Este foarte importat ca nivelul dobânzilor pe care statul le va percepe companiilor care au beneficiat de înlesniri la plată să fie la un nivel similar celui de pe piaţă. Dacă acesta însă variază foarte mult de la un agent economic la altul atunci ar putea fi vorba de o formă de ajutor de stat. Aici intervine rolul nostru".