Economia Italiei a crescut cu o rată trimestrială de 0,3% în T1 2015, performanţă apropiată de media creşterii din zona euro, de 0,4%.
Cu toate acestea, ieşirea din recesiune şi depăşirea cu adevărat a crizei sunt încă idealuri foarte îndepărtate. Este de ajuns să privim "performanţa" ultimilor ani pentru a pune în perspectivă rezultatele din primul trimestru al anului curent, rezultate obţinute pe fondul unei deprecieri semnificative a monedei euro.
Cu excepţia unei creşteri trimestriale de 0,1% în T3 2013, economia a fost marcată de contracţii sau stagnări în ultimii patru ani, iar Produsul Intern Brut nu a mai înregistrat o creştere anuală din T3 2011 (vezi graficul 1). În T1 2015 economia a stagnat faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.
Unul dintre principalele motive ale dinamicii negative a economiei Italiei o reprezintă, pe lângă ritmul extrem de lent al implementării reformelor structurale, dependenţa de evoluţia creditării.
După ani buni de creştere pe baza creditului ieftin şi după impactul masiv al crizei financiare internaţionale, sistemul bancar al Italiei pare că nici măcar nu a început procesul de restructurare bilanţieră, iar creditele neperformante îşi continuă creşterea accelerată (vezi graficul 2).
Datele din martie 2015 ale Băncii Italiei arată că valoarea contabilă a acestora a ajuns la 189,5 miliarde de euro, după o creştere anuală de 15,1%. Mult mai îngrijorătoare este, însă, divergenţa care se manifestă între valoarea nominală a creditelor neperformante şi valoarea estimată a sumelor care pot fi recuperate, de numai 80,9 miliarde de euro în martie 2015.
Creşterea accelerată a creditelor neperformante a avut loc pe fondul contracţiei persistente a soldului creditelor acordate companiilor nefinanciare, tendinţă care durează de trei ani.
De ce nu s-au luat măsuri pentru stoparea fenomenului până acum? Pentru că băncile italiene au fost pe lista principalilor beneficiari ai programelor de lichiditate ale BCE, care au permis supravieţuirea instituţiilor financiare, în ciuda unor majorări insuficiente ale capitalului, pe fondul recunoaşterii parţiale a pierderilor din creditare.
Mai mult, o parte a capitalului bancar are la bază aşa-numitele active din impozite amânate, care nu reprezintă o sursă adecvată de acoperire a pierderilor.
Margrethe Vestager, comisarul pentru competiţie al Comisiei Europene, a trimis, recent, scrisori Italiei, Greciei, Spaniei şi Portugaliei, în care se cere clarificarea schemelor de utilizare a activelor din impozite amânate pentru capitalizarea băncilor, după cum scrie Financial Times, acestea fiind considerate ajutoare ilegale de stat în anumite condiţii.
Cotidianul financiar britanic mai arată că "cererea de informaţii nu înseamnă că UE va lansa o investigaţie oficială", conform declaraţiilor oficiale de la Bruxelles.
Opoziţia autorităţilor italiene faţă de o posibilă anchetă europeană implică o fragilitate semnificativă a sistemului bancar, cu mult peste cea ilustrată de informaţiile oficiale.
Acesta este şi motivul pentru care guvernul de la Roma a lansat procedurile de creare a unei "bănci rele" pentru preluarea creditelor neperformante ale băncilor. "Guvernul va lua măsuri în săptămânile următoare pentru a ajuta băncile să scape de creditele neperformante, care au devenit principala problemă în a treia economie din zona euro şi ameninţă redresarea fragilă", se arată într-un articol recent de la Reuters.
Deosebit de îngrijorătoare este valoarea totală a creditelor cu probleme, estimată la 350 de miliarde de euro la sfârşitul anului trecut, conform datelor de la Reuters (n.a. diferenţa faţă de datele Băncii Italiei este determinată de extinderea criteriilor de neperformanţă).
Iniţiativa constituirii unei "bănci rele", care să emită obligaţiuni garantate de stat pentru atragerea fondurilor necesare cumpărării creditelor bancare neperformante, este mai veche, însă guvernul de la Roma a trecut abia acum la negocieri directe cu autorităţile europene. Aprobarea acestora este necesară, deoarece trebuie respectate regulile privind ajutorul de stat.
Una dintre opţiuni prevede achiziţionarea de către "banca rea" a unor credite neperformante cu o valoare contabilă cumulată de 100 de miliarde de euro, conform unui raport al Băncii Italiei.
Pier Carlo Padoan, ministrul economiei din guvernul Renzi, şi-a exprimat încrederea că se va ajunge la un acord cu Uniunea Europeană, după cum scrie Reuters.
Despre iniţiativa guvernului italian, publicaţia germană online Deutsche Wirtschafts Nachrichten scrie că "îi îngrijorează pe investitori", mai ales după experienţa "băncii rele" din Austria. În perioada următoare vom afla dacă va exista şi o contribuţie privată la capitalizarea "băncii rele" din Italia, după cum a fost cazul instituţiei SAREB din Spania.
Obligaţiunile emise de "banca rea" din Italia vor reprezenta datorii contingente ale statului şi pot intra direct în datoria publică, în condiţiile schimbării criteriilor de contabilizare a acesteia la nivel european. O astfel de creştere poate pune presiuni suplimentare asupra costurilor de finanţare ale guvernului, mai ales pe fondul creşterii datoriei publice până la recordul de 132,1% din PIB la sfârşitul anului trecut, conform datelor de la Eurostat.
O lovitură suplimentară au primit recent finanţele publice şi din partea Curţii Constituţionale, care a declarat neconstituţională îngheţarea pensiilor din 2012, după cum scrie Financial Times. Achitarea completă a acestor datorii restante reprezintă un efort bugetar estimat între 12 şi 14 miliarde de euro, însă un oficial guvernamental a declarat pentru FT că "este posibilă rambursarea parţială a pensiilor", ceea ce presupune cheltuieli bugetare de circa 5 miliarde de euro.
O astfel de "inginerie bugetară" va determina, probabil, o nouă creştere a tensiunilor sociale, în condiţiile în care Italia face eforturi majore pentru menţinerea deficitului bugetar sub 3% din PIB.
Toate aceste probleme se manifestă acum în contextul reluării tendinţei de creştere a costurilor de finanţare pe termen lung. Randamentul mediu al obligaţiunilor cu maturitatea la 10 ani s-a apropiat recent de 2%, după atingerea unui minim istoric de 1,126% în prima parte a lunii martie 2015 (vezi graficul 3).
Oare va mai reuşi Mario Draghi să "lupte" cu piaţa pentru a menţine costurile de finanţarea ale Italiei la un nivel scăzut sau noua tendinţă va forţa guvernul de la Roma să aplice accelerat reformele pe care la amână de atâţia ani?