CRISTIAN ERBAŞU: "2015 va aduce Grupului Erbaşu o cifră mai mare de afaceri"

Reporter: Cum a reuşit grupul Erbaşu să reziste pe piaţă în toată această perioadă de criză, care se adânceşte în sectorul construcţiilor?

Cristian Erbaşu: Nu suntem singurii de pe piaţă care au rezistat. Şi pentru noi a fost foarte greu. În 2013, am avut o scădere de 60% a cifrei de afaceri a companiei mamă, de la peste 100 milioane euro în 2012 la 37 milioane euro în 2013. Prin urmare şi afacerile grupului s-au diminuat de la 130 milioane euro în 2012 la circa 52 milioane de euro în 2013.

Pe de altă parte, este adevărat că 2012 a fost un an de excepţie pentru grupul nostru, cu o creştere foarte mare a cifrei de afaceri. Dacă, însă, raportăm 2013 la 2011 şi 2010, atunci se constată că scăderea afacerilor a fost doar de 10-15%. În anii 2010-2011, am avut afaceri între 40 şi 50 milioane de euro. Aceasta este cifra de afaceri pentru care este dimensionat grupul din punct de vedere tehnic şi financiar.

Reporter: Câţi angajaţi mai aveţi acum?

Cristian Erbaşu: Sunt aproximativ 800 de angajaţi în tot grupul. Executăm foarte multe lucrări cu propriul personal. Evident că lucrăm şi cu subantreprize care sunt fie companii de specialitate, fie completează personalul grupului Erbaşu când avem vârf de lucrări.

Ca majoritatea firmelor de construcţii din România, şi noi am trecut prin perioade extrem de dificile. Este adevărat că, în perioada în care grupul a avut o activitate bună şi foarte bună, ne-am pregătit pentru perioade dificile. Am fost extrem de prudenţi şi nu ne-am hazardat în investiţii care, ulterior, să ne creeze probleme de lichidităţi. De asemenea, am investit mult în personal.

Dacă deţii un personal foarte bine pregătit, atunci poţi să obţii o eficienţă extrem de bună. Angajaţii noştri sunt foarte bine specializaţi, prin urmare, cu un număr mic de specialişti, poţi obţine o producţie foarte bună. Un personal eficient este acela care reuşeşte să aibă o organizare perfectă, fără timpi morţi, fără risipă, fără erori majore. Dar cel mai important lucru este că oamenii ce fac parte dintr-o companie trebuie să aibă capacitatea de a lucra eficient în echipă. Poţi fi foarte eficient lucrând individual, dar nu neapărat şi atunci când eşti nevoit să lucrezi într-un colectiv.

Cred că acestea au fost măsurile cele mai importante pe care le-am luat în perioada crizei. Am angajat şi mulţi oameni noi, dar numărul noilor veniţi a fost optim, astfel încât să se integreze cu uşurinţă în companie. Integrarea noilor veniţi a fost făcută pas cu pas, pentru ca aceştia să se adapteze sistemului de lucru implementat în cadrul unei companii mari. Managementul, procedurile şi metodele de lucru diferă de la o companie mare la una mică. Într-o firmă mică, oamenii fac de toate, dar în una mare activităţile sunt foarte bine structurate, iar colaborarea şi coordonarea specialiştilor din grup trebuie să fie foarte bună.

Reporter: Aţi avut un mix bun de lucrări în perioada de criză?

Cristian Erbaşu: Am fost acuzaţi că lucrăm exclusiv cu statul. Este adevărat că suntem o companie care, în domeniul reţelelor edilitare, în domeniul drumurilor, mediului şi al lucrărilor hidrotehnice, suntem printre primele din ţară. Ori acest tip de lucrări sunt, în marea lor majoritate, investiţii publice.

În domeniul construcţiilor civile, am lucrat şi cu investitori privaţi şi cu statul. Însă departamentul de construcţii civile reprezintă doar 25% din potenţialul de execuţie al grupului. În condiţiile acestea, doar 10-15% din lucrări la nivel de grup sunt cu beneficiari privaţi.

În ultimii 4-5 ani, companiile private au făcut puţine investiţii. Statul, în schimb, a continuat să investească, dar evident că nu la nivelul dinantea crizei care a debutat în 2008-2009.

În Europa Occidentală, vedem că toate oraşele au multe şantiere. Majoritatea sunt de infrastructură. Pe fondul scăderii investiţiilor private, în toate statele puternice au fost mărite investiţiile publice. Activitatea turistică a scăzut în timpul crizei, iar multe state europene au găsit o oportunitate în a face remedieri şi dezvoltări ale infrastructurii. Totodată ei au înţeles că, în acest mod, pot susţine economia locală sau naţională, iar costurile investiţiilor vor fi mai scăzute deoarece şi companiile de construcţii şi-au redus tarifele pe timp de criză.

Acelaşi principiu ar fi trebuit să-l aplicăm şi noi. Parţial, şi în ţara noastră s-au făcut investiţii publice, mai cu seamă prin proiecte cu fonduri europene. Pentru constructori, lucrările finanţate din bani comunitari au fost şi sunt cele mai accesibile în această perioadă.

Însă, mulţi antreprenori nu şi-au dat seama că modalitatea de lucru pe care o aveau se va schimba. Ei au venit cu oferte foarte mici, sub costuri, care i-au ajutat doar să câştige licitaţii, dar, ulterior, aceste contracte câştigate în acest mod au devenit adevărate poveri pentru companiile lor de construcţii. Lucrările cu fonduri europene trebuie realizate la un anumit standard de calitate, trebuie finalizate la timp, iar valoarea contractelor nu poate fi majorată după atribuire decât cu maxim 10% şi doar dacă au existat cu adevărat lucrări suplimentare necesare. Multe companii de construcţii care au câştigat contracte la preţuri subevaluate nu au reuşit să finalizeze aceste investiţii din fonduri europene, o parte din ele intrând în insolvenţă sau chiar în faliment.

Reporter: Credeţi că şi-au învăţat lecţia în toţi aceşti ani?

Cristian Erbaşu: Nu-mi dau seama. Cei care au dat faliment şi-au făcut alte firme şi continuă să activeze în piaţă. Rămâne de văzut dacă îşi vor conduce noile companii pe alte principii. Sper că printre atâtea necazuri aduse de criză să avem şi lucruri bune, şi anume constructori mult mai responsabili şi lucrări la o calitate mult mai bună. Sper ca antreprenorii să fi învăţat să gestioneze riscul.

Ca să fii antreprenor de succes trebuie să rişti, dar nu atât de mult încât într-o situaţie critică să nu faci faţă.

Reporter: Sectorul construcţiilor este plin de insolvenţe şi chiar falimente. Totuşi, care este secretul de a te menţine în piaţă şi pe profit atunci când lucrezi cu statul, care a cumulat datorii enorme către antreprenori?

Cristian Erbaşu: Şi noi avem foarte mulţi bani de încasat de la stat. Însă unul din lucrurile importante pe care l-am făcut este acela că nu suntem dependenţi de unul, doi sau puţini beneficiari de lucrări publice. Lucrăm cu foarte multe entităţi. De asemenea, avem grijă ca bugetul pentru aceste lucrări publice să existe. Atunci când acesta nu există, avem proceduri care ne ajută să ne oprim la timp şi dacă avem anumite cheltuieli, acestea să nu fie atât de mari încât să ne ducă într-o zonă periculoasă.

Prudenţa mare în această perioadă este absolut necesară. Poate este unul din puţinele avantaje aduse de criză. Sunt firme care au învăţat să fie foarte prudente şi să-şi gestioneze mai bine riscurile.

Cei care au în spate un număr mare de salariaţi trebuie să fie foarte prudenţi, mai ales că răspund şi de traiul familiilor acestora.

În anii 2007-2008, se vehiculau salarii enorme în sectorul construcţiilor. Unii constructori au fost dispuşi să le plătească. Noi am pierdut oameni foarte buni în acel context al pieţei. Dar în timp, cei care au rămas la noi au câştigat mai mult decât cei care au plecat, deoarece şi-au păstrat locul de muncă fără să fie afectaţi în ceea ce priveşte venitul lor.

Reporter: 2014 pare un an atipic. Avem alegeri prezidenţiale şi investiţiile publice au încetinit faţă de 2013.

Cristian Erbaşu: Probabil că partea a doua din 2014 va salva un pic sectorul construcţiilor. Este bine, însă, că 2014 va lăsa multe proiecte în execuţie pentru 2015. Situaţia rea va veni în 2016 şi 2017. 2015 va fi, totuşi, un an mai bun pentru constructori deoarece este ultimul din perioada aplicării programelor europene 2007-2013. Toţi se grăbesc să termine lucrările din aceste proiecte finanţate cu fonduri europene.

Însă, din cauza aplicării cu întârziere a proiectelor pentru noua programare 2014-2020, până când constructorii vor pune în operă aceste proiecte vor trece cel puţin doi ani. Deci 2016 şi 2017 vor fi ani în care, brusc, firmele de construcţii nu vor mai avea de lucru, după un an 2015 ceva mai bun .

Constructorii trebuie să fie extrem de prudenţi şi să-şi facă bine socotelile. Ei trebuie să fie chiar pregătiţi pentru o nouă cădere pe piaţa construcţiilor în 2016. Abia în momentul în care încep lucrările pe noua axă 2014-2020, vom avea o perioadă de 4-5 ani buni pentru construcţii, dar asta cu condiţia să ştim să absorbim aceşti bani şi dacă am învăţat din greşelile trecutului.

Reporter: Dar am învăţat ceva din prima perioadă de programare a fondurilor europene?

Cristian Erbaşu: Unii şi-au învăţat lecţia, dar nu-mi dau seama câţi. Din durere se învaţă cel mai repede, iar din bucurii aproape niciodată. Când le merge bine, oamenii trăiesc cu senzaţia că va fi bine veşnic. Însă există şi cazuri în care companii sănătoase, foarte bine structurate, au ajuns în situaţii critice nu din cauza managementului, ci din cauza situaţiei foarte dure din piaţă.

Acum se întâmplă un alt fenomen. Costurile cresc în construcţii. Este efectul pervers al crizei. În primii ani de criză preţurile au scăzut, lucru ce părea normal. Însă, în general, scăderile de preţuri nu sunt bune. Efectul ulterior al crizei, care a început să se manifeste acum doi ani, este că dispare concurenţa de pe piaţa construcţiilor în urma falimentelor. Firmele rămân din ce în ce mai puţine şi, prin urmare, acestea aplică preţuri din ce în ce mai mari. Astfel, când vom avea din nou mai multe investiţii, antreprenorii supravieţuitori crizei vor fi sufocaţi şi vor selecta proiectele pe principiul profitabilităţii. Criza a decimat companiile şi se vor crea situaţii în care beneficiarii nu vor avea alternative şi vor plăti mai mulţi bani pentru lucrări sau vor alege firme decapitalizate care nu vor putea duce la bun sfârşit proiectele.

Acum beneficiarii pun criterii foarte dure şi nu se gândesc dacă constructorii sunt capabili să le ducă la îndeplinire. Antreprenorii pot să declare orice în momentul ofertării, însă în final se dovedeşte că nu sunt capabili să ducă la bun sfârşit contractele. În multe situaţii, uneori la îndemnul consultanţilor, beneficiarii introduc condiţii abuzive în licitaţiile publice de proiectare şi execuţie.

Şi statul are o atitudine ciudată din disperarea lui de a economisi cu orice preţ. Acordă contracte la preţuri subevaluate unor companii incapabile să ducă la final proiectele. Asta se poate vedea prin faptul că nu a reuşit să cheltuie în acest an bugetele alocate investiţiilor. În final, statul va pierde mai mult.

Autorităţile vor acum să schimbe sistemul de garanţii în cadrul lucrărilor publice. Acum garanţiile se rambursează în proporţie de 70% la finalizarea lucrărilor. Autorităţile vor să ramburseze doar 25% la finalizarea proiectului şi abia după expirarea perioadei de garanţie, care în multe cazuri nu mai este maxim 2 ani, ci 5 ani şi chiar 10 ani, să returneze restul fondurilor. Garanţii de 10 ani la lucrări publice sunt nerealiste. Nimeni nu va putea răspunde peste 10 ani pentru lucrări făcute în această perioadă.

Ne-am opus acestui proiect, dar dacă autorităţile se încăpăţânează să îl aplice, atunci vor distruge sectorul construcţiilor definitiv, deoarece profitul realizat este mult mai mic decât cuantumul acestor garanţii. Deci firmele de construcţii vor lucra pe un flux de lichiditate negativ. Cine le va acoperi acest minus de lichidităţi?

Există o mare criză de lichidităţi în acest sector. Acum au început să intre în insolvenţă sau chiar în faliment şi firme mari. Primele care au căzut au fost firmele mijlocii. Companiile mici s-au reorganizat repede la debutul crizei, iar cele mari au fost sprijinite de bănci să nu intre în colaps. Firmele mijlocii nu erau nici suficient de mari, cu un portofoliu important care să le dea greutate şi să fie sprijinite, de nevoie, de toţi factorii implicaţi şi nici nu s-au putut reorganiza peste noapte. Multe din aceste firme de mijloc şi-au încetat activitatea în 2010-2012.

2009 a fost încă un an bun pentru construcţii. În perioada 2010 - 2011, au fost ani în care s-au mai făcut totuşi investiţii, chiar şi private, e adevărat din ce în ce mai puţine. Dar investitorii privaţi au sistat lucrările atunci când au văzut că se prelungeşte criza. Investiţiile private lipsesc cu desăvârşire de pe piaţă de 2-3 ani.

Aşa cum am spus mai devreme, acum au început şi firmele mari de construcţii să intre în insolvenţă, din diverse motive, care nu toate ţin de economia de piaţă, ci şi de situaţia sectorului în general.

Nicio firmă de construcţii nu trebuie să se considere mare, ci trebuie să fie pregătită oricând să devină mai mică, iar dacă se dezvoltă, atunci să o facă într-un mod sustenabil. Dacă managementul vrea să acopere cu acelaşi număr de personal de 2-3 ori mai multe lucrări, intră în dificultate. Nu trebuie să te întinzi mai mult decât ţi-e plapuma care te protejează, ca să zic aşa.

Şi filosofia de afaceri în urma crizei se schimbă. Până acum, dezvoltarea sustenabilă însemna prioritizarea profitului, iar acum analiza riscului este pe primul loc şi abia apoi profitabilitatea. Primează profitul mic şi sigur pe un termen foarte lung. Iar acest profit trebuie gestionat inteligent.

Mulţi constructori au investit în alte domenii în care nu se pricepeau şi au ajuns să piardă şi profitul din domeniul în care se pricepeau, acela al construcţiilor.

Noi am început acum câţiva ani să investim în agricultură. Am încercat să atrag în firmă oameni pricepuţi în agricultură. Am făcut această investiţie la o dimensiune mică spre medie astfel încât eventualele sincope apărute în afacerile din domeniul agricol să nu-mi influenţeze activitatea de bază din construcţii.

Simt că toate planificările şi bugetările, care în construcţii au o eroare de maxim 5%, în afacerile agricole au o eroare de 20-30% şi totdeauna în minus.

Reporter: Vreţi să renunţaţi la fermă şi fabrica de lapte?

Cristian Erbaşu: Nu renunţ. Până la urmă, rezultatul real îl vezi când închizi ciclul de investiţii.

Am început investiţiile din agricultură cu o fermă mică, de 100 de vaci de lapte. Acum avem o fabrică ce poate procesa 20.000 de litri de lapte pe zi, iar ferma se va extinde la 700 de vaci. Nu este o cantitate prea mare, dar industria laptelui este extrem de concurenţială şi trece printr-o perioadă în care consumul a scăzut mult.

În plus, pe piaţă există multe produse de calitate îndoielnică şi foarte ieftine. Există brânză foarte ieftină, care nu conţine vreo urmă de lapte. Acesta este un produs nesănătos, care dăunează oamenilor dacă este consumat pe termen lung.

Am descoperit extrem de multe lucruri în zona agriculturii, dar ca să ajung la o performanţă similară cu activitatea din construcţii vor trece ani buni. Voi ajunge la această performanţă, probabil, la vârstă pensiei.

75% din activitatea grupului este şi va continua să fie în construcţii. Este meseria mea şi a majorităţii membrilor familiei mele.

Reporter: Cum vedeţi viitorul pieţei construcţiilor? Vor supravieţui firmele autohtone? Licitaţii mari sunt câştigate în special de companii străine.

Cristian Erbaşu: Sunt câteva firme mari cu capital autohton, care sper să rămână pe piaţă şi este nevoie de ele. Sper că toţi factorii de decizie vor înţelege cât este de necesar capitalul românesc din construcţii. Vreau să atrag atenţia autorităţilor că bugetul de stat este "ţinut" de firmele locale care au angajaţi pentru care plătesc impozite şi care au profit. Bugetul nu este ţinut cu salariaţii de la stat şi nici cu firme străine.

Majoritatea firmelor străine cumpără echipamente şi materiale din ţara lor, iar TVA-ul nu intră în ţara noastră. Marea majoritate a acestor companii are foarte puţini angajaţi în România. Se bazează pe subcontractare, iar profitul declarat în România este extrem de mic. Profitul este exportat în general în ţările lor de origine. Se poate observa acest lucru după cum evoluează cursul valutar în jurul lunii ianuarie când îşi expatriază profitul prin diferite contracte de consultanţă şi management cu firmele mamă, operaţiuni ce sunt legale şi corecte.

Este corect să existe aceste firme pe piaţă pentru că au adus calitate şi management eficient, iar firmele româneşti au învăţat multe de la companiile străine.

Eu nu sunt împotriva lor pentru că în continuare sunt necesare pe piaţa noastră pentru know-how, tehnologie şi abordarea proiectelor de anvergură unde, deocamdată, constructorii români nu au calificare.

Vreau doar să atrag atenţia că sunt pe piaţă firme de construcţii cu capital autohton care au evoluat foarte frumos. Este păcat să dispară capitalul românesc şi să ne trezim că în România antreprenorii generali sunt numai străini, iar companiile autohtone se limitează la contracte de servicii şi de subantrepriză din care se aleg cu un profit extrem de mic.

Deci pledez pentru o abordare echilibrată, astfel încât să putem activa toţi pe piaţa românească.

Reporter: Şi autorităţile ce trebuie să facă în acest sens?

Cristian Erbaşu: De exemplu, autorităţile pot găsi metode să încurajeze asocierile între companiile străine şi cele româneşti în cadrul marilor proiecte. În străinătate nu reuşeşti să iei lucrări importante dacă nu te asociezi cu firmele locale. Firmele străine sunt puternice prin ele însele, dar şi pentru ca sunt la ele în ţară.

În România, firmele autohtone nu se simt puternice în faţa celor străine şi chiar nu sunt. Companiile româneşti sunt inhibate când negociază cu străinii. Sunt într-o inferioritate care n-ar mai trebui să existe după 24 de ani de economie de piaţă.

Spania, după 30 de ani de economie de piaţă, a absorbit multe fonduri europene. Constructorii spanioli au invadat acum Europa şi America Latină. La fel şi cei din Portugalia, Grecia şi Italia. Firmele s-au dezvoltat datorită investiţiilor masive din ţările respective.

Şi în România s-au dezvoltat companii puternice de construcţii, dar se pare că există acest risc ca firmele locale, în urma crizei, să dispară dacă nu sunt sprijinite. Este o situaţie critică. Statul va trebui să ia acest aspect în calcul, deoarece va fi afectat direct. Acum autorităţile ignoră fenomenul şi nu-şi dau seama de consecinţele care vor veni peste 2-3 ani, când vor vedea că nu vor mai încasa bani la buget. Dar atunci va fi prea târziu. Autorităţile nu vor mai avea constructori consacraţi, ci unii noi. Istoricul companiilor este foarte important în domeniul construcţiilor şi se realizează foarte greu.

Dacă nu avem grijă ca România să aibă companii autohtone cu prestigiu şi istorie în spate, înseamnă că cineva nu şi-a dorit să încurajeze şi să protejeze şi societăţile cu capital românesc.

Reporter: Ce planuri de viitor aveţi cu grupul?

Cristian Erbaşu: Acum este greu să-ţi faci planuri pe termen foarte lung. Acum lucrăm aproape de capaciteatea maximă de producţie. Există loc şi de mai bine dar trebuie să fim pregătiţi şi pentru situaţii mult mai rele. Se spune că mai rău de atât nu se poate. Întotdeauna se poate şi mai rău şi mai bine şi trebuie să fii pregătit ca antreprenor pentru toate situaţiile.

Grupul Erbaşu va continua investiţiile în agricultură. Vreau să încheiem un program care, în final, să ducă la 15 milioane de euro investiţii în agricultură.

Avem în plan să revigorăm activitatea hotelieră. Acum pornim renovarea şi extinderea Hotelului Erbas din Bucureşti. Însă aceste investiţii evident că sunt prudente. Ne uităm cu un ochi la ele şi cu celălalt la situaţia economică din ţară şi din Europa astfel încât să nu ne trezim că facem credite prea mari pentru investiţii care nu îşi vor arăta roadele într-un viitor cât de cât apropiat.

Reporter: Cheltuiţi numai din bani proprii sau vă şi împrumutaţi?

Cristian Erbaşu: Folosim şi credite bancare. Toţi antreprenorii trebuie să înţeleagă că atunci când investeşti, trebuie să ai şi fonduri proprii. Nu poţi să investeşti numai cu bani de la bancă. Este neproductiv şi riscant. Aceste investiţii trebuie să le faci la dimensiunea corectă, iar creditul trebuie să îl poţi rambursa şi în situaţii critice. Trebuie să faci o analiză de risc mai întâi.

Reporter: Cum credeţi că se va încheia 2014 pentru piaţa de construcţii? La fel ca 2013?

Cristian Erbaşu: Da. Nu vor fi diferenţe mari. La nivel de grup, vom avea profit mult mai mic decât în perioada 2010-2012, ceea ce este normal. Însă, avem un portofoliu care ne dă speranţa că 2015 va aduce un reviriment pe cifra de afaceri, dar cu un profit destul de mic. Concurenţa este încă mare deşi deja au început să fie din ce în ce mai puţine companii participante la licitaţii pentru că dispar multe firme de construcţii.

Se spune că economia dă semne de revenire pentru că anul acesta au intrat mai puţine companii în insolvenţă. De fapt acest lucru se întâmplă şi pentru că nu prea mai are cine să dea faliment. Mulţi au falimentat deja până acum .

Eu zic că suntem într-o situaţie critică. Dacă aceasta nu este înţeleasă de toţi factorii de decizie, atunci piaţa va merge din rău în mai rău.

Încă sunt oameni care cred că metodele de lucru valabile acum câţiva ani pot fi aplicate şi acum. Ei trebuie să înţeleagă că realitatea din construcţii este alta şi lucrurile sunt mult mai transparente. Lupta împotriva corupţiei s-a accentuat şi dă roade.

Reporter: În afara ţării vă gândiţi să contractaţi lucrări?

Cristian Erbaşu: Am tatonat piaţa din Irak, dar am renunţat. Situaţia de acolo nu este propice unui astfel de demers. Eu personal consider că nu este un moment propice. Dacă aş fi intrat pe piaţa irakiană a construcţiilor în urmă cu 2-3 ani, acum eram în pline lucrări şi riscam să nu-mi primesc banii din cauza conflictelor care au reizbucnit acolo. Când mergi pe o astfel de piaţă riscantă, trebuie să fii pregătit să pierzi oricând banii investiţi. Şi mai trebuie să ai un profit foarte mare, pe măsura riscului. Ori eu nu am găsit acest echilibru între risc şi profit. Pentru un profit un pic mai mare decât în România, ar fi trebuit să îmi asum un risc mult prea mare. În Irak se plăteşte mai mult pentru lucrări, dar sunt mulţi intermediari pe drumul dintre antreprenor şi beneficiarul final. Acele companii româneşti care activează acolo sper să fie bine acum şi dacă cumva sunt acolo într-o situaţie grea acum, sper ca acest lucru să nu conducă la destabilizarea lor în România.

Pieţele sigure sunt cele din UE şi SUA, care sunt greu accesibile pentru companiile autohtone. Totuşi, în ultimii 2 ani, au început, pe lucrări mai mici, să fie abordate şi companiile româneşti. Asta pentru că şi în Europa este criză, iar companiile noastre au deja experienţă în a lucra la standarde europene, dar sunt mai ieftine în raport cu firmele din Occident.

Criza a creat astfel de oportunităţi pentru firme româneşti, dar nu este un fenomen de anvergură. Însă consider că este un început bun.

Reporter: Care sunt principalele probleme cu care vă confruntaţi în licitaţiile publice?

Cristian Erbaşu: Sunt foarte multe piedici pe care le întâlnim în cadrul licitaţiilor publice. Singura lege care a venit în sprijinul constructorilor este cea care îi penalizează pe contestatarii de profesie a licitaţiilor. Sunt licitaţii contestate numai ca să fie întârziate. Sunt lucrări care sunt amânate şi câte 2 ani, din cauza acestor contestaţii. Noi am avut licitaţii câştigate cu aproape un an în urmă, dar abia de curând am reuşit să semnăm contractele, tot din cauza acestor contestaţii.

Reporter: Vă mulţumesc!