Criza crizelor

Dacă luăm ca reper preocupările, comportamentele, interesele şi manifestările publice ale politicienilor, criza este, în România, un soi de fata morgana. O apariţie pe cît de greu de precizat, pe atît de "imaterială", care apare şi dispare, după cum privirea se încordează mai tare sau mai slăbeşte.

Între timp, în societate se ţese o structură de deficite structurale care se alimentează reciproc şi îşi unesc eforturile pentru a seca resursele, toate resursele, de care mai dispune această generaţie. Criza economică este tratată în continuare de politicieni şi guvernanţi doar prin prisma cerinţelor de pe lista FMI. Mai precis, cerinţa reducerii cheltuielilor bugetare, prin disponibilizarea personalului din instituţiile de stat. Presupunerea din spatele acestei măsuri este că, pe această cale, se creează premisa stopării deteriorării balanţelor structurale bugetare şi se realizează condiţiile minime de achitare a ratelor şi dobînzilor la împrumuturile uriaşe contractate. "Piesa" care se joacă pe scena politică vrea să ne convingă, de asemenea, că societatea are o problemă urgentă de rezolvat în domeniul relaţiilor instituţionale, la nivelul guvernării, de unde preocuparea susţinută pentru "reforma statului". Problema este că între piramida temelor prioritare ale guvernării/politicii şi cea a temelor care interesează societatea nu mai există niciun fel de asemănare. Ce se întîmplă, în acest timp, cu economia şi societatea din ţara pe care o numim România?

După datele puse la dispoziţie de instituţiile oficiale, nu există prea multe motive de îngrijorare. Producţia s-a redus, comerţul s-a restrîns, atît valoric, cât şi ca volum, serviciile au scăzut semnificativ, exporturile s-au restructurat, tot prin reducere, în timp ce investiţiile, atît cele de capital străin, cît şi cele din resurse locale, nicio surpriză, se reduc şi ele. Pe fondul acesta, deloc dramatic, dacă te iei după reacţiile guvernării, problemele sociale structurale, de care deja ne-am cam săturat să scriem şi să citim, îşi văd de treabă, adică merg după regula lui Murphy, din rău în mai rău. Iau, spre exemplu, capitalul uman caracterizat după două dimensiuni: starea de sănătate a populaţiei şi zestrea educaţional-creativă. Cînd se vorbeşte despre criza din sănătate, la nivelul guvernării, singurul aspect considerat este deficitul tot mai mare al resursei bugetare, iar ca urmare ni se predică necesitatea ca populaţia să susţină din buzunarul propriu costurile pentru bruma de servicii proaste pe care sistemul le mai asigură; mai nou, dacă este să ne luăm după declaraţiile prezidenţiale, sistemul suferă şi la capitolul performanţă profesională. Pe ansamblu, în România, starea de sănătate a populaţiei este pe o curbă a degradării rapide, nu de ieri de astăzi, ci de peste trei decenii, iar sistemul de administrare şi infrastructura care îl susţin se află în pragul colapsului. Sub-finanţarea este cronică, la toate capitolele, de la infrastructură şi salarii, la produse şi proceduri terapeutice utilizate. Consecinţa, pe care statisticile refuză să o evidenţieze, este deteriorarea, spre epuizare, a resurselor de sănătate ale generaţiilor care traversează aceste vremuri de criză. Ea se vede clar, pentru cine are ochi să vadă, pe curba care descrie creşterea, în ultimele două decenii a morbidităţii, la toate categoriile de vîrstă, explozia bolilor tipice de sub-dezvoltare - boli de nutriţie, boli generate de scăderea dramatică a standardelor de igienă publică şi individuală, frecvenţa şi severitatea epidemiilor, creşterea indicatorilor de mortalitate în patologii care, în condiţii normale, sunt ţinute sub pragul de mortalitate etc. Pe această cale, presiunea demografică asupra populaţiei României creşte, astfel încît proiecţiile cele mai sumbre, privind stablizarea, înainte de jumătatea secolului, în jurul valorii de 15 milioane de locuitori, capătă probabilitatea cea mai mare de realizare. Să fie vorba despre vreo criză? Nu pare, dacă este să ne luăm după agenda politicilor guvernării şi ale politicii, în general!

Al doilea mare indicator de care depinde dinamica în criză, respectiv ieşirea din criză, este capitalul de expertiză profesională şi de creativitate aplicată, respectiv de eficienţa cu care această zestre este folosită în economie şi administraţie. Aproape fără excepţie, toate guvernele şi guvernările post-decembriste au diagnosticat, mai mult sau mai puţin empiric, scăderea potenţialului educaţional ca urmare, pe de o parte, a deficitelor majore acumulate în sistemul de învăţămînt în ultimii 40 de ani, iar pe de altă parte de creşterea masivă, fără precedent în ultima sută de ani, a abandonului şcolar, în România. Cu alte cuvinte, ceea ce avem acum de gestionat este depozitul eşecurilor şi greşelilor din ultimele patru decenii, poate chiar mai bine. Este aceasta o criză? După reacţiile prezente pe scena publică, nici profesorii, nici elevii/studenţii, nici administratorii sistemului şi nici politicienii nu cred că avem prea multe de reformat, dincolo de eterna nevoie de salarii decente, niciodată satisfăcută în sistemul românesc de învăţămînt şi de tentaţia fiecărui ministru de a face cîte o reformă administrativă, doar ca să-şi poată pune numele pe ea, aşa cum fac mai nou primarii din sectoarele Bucureştilor, care nu mai pot dormi dacă nu-şi pun numele pe cîte un panou, alături de fîntîna, ceasul public ori cine ştie ce altă amenajare urbană pe care au plătit-o din banii noştri, ai contribuabililor. În rest, toate bune şi frumoase! Dacă scoatem o nouă lege a învăţămîntului, putem să dormim alţi zece ani liniştiţi, învăţămîntul s-a rezolvat, iar naţia română e, de la sine, mai deşteaptă şi mai creativă!

Din păcate, istoria ultimilor 50 de ani arată că lucrurile merg consecvent "în direcţia greşită", datorită rupturii masive dintre nevoile presante ale societăţii şi priorităţile pe care şi le asumă polica şi politicienii. Culmea este că, în timp ce societatea este sufocată şi erodată de crize, politicienii ne spun, mai nou, că nu suntem încă suficient de bine cufundaţi în criză! De unde trag concluzia că, peste tot şi peste toate, avem şi o criză a crizelor!