Criza refugiaţilor se prelungeşte. Cum poate ajuta mediul de afaceri?

Criza geopolitică pe care o traversăm a determinat o mobilizare umanitară fără precedent, într-un timp foarte scurt. Voluntari, organizaţii non-guvernamentale (ONG) precum fundaţii sau asociaţii, dar şi societăţi comerciale contribuie zilnic la activităţi de susţinere a refugiaţilor care tranzitează România sau se stabilesc în ţara noastră. În cele aproape trei săptămâni de conflict, ajutoarele oferite de companii au depăşit zeci de milioane de euro, constând în produse sau servicii proprii, spaţii de cazare sau sume de bani, acordate prin intermediul unor organizaţii sau direct refugiaţilor.

Aceste ajutoare însă au un tratament fiscal incert, pe care reglementarea emisă recent de autorităţi îl clarifică, dar nu total.

În general, entităţile care oferă sponsorizări sau se implică în activităţi umanitare beneficiază de o facilitate fiscală privind reducerea impozitului pe profit datorat, în anumite limite şi pe baza unor documente doveditoare. Dar în contextul actual, care a impus urgentarea ajutoarelor, formalizarea acestor acţiuni a fost, de multe ori, imposibilă, astfel că societăţile în cauză se întreabă acum ce tratament fiscal să aplice sumelor aferente sponsorizărilor deja efectuate, dar şi celor viitoare.

În plus, companiile au decontat anumite cheltuieli ale angajaţilor care s-au implicat în sprijinirea refugiaţilor. Şi în acest caz este vorba de cheltuieli cu regim fiscal incert.

Sprijin prin sponsorizare şi mecenat

Conform legislaţiei în vigoare, societăţile care organizează acţiuni de sponsorizare pot beneficia de credit fiscal (reducere din impozit), iar din perspectiva taxei pe valoarea adăugată (TVA), sponsorizările în numerar nu intră în sfera de aplicare a taxei. De asemenea, bunurile acordate sau serviciile prestate gratuit în cadrul acţiunilor de sponsorizare nu sunt considerate operaţiuni cu plată, supuse TVA, dacă valoarea lor cumulată într-un an calendaristic nu depăşeşte 0,3% din cifra de afaceri. Pentru partea care depăşeşte acest plafon, compania colectează TVA şi include suma aferentă în decontul întocmit pentru perioada fiscală respectivă (ceea ce înseamnă că societatea suportă cheltuiala cu TVA).

Însă aceste reguli sunt valabile doar dacă sunt respectate prevederile Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, adică dacă există un contract cu beneficiarul care să includă suma şi scopul, astfel încât entitatea care oferă sponsorizarea să poată aplica pentru facilităţile fiscale prevăzute de lege. Dar în contextul actual, acţiunile de acest gen se derulează foarte rapid şi, de cele mai multe ori, fără existenţa în prealabil a unui contract de sponsorizare.

Prevederi similare sunt aplicabile şi în cazul operaţiunilor de mecenat, prin care o persoană fizică sau juridică oferă sprijin în bunuri sau în bani către o persoană fizică, sub formă de activitate filantropică cu caracter umanitar, pentru desfăşurarea unor activităţi în anumite domenii (cultural, artistic, medico-sanitar sau ştiinţific). În acest caz, pentru a fi accesate facilităţile, cele două părţi trebuie să încheie un contract în faţa notarului, lucru aproape imposibil în condiţiile date.

Îndeplinirea condiţiilor impuse de prevederile legale este îngreunată şi de faptul că marea majoritate a refugiaţilor nu vorbesc limba română sau engleză, pentru a putea înţelege şi semna un contract pentru ajutoarele primite, astfel că această regulă de natură birocratică este, de cele mai multe ori, imposibil de bifat.

Acordarea de produse sau servicii cu titlu gratuit

De asemenea, multe societăţi oferă persoanelor aflate în dificultate produse din propriul stoc, pentru consum, suportă cheltuieli cu cazarea, masa sau transportul refugiaţilor, iar tot mai multe hoteluri, restaurante sau companii de transport îşi pun la dispoziţie serviciile, gratuit, pentru asistarea refugiaţilor. Având în vedere că aceste produse şi servicii nu sunt acordate prin intermediul unui contract de sponsorizare, se pune întrebarea dacă cheltuielile aferente rămân deductibile în condiţiile în care donatorii nu înregistrează venit şi nu au un proces verbal de predare-primire cu beneficiarul.

Totodată, multe entităţi plătitoare de impozit specific (cele din industria ospitalităţii) nu îşi desfăşoară activitatea obişnuită în prezent deoarece cazează refugiaţi. Însă, potrivit legii, acestea trebuie să plătească impozit, chiar dacă activitatea nu este generatoare de venituri. În consecinţă, se pune întrebarea dacă astfel de societăţi ar trebui să beneficieze de scutire de la plata impozitului pentru perioada în care oferă acest sprijin, întrucât nu au desfăşurat activităţi specifice.

Pe de altă parte, în această perioadă s-au înfiinţat multe organizaţii non-profit cu scopul de a oferi suport refugiaţilor, iar acestea trebuie să ştie că este obligatoriu să se înscrie în registrul entităţilor/unităţilor de cult, pentru ca entităţile care le oferă sponsorizări să beneficieze de credit fiscal.

Donaţii prin intermediul IGSU

În contextul numeroaselor întrebări cu privire regimul fiscal al ajutoarelor umanitare, autorităţile au modificat, recent, tratamentul fiscal al măsurilor de ajutorare, astfel că, începând din luna martie şi până la finalul anului 2022, companiile au la îndemână câteva opţiuni pentru a se implica în sprijinirea refugiaţilor fără prea multe formalităţi.

Conform noilor prevederi, companiile pot face donaţii deductibile, în bani, prin intermediul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU). Ajutoarele astfel acordate vor fi considerate cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit până la finalul desfăşurării campaniei, respectiv 31 decembrie 2022. Însă transferurile trebuie efectuate către IGSU, prin virament bancar, în contul deschis la Trezoreria Municipiului Bucureşti sau prin platforma ghiseul.ro.

De asemenea, ajutoarele în produse şi servicii acordate prin intermediul IGSU, UNICEF sau al altor organizaţii internaţionale care îşi desfăşoară activitatea potrivit prevederilor unor acorduri speciale la care România este parte, pot fi asimilate cheltuielilor sociale (deductibile în limita a 5% din fondul de salarii) sau de sponsorizare, dacă există o solicitare din partea IGSU în acest sens.

Modificarea legislaţiei este bine-venită, dar opţiunile mai pot fi extinse, dat fiind că prevederile legale actuale limitează implicarea directă a companiilor, în principal a celor care pot interveni cu voluntari din rândul angajaţilor, mijloace de transport, spaţii de cazare etc. Mobilizarea de care au dat dovadă societatea românească şi mediul de business local, în ciuda limitărilor de ordin birocratic, arată că există disponibilitate de implicare suplimentară şi, având în vedere evoluţia conflictului, cu siguranţă cererea de ajutor va creşte.

Material de opinie realizat de Camelia Malahov, Director, Taxe Directe, şi Victoria Dobre, Manager Senior, Taxe Indirecte, Deloitte România