Cronica unui dezastru anunţat

6, 8, 10, 12 miliarde de oameni. Creşterea exponenţială a populaţiei globului pune din ce în ce mai acut problema întreţinerii mediului ambiant şi a economisirii resurselor care, după cum se ştie, nu sunt infinite. Vast program!

Protecţia mediului este obiectul unei politici voluntariste în Franţa, aşa cum a dovedit-o conferinţa ţinută de guvernul francez la Paris în zilele de 14-15 septembrie 2012. Preşedintele francez François Hollande a confirmat, cu această ocazie, că promisiunile făcute în timpul campaniei prezidenţiale vor deveni realitate. Un semnal important dat aliaţilor sai, partidul Ecologie-Les Verts.

Acesta a fost modul prin care a pus punct speculaţiilor apărute în presa franceză în urma unor declaraţii surprinzătoare, cum a fost cea a ministrului francez al redresării productive, Arnaud Montebourg, care a declarat că < filiera nucleară este de viitor >. Aceste declaraţii au făcut să planeze dubiul asupra voinţei Preşedintelui francez de a respecta angajamente sale. Între altele, cel mai important, închiderea în 2016 a centralei nucleare de la Fessenheim. O măsură care demonstrează incoerenţa programului ecologic francez, care contrazice orice logică industrială. Toate verificările agenţiei de securitate nucleară franceze au confirmat faptul că această centrală, cea mai veche din tot Hexagonul, poate continua să producă energie încă zece ani. Cu condiţia totuşi ca exploatantul său, EDF (Electricité de France), să asigure anumite lucrări de securizare cifrate la 2 milliarde de euro.

În condiţiile în care centrala va fi închisă în patru ani, este evident că aceste lucrări devin caduce. Preşedintele francez a anunţat cu această ocazie că ponderea energiei nucleare în producţia de electricitate a ţării va scădea de la 75% astăzi, la 50% în 2025.

Pentru a o înlocui, Preşedintele contează pe energiile regenerabile (eoliană, fotovoltaică etc.), care vor avea o pondere din ce în ce mai mare în mixul energetic al ţării.

Este iluzoriu însă să se creadă că aceste energii noi vor putea, cu excepţia unui miracol technologic care va face să apară o energie de un nou tip, să înlocuiască ponderea energiei nucleare. Instalarea de noi eoliene nu se poate extinde la infinit, chiar dacă noile proiecte se desfăşoară în acest moment în largul oceanului sau al mării atât în Franţa cât şi în Anglia. Ceea ce este valabil şi pentru România, cu toate că în judeţul Constanţa se instalează cel mai mare parc de eoliene din Europa. Nici centralele solare, filieră care în Franţa este aproape de colaps, deoarece subvenţiile statului au fost reduse, nu pot acoperi ponderea energiei nucleare. Suntem fără îndoială în prezenţa unor ordine de mărime diferite între capacităţile oferite de energia nucleară şi cele produse de energiile regenerabile. Nu trebuie uitat că centralele nucleare franceze au permis ţării să practice preţuri pentru particulari şi industrie, sensibil mai reduse decât în restul Europei. Ele au permis unei ţări care nu dispune de rezerve de petrol sau de gaz să câştige o oarecare independenţă energetică faţă de piaţa atât de fluctuantă a acestor resurse.

Desfiinţarea unei părţi importante a parcului nuclear francez va produce deci o creştere a preţului energiei electrice, cum este cazul în Germania. Un sondaj realizat recent în Franţa arată că peste 70% din populaţie nu este de acord cu această creştere, chiar dacă ar trebui păstrat parcul nuclear cu toate riscurile lui. Discursul oficialilor francezi este incoerent şi pentru faptul că renunţarea la energia nucleară duce inevitabil ţara spre centralele cu cărbune, atât de poluante, după cum se ştie, şi consumatoare de energie fosilă.

În fine, desfiinţarea centralelor nucleare provoacă şomaj, chiar dacă o parte din personal ar putea fi folosit pentru demontarea lor.

Altă măsură din programul ecologic francez care lasă loc pentru dezbateri foarte vii - exploatarea, bineîn-ţeles în anumite condiţii, a gazului de şist. Astfel, mai mulţi industriaşi francezi au lansat un apel Preşedintelui în revista franceză L'Usine Nouvelle pentru a reconsidera vetoul său (el a declarat că în timpul preşedinţiei sale nu se va lansa nici o instalaţie de acest tip).

În ce priveşte celelalte propuneri ale guvernului francez, putem cita cea care se adresează partenerilor săi europeni, de a reduce cu 40% emisiunile de gaz cu efect de seră în 2030 şi cu 60% în 2040. A se compara cu obiectivul fixat în decembrie 2008: -20%.

Iluzie sau realitate?

Viitorul ne va spune.

Pentru moment, această cursă dă naştere la cele mai fanteziste propuneri, ca cea a unui deputat socialist francez care cere ca vehiculele dotate cu motor Diesel să nu mai poata circula în oraşele mari peste trei ani. Un non-sens, dacă avem în vedere că până acum erau încurajaţi cumpărătorii acestor tip de maşini, atât la cumpărare cât şi prin preţurile carburantului la pompă! De altfel, mai mult de 77% din parcul francez de vehicule erau în 2008 cu motor Diesel!

Toate aceste măsuri nu sunt decât niste biete paleative? Este fără îndoială concluzia pe care o trag cititorii cărţii "Autopsie de l'Apocalypse" (Autopsia apocalipsului) de Patrick Simon, publicată la Editions Bréal. Distrugeri masive legate de dereglarea climatică, recesiune economică, ameninţări nucleare şi informatice, mondializare ratată, risipa de resurse energetice pe cale de dispariţie, Europa falimentară, profeţii care anunţă sfârşitul lumii, violenţă, epidemii, terorism, fundamentalism, religios, războaie şi semne de război, şoc al civilizaţiilor, incapacitatea politică de a administra prezentul şi viitorul... ambianţa este evident cea a unui catastrofism care pare a se apropia cu paşi mari. Procesul de distrugere a economiei planetare poate să ne conducă la aceas-tă fază finală asortată de un al treilea război mondial ineluctabil în următorii zece ani. Un scenariu catastrofă care poate fi evitat. Cu o singură condiţie: ca oamenii să se decidă să schimbe modalitatea lor de a trăi şi luarea unor măsuri drastice pentru reorganizarea planetei.

Altfel, pentru a parafraza o binecunoscută carte a lui Gabriel Garcia Marquez, anii următori nu vor fi decât o cronică a unui apocalips anunţat.