Cu picioarele pe pământ

Politica a luat-o razna. Mizele meschine au deformat lupta politică transformând-o într-o meschină reglare de conturi. Lipsa de sens a alterat viaţa politică într-o asemenea proporţie încât situaţia scapă de sub orice control. Priorităţile sunt răsturnate, valorile sunt răstălmăcite, totul pare permis. Îmbătaţi de putere, cei ce au senzaţia supremaţiei, ar trebui, în ceasul al doisprezecelea, să se trezească. E cazul să revenim cu picioarele pe pământ.

Ultimul sondaj INSOMAR indică o situaţie în continuă agravare. Dacă percepţia nivelului de trai cunoaşte o uşoară evoluţie pozitivă, iar o adiere de optimism reţinut se resimte în privinţa creşterii economice, politica este evaluată negativ. Evoluţia încrederii în personalităţi sugerează existenţa a trei categorii de politicieni, premianţii, primul eşalon, care se situează între 54% (Traian Băsescu) şi 32% (Mircea Geoană), plutonul, care grupează politicieni între 20% şi 30% (Emil Boc cu 29%, Călin Popescu Tăriceanu cu 24%, Corneliu Vadim Tudor şi Ion Iliescu cu 23%) şi outside-rii, care se află sub această cotă (Adrian Năstase cu 18%, Gheorghe Ciuhandu şi Petre Roman cu 14%, Dan Voiculescu cu 12%). În prima categorie poziţia Monei Muscă, care s-a prăbuşit cu 13% faţă de precedentul sondaj şi a pierdut aproape 30% faţă de ianuarie 2006, a fost luată de Gigi Becali. Cu 38%, cu 7% mai mult decât în urmă cu o lună, acesta devine un autentic concurent pentru Traian Băsescu. Ca şi în preajma alegerilor din 2000, politica vidului creează monştri. Căderea Monei Mus-că, pe fundalul dosariadei şi a crizei de încredere în politicieni, favorizează în mod evident curente şi lideri antisistem. Violenţa de limbaj, vulgaritatea şi falsa caritate au devenit arme într-un joc politic periculos. În asemenea condiţii calitatea dezbaterii publice nu poate decât să se înrăutăţească. Gigi Becali devine un adversar al lui Traian Băsescu, cu singura diferenţă că preşedintele a scăzut din ianuarie cu 85 pe când Becali a crescut cu 12%. Iar faptul că Mircea Geoană a recuperat 7% apare mult mai puţin semnificativ, cu atât mai mult cu cât partidul său s-a stabilizat la 22%.

Cu trei luni şi jumătate înaintea aderării, doar subiecte secundare fac prima pagină. Dacă situaţia subvenţiilor pentru agricultură după aderare rămâne neclară iar însămânţările de toamnă încep în aceste condiţii, în schimb alegerile anticipate consumă atât energia politicienilor, dar şi deturnează interesul publicului. Indus cu râvnă de unii comentatori, subiectul s-a impus, astfel că sondajul INSOMR arată o Românie scindată între partizanii scrutinului anticipat (51%) şi adversarii acestuia (49%). Criza politică indusă artificial pentru motive încă obscure a obosit opinia publică, dar cu toate acestea nu pare să existe o autentică alternativă. Alianţa DA rămâne la un nivel dublu în privinţa intenţiei de vot (44%), faţă de un PSD care încă nu convinge în privinţa reformei (22%). Spre deosebire de vocalul său lider, PNG nu a crescut, plafonându-se în zona de incertitudine, la 6%. Ba chiar şi în privinţa raporturilor dintre PD şi PNL în interiorul Alianţei situaţia s-a stabilizat.

Haosul bine temperat, construit cu migală de pescuitorii în ape tulburi care au dominat din umbră tranziţia şi vor să rămână în continuare la cârmă, a determinat o autentică derută etică. Acelaşi sondaj INSOMAR dovedeşte că pactul cu Securitatea poate fi tolerat în anumite condiţii. Moralitatea dosariadei este pusă în discuţie (77% cred că CNSAS este influenţat politic), dar declanşarea acţiunii de deconspirare este apreciată ca un lucru bun de 47%. Dar ambiguitatea morală a societăţii noastre reiese cel mai bine din poziţia respondenţilor faţă de evaluarea situaţiilor în care au colaborat informatorii cu Securitate. Spre exemplu, atunci când informaţiile se refereau la străini situaţia era acceptabilă (aşa cred 63%, şi doar dacă colaborarea era de bună voie şi pentru avantaje ma-teriale fapta era gravă (93%).

Dublul standard moral produce însă un dublu standard politic. Oricât ar dori unii să separe politica de morală, despărţirea nu este posibilă. Şi când morală nu e, nimic nu e.