Datorită modificării sistemului de impozitare a cîştigurilor din tranzacţiile de acţiuni, mai mult ca sigur Ministerul de Finanţe speră să încaseze de 10 sau 16 ori mai mulţi bani la buget. Dacă mi-ar plăcea să pariez, aş paria că aceasta nu se va întîmpla. Căci impozitarea cu 10% sau 16% după 1 iulie se va aplica la un număr sensibil redus de tranzacţii. Investitorii, mai ales cei care au făcut inves-tiţii de portofoliu se văd obligaţi ca în cazul vînzării să îşi vadă drastic diminuate profiturile sau chiar să piardă bani, dacă vor socoti valoarea actualizată cu inflaţia a costului investiţiei iniţiale. Căci, nici codul vechi din 2004, nici cel din 2005 care se aplică pînă la noi modificări, nici proiectul care a fost lansat pentru dezbatere publică pe site-ul ministerului de finanţe nu conţin nici o referire la ajustarea preţului de cumpărare datorită inflaţiei. Ori, într-o economie în care inflaţia a fost aproape permanent marcată cu două cifre, din care prima a fost mai mereu peste 1, neajustarea preţului de achiziţie cu inflaţia este echivalentă cu impozitul pe pierdere, sau pe un cîştig care ori nu există, ori are o valoare mai mică decît baza de impozitare aşa cum este ea reglementată în prezent. Atunci cînd impozitul pe cîştigul din tranzacţii era de 1%, investitorii aveau o compensaţie apreciabilă, deşi niciodată nu s-a ţinut cont de pierderile din tranzacţii, care din păcate nu sînt deloc puţine, ba chiar dimpotrivă. Codul în vigoare de la 1 ianuarie, prevede, ca pe un act de clemenţă, impozitarea cu 1% a investiţiilor mai mari de un an, respectiv 365 zile calendaristice. În fapt, această aşa zisă clemenţă este cea mai dură lovitură dată pieţei de capital. Căci investitorii nu mai vînd pînă fac anul, deci nu va exista ofertă de acţiuni şi în acelaşi timp nu mai pot cumpăra căci atunci tot pachetul capătă vechimea de la ultima achiziţie. Căci un sistem de impozitare first in, first aut nu se poate aplica deoarece nimeni nu este pregătit pentru aceasta. Nici cu soft nici cu hard, iar tendinţa pieţelor de capital este de a renunţa la numerotarea acţiunilor, care s-au amestecat aşa de mult în 10 ani de bursă încît este aproape imposibil de ţinut un registru individual cu seriile acţiunilor pe fiecare acţionar. O soluţie de compromis ar fi ca fiecare acţionar să vîndă acţiunile pînă la epuizarea întregului portofoliu şi deschiderea altor conturi pe numele soţiei, al copiilor sau al mamei soacre. Asta numai pentru micii investitori. Căci un investitor cu 5% la "Banca Transilvania", are nevoie de ani pentru a face aşa ceva fără să omoare piaţa.
Cu certitudine volumele de tranzacţionare vor scădea semnificativ. Ca urmare vor scădea şi încasările la buget, căci aşa cum am spus, mulţi vor aştepta să treacă anul izbăvitor. Volumele pot scădea şi din altă cauză. Calculînd impozitul majorat pe care vor trebui să-l plătească, unii investitori vor dori mai mult ca sigur ca valoarea netă a portofoliului să fie menţinută şi vor adăuga la preţul de vînzare impozitul suplimentar. Căci la fel ca în alte cazuri, de exemplu impozitul pe vînzarea clădirilor, vînzătorii doresc recuperarea acestuia de la cumpărător. În situaţia creşterii preţului cerut la vînzare şi cu perspectiva unui impozit majorat, preţul va părea cu siguranţă prea mare şi eventualii cumpărători vor fi cu siguranţă mai reticenţi şi evident mai zgîrciţi. Piaţa de capital a adus cîştig speculatorilor care au profitat de oscilaţia preţurilor. Aceşti speculatori sînt şi cei care au asigurat cea mai mare parte din impozitele încasate de stat din piaţa de capital. Căci Société Générale care a cumpărat întîi 51% din acţiuni şi apoi încă 7,32%, nu a plătit şi nici nu va plăti impozit pe profit din tranzacţii pentru că pur şi simplu nu a vîndut nici o acţiune.
Cum cei care asigurau vărsămintele la buget nu mai au cîştig, bugetul se alege cu praful de pe tobă. Mai mult, reducerea volumului de tranzacţionare va diminua veniturile şi implicit profitul societăţilor de intermediere, ale Bursei de Valori, ale CNVM, posibil ale registrelor şi în loc să ia mai mult, statul va lua mai puţin.
Ar trebui ca Guvernul să ia exemplu de la guvernul polonez, care, conform declaraţiei preşedintelui bursei din Warşovia, fără să fi promis nimic în campania electorală, are de gînd să renunţe la impozitul de 2% pe cîştigul din tranzacţii pe Bursă. Al nostru îl măreşte de 10 ori pe primele şase luni, iar apoi de 16 ori. Cu alte cuvinte să transforme pe investitori din jucători la bursă în rentieri. Din păcate nici măcar o firmă super performantă cum este BRD-SG nu poate mulţumi pe acţionari cu dividendele pe care le poate repartiza. La fel SIF-urile nu pot asigura dividende la nivelul dobînzii bancare pe care un om o ia de pe suma echivalentă preţului pe acţiune. Şi asta în condiţiile în care se ştie că dobînzile sînt şi impozabile şi sub rata inflaţiei. Pe scurt eu văd neagră evoluţia pieţei de capital în 2006. Să dea Dumnezeu să mă înşel, dar nu am sau nu avem acest noroc.
Domnul Mihai Iordache, colaborator al ziarului "BURSA", este jucător activ pe piaţa valorilor mobiliare. Orice sugestie de investiţie s-ar desprinde din articolele domniei sale trebuie considerată din acest punct de vedere.