Cum răspund la apelul de urgenţă Armata şi serviciile secrete?

La fix o lună de la declanşarea în România a epidemiei coronavirusului, Armata iese la paradă pe străzi. Militarii în ţinută de război, cu automatele la piept, automate pe care, conform legii, nu le-ar putea folosi decât pe post de bâte. În timp ce forţele Ministerului de Interne se luptă cu pandemia, plasându-se în prima linie de sacrificiu şi risc, iar Armata nu a înţeles că cetăţenii aşteaptă altceva de la ea decât pantomimă, servicile secrete au primit o misiune de maximă importanţă. Cum se vor achita?

Conform ordinului militar numărul 3, "pentru verificarea respectării condiţiilor de carantinare sau izolare la domiciliu, instituţiile de securitate naţională vor proiecta sisteme de comunicaţii şi aplicaţii informatice, necesare Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Sănătăţii şi autorităţilor locale, pentru a comunica în timp real şi permanent cu persoanele carantinate sau izolate la domiciliu". Cu alte cuvinte, nu ştim încă dacă şi când vom reuşi testarea în masă a populaţiei, pentru a evalua corect provocările la care trebuie să facem faţă. Dar ştim că se pune la punct un sistem asemănător celui practicat în Israel de mai mulţi ani, un stat confruntat cu războiul antiterorist, sistem care a fost extins şi aplicat sistemului de alerte şi prevenţie împotriva pandemiei. Este un sistem care permite supravegherea electronică a întregii populaţii în baza unei aplicaţii telefonice. Sistemul permite ca instituţiile statului aflate în avanpostul bătăliei pentru contracararea pandemiei să afle în timp real care sunt contactele pe care le au cetăţenii cu persoanele contaminate. Aceştia, la rândul lor, cu ajutorul aplicaţiei, ar putea afla dacă persoanele cu care urmează să se întâlnească ar putea să fie contaminate în urma unor contacte anterioare pe care le-au avut. Nu este un sistem prea sofisticat, este relativ uşor de conceput şi de implementat după opinia IT-iştilor pe care i-am consultat şi s-ar putea dovedi util şi în România. Mai târziu, voi prezenta şi alte iniţiatve de acest fel, încă mai interesante. Dar, până una alta, să răspundem succint la câteva întrebări.

Prima întrebare. Care sunt "instituţiile de securitate naţionale" însărcinate, conform articolului 11 din ordonanţa militară numărul 3, să realizeze şi să implementeze acest sistem? În conformitate cu legea numărul 51/1991, articolul 6, aliniatul 1, privind securitatea naţională, aceste instituţii sunt enumerate limitativ: Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Justiţiei, ultimele trei instituţii prin intermediul structurilor interne specializate. În acest punct, observăm că STS, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, este scos din ecuaţie. Şi totuşi se vorbeşte insistent despre STS ca fiind servicul secret aflat în avanpostul unei operaţiuni de acest fel. Acesta se află în subordinea preşedintelui României.

Să ne amintim că STS este instituţia care a pus la punct şi gestionează informatic sistemul 112. Să ne mai amintim de disputa care a existat odată cu declanşarea scandalului intitulat "Monstrul de Caracal", legată de posibilităţile tehnice şi legale ale STS de a localiza cu precizie toate apelurile telefonice de urgenţă. Şi de a putea supraveghea telefoanele de unde este lansat S.O.S.-ul. Din câte ştiu, disputa nu a fost soluţionată. Nu s-a ajuns la niciun rezultat concret. Şi cu toate acestea, în legătură cu STS primim informaţii insistente, inclusiv din partea unor oficiali ai statului, în sensul că aceste serviciu secret va pune la punct sistemul electronic de monitorizare. Dacă e aşa, se încalcă grav Constituţia şi alte legi ale statului. Dacă nu este aşa, atunci ne întrebăm cine ar putea rezolva această problemă, care, împreună cu proiectata testare în masă a populaţiei, ar putea constitui una dintre premizele combaterii cu succes a pandemiei.

O altă întrebare la care trebuie să încercăm un răspuns este în ce măsură o asemenea soluţie care, conjunctural, este benefică, nu se va transforma, pe termen mediu şi lung, într-un abuz de natură să permită şi în viitor, în epoca post-coronavirus, supravegherea în masă a populaţiei. La această întrebare răspunsul îl poate da parţial societatea civilă, dar răspunsul final şi tranşant este apanajul partidelor politice parlamentare. Atrag atenţia asupra faptului că încă două state, de astă dată europene, Slovacia şi Cehia vor pune la punct prin mijloace proprii un asemenea sistem de monitorizare. Dar, atenţie, cu aprobarea prealabilă a forumului legislativ, unde decizia a fost dezbătută şi aprobată. Şi asta în condiţiile în care au fost instituite şi sisteme adecvate de control împotriva unor abuzuri.

Serviciul secret israelian, faimos în întreaga lume pentru eficienţa sa, merge însă cu un pas mai departe. Încearcă să dezvolte o platformă hiperinteligentă prin care, cu ajutorul unei uriaşe bănci de date, să poată reproduce un tipar al vocii persoanelor afectate de coronavirus. După care, în funcţie de inflexiunile vocale, în mod automat, prin analiza comunicaţiilor telefonice, ar putea fi identificate, fără testerele de care vorbim în aceste zile, toate persoanele afectate de coronavirus şi care utilizează sistemele de telefonie mobilă. Intrăm astfel într-un univers science-fiction, aşa cum se întâmplă de fiecare dată în istorie, când o criză majoră pune în mişcare toate resorturile de care dispun societăţile, unele dintre acestea ţinute până atunci la mare secret.

Să ne întoarcem însă la tema centrală a acestei analize. Mă număr printre cei care au încurajat şi au îndemnat Armata să intervină. Nicio secundă însă nu mi-am imaginat că Armata Română va ieşi la paradă, de parcă am sărbători Ziua Naţională. Şi nici că militarii vor combate coronavirusul cu automatele. Mi-am imaginat şi îmi imaginez în continuare că Armata Română va pune umărul pentru ca, alături de poliţie şi de jandarmi, să asigure respectarea normelor care impun distanţarea socială. În al doilea rând, mă aştept ca, aşa cum a procedat de fiecare dată în istorie, Armata să sprijine cu toată infrastructura sa materială şi umană aprovizionarea acelei părţi a populaţiei, care este obligată să rămână non-stop la domiciliu. Să asigure aprovizionarea caselor de bătrâni, a orfelinatelor şi a spitalelor, dacă este necesar. Să sprijine cu efectivele sale instituţiile Ministerului de Interne. Mă mai aştept ca Armata să-şi pună la dispoziţie toate capabilităţile medico-sanitare de care dispune şi să desfăşoare din timp cât mai multe spitale de campanie.

Dar celelalte instituţii de forţă? Ce ar putea să facă SRI şi partenerele acestuia din sistemul de siguranţă naţională dincolo de softurile de supraveghere în masă a populaţiei? Toate instituţiile de forţă ale statului, dar mai ales cele pe care tocmai le-am nominalizat, au fost dotate cu multă generozitate - în opinia mea prea multă - cu hoteluri, cu case de odihnă, cu spitale şi iată că a sosit momentul ca acestea , într-o situaţie extrem de gravă, să fie puse, cu infrastructura umană aferentă, la dispoziţia societăţii. De ce să plătească cetăţenii României pentru ocuparea unor hoteluri private de către persoane afectate de coronavirus, când există atât de multe spaţii hoteliere de care dispun toate instituţiile de forţă din România?

Şi, în încheierea acestei succinte analize, îmi mai permit să observ că această traumă cumplită prin care trece societatea românească nu ar fi bine, nu ar fi bine deloc, să se transforme peste noapte într-o uriaşă oportunitate pentru societăţile comerciale acoperite ale serviciilor secrete, oportunitate care să conducă la o nouă etapă în îmbogăţirea nemăsurată a acestora. În detrimentul liberei concurenţe.