CYBER A patra revoluţie industrială şi impactul său asupra forţelor armate

Evoluţiile tehnologice actuale constituie, în ansamblu, o revoluţie, în măsura în care acestea deschid perspective complet noi. Vor avea repercusiuni asupra comportamentului indivizilor, al colectivităţilor publice, al organizaţiilor dintre cele mai diverse şi al întreprinderilor şi în acelaşi timp, vor avea un impact tot mai puternic asupra securităţii societăţilor şi a indivizilor.

• Despre ce este vorba?

Statele şi societăţile civile se vor dezvolta prin integrarea şi chiar prin supunerea la evoluţii tehnologice. Acestea creează oportunităţi în toate domeniile societăţii şi vor putea fi folosite pentru sporirea eficienţei şi rapidităţii proceselor. Cu toate acestea, noile tehnologii vor crea noi provocări şi noi vulnerabilităţi. Statele vor fi ameninţate în mod diferit şi vor trebui să se adapteze noului mediu.

Noile tehnologii vor exercita astfel o influenţă directă şi indirectă asupra provocărilor cu care se vor confrunta forţele armate şi implicit asupra evoluţiei acestora. Vor înlocui actualele sisteme costisitoare şi complicate. Combinaţia dintre oportunităţile pe cale de apariţie şi noile vulnerabilităţi pe care le vor crea anticipează faptul că evoluţiile tehnologice actuale vor influenţa relaţiile dintre state în domeniul securităţii într-un sens pozitiv şi într-unul negativ. Discuţia actuală cu privire la introducerea aces­tor noi tehnologii se concentrează mai ales asupra unor aspecte diametral opuse: pe de o parte, economiile substanţiale posibile pe termen lung şi, pe de altă parte, costurile semnificative care ar putea constitui, iniţial, un factor limitator, cu atât mai mult cu cât va fi necesară instaurarea unui nou sistem de guvernare şi de control care va fi purtător de costuri suplimentare. Pe de altă parte, aspectele legate de securitate ale acestei evoluţii sunt mult prea frecvent absente din dezbatere.

Scopul acestui articol este de a sensibiliza cu privire la consecinţele acestei evoluţii, de a evidenţia impactul asupra securităţii şi asupra forţelor noastre armate, în special asupra armatei elveţiene, şi de a arăta în ce măsură noile tehnologii sunt pertinente pentru dezvoltarea sa. Într-un viitor previzibil, majoritatea inovaţiilor tehnologice actuale vor fi integrate în domeniul apărării, independent de gradul ameninţării. Vor fi necesare investiţii importante, cu consecinţe deloc neglijabile asupra bugetelor militare.

Acest articol nu va trata aspectele etice ale acestei evoluţii şi nici dimensiunea eticii legate de autonomia sistemelor armate. Această chestiune este abordată într-un proiect specific din domeniul Doctrinei militare a Statului major al armatei şi va face obiectul unui viitor articol¹.

A patra revoluţie industrială, obiectul prezentei discuţii, este bazată pe de o parte pe conectarea completă a producţiei şi a proceselor şi, pe de altă parte, pe dezvoltarea noilor tehnologii care o sprijină pe cea dintâi. De fapt, aceasta rezidă în integrarea tehnologiilor digitale dotate cu toate funcţiile constitutive ale vieţii şi în intensificarea relaţiilor de muncă dintre fiinţele umane şi maşinării. Aceste relaţii, precum şi cele între maşinării, vor evolua, datorită gradului tot mai mare de delegare către maşinării a calităţilor senzoriale, a mobilităţii şi a inteligenţei, precum şi a anumitor competenţe decizionale.

Pretutindeni, evoluţia tehnologică aduce cu sine progrese: eficienţă şi eficacitate crescute ale sistemelor, coordonare între sisteme şi gestionare a acţiunilor de către sisteme optimizate. Analiza integrată a unui număr mai mare de date permite operarea într-un mod mai flexibil şi inovator. Informaţia şi ideile se răspândesc instantaneu, la scară planetară, fără să fie nevoie de deplasarea persoanelor. Iată doar câteva exemple de aplicaţii concrete generate de evoluţiile tehnologice.

Având în vedere că în 2015, 85% dintre dispozitive nu erau conectate, iar aproape 80% dintre date nu erau clasate şi deci nu erau utilizate pentru a genera informaţii, se poate estima saltul calitativ care va urma.

Acestea se vor baza pe o multiplicare a obiectelor conectate şi o creştere exponenţială a volumului de date care vor putea fi operate. Repercusiunile vor fi atât de semnificative încât poate fi vorba de o schimbare de paradigmă, de unde şi noţiunea de a patra revoluţie industrială². Evoluţia cea mai semnificativă o reprezintă volumul de date generate şi schimbate, precum şi preluarea controlului de către algoritmi. Între 2015 şi 2020, vor fi de 15 ori mai multe date generate de către dispozitive. Tot în această perioadă, vor fi de 50 de ori mai multe date stocate. Având în vedere că în 2015, 85% dintre dispozitive nu erau conectate, iar aproape 80% dintre date nu erau clasate şi deci nu erau utilizate pentru a genera informaţii, se poate estima saltul calitativ care va urma³. Inteligenţa artificială va fi tot mai necesară, chiar şi numai pentru trierea masei de date generate. Constatarea că problema securităţii este insuficient integrată în această evoluţie e îngrijorătoare, iar acest lucru va implica în mod obligatoriu costuri importante, mai ridicate decât cele de achiziţie, atunci când se va pune problema actualizării securităţii sistemelor.

Atractivitatea celei de-a patra revoluţii industriale provine din potenţialul imens de îmbunătăţire în numeroase domenii ale vieţii. Încetinirea sau chiar controlarea dezvoltărilor în acest domeniu vor fi foarte dificile, în ciuda riscurilor care nu sunt încă pe deplin evaluate, cu ar fi posibilitatea ca, în viitor, dispozitivele să iasă de sub controlul uman. Deja se poate afirma că utilizarea Big Data nu mai este sub control, întrucât cei care controlează o parte din aceste Big Data, în special serviciul Cloud, se bucură de o putere considerabilă. Însă există şi alte riscuri, mult mai meschine, care provoacă tensiuni. Producţia sistemelor legate de noile tehnologii necesită o mare cantitate de materiale rare. Va începe deci o competiţie reală pentru aceste resurse. În plus, funcţionarea acestor sisteme necesită multă energie, ceea ce are consecinţe im­portante şi costisitoare asupra dezvoltării infrastructurii energetice.

S-ar putea chiar ca, la un moment dat, inteligenţa artificială să depăşească inteligenţa umană, mai ales în ceea ce priveşte viteza evoluţiei sale.

Pe termen lung, dezvoltarea inteligenţei artificiale ar putea avea consecinţe care, la ora actuală, nu pot fi prevăzute. S-ar putea chiar ca, la un moment dat, inteligenţa artificială să depăşească inteligenţa umană, mai ales în ceea ce priveşte viteza evoluţiei sale. Totuşi, acest subiect, studiat sub eticheta de singularitate tehnologică, nu este abordat în acest articol.

• Despre ce evoluţii este vorba?

Este importantă diferenţierea tehnologiilor de aplicaţiile lor. Tehnologiile prezentate în cele ce urmează, asociate celei de-a patra revoluţii industriale, sunt tot mai des amintite. Ele sunt de aplicabilitate civilă în general, însă au un impact asupra securităţii din cauză că pot fi aplicate forţelor armate şi modului de purtare a războiului şi sunt, în general, folosite pentru a face rău adversarului:

- Inteligenţă artificială;

- Internetul obiectelor;

- Roboţi de generaţie nouă;

- Big Data;

- Biologie sintetică;

- Substanţe nootropice;

- Imprimare 3 sau 4D;

- Calculator cuantic;

- Tehnologii neuromorfice;

- Energie regenerabilă, produsă in situ;

- Nanotehnologii.

Anumite tehnologii dintre cele enumerate au deja aplicaţii pentru forţele armate, iar, în cazul altora, aceste aplicaţii urmează să fie dezvoltate. Combinaţia acestor tehnologii poate deschide noi orizonturi şi poate genera aplicaţii necunoscute în prezent. Klaus Schwab menţionează, de pildă, posibilităţi de a acţiona direct asupra sis­temului nervos al combatanţilor⁴.

La ora actuală, discuţia cu privire la noile echipamente care ar putea fi folosite pe câmpul de bătălie vizează aplicaţiile următoare:

- Drone;

- Roboţi de luptă;

- Vehicule autonome;

- Arme autonome;

- Arme în spaţiu;

- Exoscheleţi şi alte echipamente de îmbunătăţire a performanţelor combatanţilor;

- Muniţii inteligente;

- Substanţe care îmbunătăţesc eficienţa combatanţilor;

- Arme cibernetice⁵;

- Arme biologice şi biochimice⁶.

Devine deci importantă urmărirea evoluţiei acestor tehnologii şi aplicaţiile lor potenţiale pentru a deduce care din ele pot fi folosite de către un adversar şi care ar trebui introduse în dotarea armatei elveţiene sau, cel puţin, ar trebui luate în considerare. Ar trebui mai ales concepute nişte răspunsuri la aceste tehnologii pentru a ne proteja soldaţii şi populaţia, în funcţie de două aspecte principale. În primul rând, răs­punsurile ar trebui să fie capabile să înglobeze şi să ţină sub control difuzarea capacităţilor noilor tehnologii de a face rău, în special a celor cu dublă utilizare (dual use). Apoi, va trebui să ne asigurăm că procesele noastre de decizie şi de introducere a noilor materiale pot fi suficient de rapide şi flexibile pentru a ne permite dezvoltarea şi implementarea la timp a opţiunilor alese. Potrivit Agenţiei europene de apărare, există în prezent patru factori care evoluează foarte repede şi care ar trebui integraţi în raţionamentul nostru cu privire la dezvoltarea tehnologică a forţelor armate:

- Competiţia globală pentru superioritate tehnologică;

- Apariţia noilor domenii de cu­noştinţe şi de tehnologii convergente;

- Ciclurile de inovare tot mai scurte;

- Importanţa crescândă a investiţiilor private în materia inovării⁷.

Combinarea acestor patru factori este deja o realitate şi constituie veritabilul caracter revoluţionar al evoluţiei tehnologice.

• A patra revoluţie industrială şi impactul său asupra securităţii

A patra revoluţie industrială este ca o monedă cu două feţe. Pe de o parte, progresele tehnologice deschid pers­pective pozitive care lasă să se întrevadă o securitate mai puternică, o interoperabilitate mai ridicată între sisteme, o reducere a costurilor, o mai bună eficacitate şi rapiditate. De aceste noi capacităţi va beneficia atât sectorul civil cât şi cel militar şi vor permite o mai bună pregătire în situaţii extraordinare, cu sau fără angajarea forţelor armate. Cu toate acestea, progresele tehnologice implică şi o gamă foarte largă de vulnerabilităţi şi deci de posibile perturbări şi manipulări. La acestea se adaugă faptul că riscul de erori umane datorat complexităţii tot mai mari este mai ridicat. Într-adevăr, gestionarea acestor noi riscuri necesită resurse şi competenţe adesea noi, care implică o creştere masivă a interdependenţelor. Pentru forţele armate, acest lucru implică o interdependenţă crescută între componente, însă mai ales cu exteriorul. În plus, gestionarea noilor riscuri generează o sarcină grea a utilizatorilor, fiindcă trebuie prevenite incidente care ar avea consecinţe grave pentru societăţi.

Hiperconectivitatea reprezintă un avantaj pentru actorii privaţi, le variază posibilităţile de acţiune şi le oferă şansa de a fi folosiţi ca proxy.

Schwab vorbeşte despre o evoluţie care se îndreaptă spre ceea ce el numeşte hiperconectivitate⁸. Potrivit acestuia, această hiperconectivitate va spori şi mai mult inegalităţile în lume şi o va fracţiona şi mai mult. Aşa cum a mai fost demonstrat deja, aceste fenomene creează condiţii favorabile extremiştilor din toate taberele şi contribuie la întărirea ameninţării împotriva statelor şi a societăţilor. Hiperconectivitatea reprezintă un avantaj pentru actorii privaţi, le variază posibilităţile de acţiune şi le oferă şansa de a fi folosiţi ca proxy. Aceasta oferă mai multe opţiuni pentru acţiunile criminale, pentru actele de terorism sau de şantaj, inclusiv actorilor care deţin resurse puţin dezvoltate. Este vorba despre o evoluţie în curs de producere, care ar putea totuşi să ducă la consecinţe mai îngrijorătoare decât ceea ce cunoaştem în acest moment. Folosirea pe scară foarte largă a mijloacelor media sociale pentru a decredibiliza în mod ţintit instituţii prin intermediul propagandei poate provoca şi înteţi probleme sociale importante. Vorbim totuşi despre o armă cu dublu tăiş care poate fi folosită în acelaşi mod de către guverne.

Numeroase riscuri care fac parte integrantă din evoluţia tehnologică pot afecta funcţionarea societăţilor şi constituie deci ameninţări esenţiale. Potenţialul lor distructiv este foarte crescut şi generează un sentiment de vulnerabilitate în raport cu această evoluţie. Riscurile sunt cel mai adesea legate de stocarea datelor şi de controalele necesare care decurg din acest fapt. Îndoielile cele mai evidente vizează controlul datelor acumulate şi posibilităţile de deturnare sau de folosire a lor în scopuri incorecte pe care le va genera fenomenul conectării tot mai multor informaţii.

În plus, încă nu cunoaştem bazele legale care se aplică, mai ales că nu ştim încă unde se găsesc datele stocate (cloud), cui aparţin, cine le poate consulta, folosi sau modifica, şi asta mai ales deoarece conexiunile dintre ele nu sunt suficient de clare. Va trebui prevăzută o posibilitate de a corecta sau de a elimina informaţiile false şi de a preveni o utilizare frauduloasă. Există atât de multe chestiuni esenţiale care, pentru moment, nu sunt reglementate. Iar când ştim că gestionarea băncilor de date şi dezvoltarea programelor pentru acest scop sunt deja automatizate şi folosesc inteligenţă artificială⁹, devenim conştienţi de mizele din spatele Big Data.

În plus, încă nu cunoaştem bazele legale care se aplică, mai ales că nu ştim încă unde se găsesc datele stocate (cloud), cui aparţin, cine le poate consulta, folosi sau modifica, şi asta mai ales deoarece conexiunile dintre ele nu sunt suficient de clare.

Trei grupe de risc principale sunt studiate în prezent de oamenii de ştiinţă¹⁰. În primul rând, toate riscurile legate de o programare incompletă a dispozitivelor şi care ar determina roboţii prevăzuţi cu inteligenţă artificială să nu mai efectueze corect misiunea prevăzută iniţial. Am avea de-a face, în acest caz, cu efecte secundare negative. În al doilea rând, roboţii ar putea executa misiunea până într-un stadiu extrem care nu a fost prevăzut. Aceste efecte de saturaţie antrenează comportamente care se pot dovedi periculoase. În fine, inteligenţa artificială implică o anumită autonomie a dispozitivelor, care ar putea avea efecte dincolo de ceea ce a fost prevăzut iniţial, cu efecte negative. Aceste derivate ale autonomiei constituie fără îndoială cel mai mare pericol pentru dispozitivele care au o capacitate autonomă de învăţare.

Provocarea următoare constă în trierea şi verificarea informaţiilor. Chiar şi în momentul de faţă, informaţii false pot fi create intenţionat şi dis­tribuite pe scară largă foarte rapid, determinând comportamente iraţionale. Manipularea mulţimilor şi crearea de grupuri de protestatari convinşi de buna lor credinţă devin activităţi din ce în ce mai uşor de îndeplinit.

Aceste derivate ale autonomiei constituie fără îndoială cel mai mare pericol pentru dispozitivele care au o capacitate autonomă de învăţare.

Riscul este tot mai ridicat pe măsură ce securitatea individului este pusă sub semnul întrebării prin refuzarea accesului la servicii esenţiale pentru ceea ce este adesea considerat ca ţinând de domeniul confortului, însă în realitate priveşte supravieţuirea. Manipularea distribuţiei de apă, de electricitate sau de hidrocarburi poate să creeze rapid situaţii tensionate. Perturbarea comunicaţiilor, aprovizionării cu alimente, a reţelei de sănătate sau de trafic aerian, rutier sau feroviar poate pune în pericol în timp foarte scurt func­ţionarea societăţilor.

Evoluţia tehnologică implică şi alte riscuri care pot fi exploatate pentru a face rău şi sunt astfel semnificative din punct de vedere militar. Rapiditatea evoluţiei componentelor şi programelor creează de facto vulnerabilităţi legate de faptul că aceste elemente sunt la scurt timp depăşite dacă nu sunt actualizate încontinuu, creând astfel o dependenţă a consumatorilor de furnizori. O altă vulnerabilitate este generată de complexitatea crescândă a reţelelor şi imposibilitatea protejării lor complete, în special faţă de piratările informatice. Această cvasi-imposibilitate determină tot mai multe organizaţii publice sau private să funcţioneze utilizând reţele închise¹¹. În concluzie, societăţile ar trebui să integreze riscurile generate de evoluţiile tehnologice pentru a-şi garanta securitatea şi în special pacea socială. Anticiparea consecinţelor unei automatizări excesive şi desfiinţarea locurilor de muncă este dificilă.

(Va urma)