Dacă insolvenţa Hypo Alpe-Adria nu intră în discuţie, intră cea a Austriei?

Anul 2014 nu a început deloc bine pentru Austria, deşi autorităţile europene tot mai încearcă să ne convingă că asistăm la sfârşitul crizei în Europa.

După un proces îndelungat de formare a noului guvern, Michael Spindelegger, noul ministru de finanţe, se confruntă deja cu perspectivele unei explozii a datoriei publice, pe fondul deteriorării severe a situaţiei băncii Hypo Alpe-Adria.

Aceasta a fost naţionalizată în decembrie 2009, dar de atunci s-au luat prea puţine măsuri pentru rezolvarea definitivă a unui caz care ameninţă, tot mai mult, sistemul bancar din Austria.

În primele zile ale anului, Klaus Liebscher, preşedintele Consiliului de Supraveghere de la Hypo Alpe-Adria, a declarat, într-un interviu acordat cotidianului Die Presse, că falimentul băncii nu a fost pus niciodată în discuţie.

Când reporterul de la Die Presse i-a amintit lui Liebscher că falimentul Hypo este cea mai bună soluţie, conform evaluărilor realizate de compania Oliver Wyman la cererea guvernului, acesta a răspuns că "scenariul este dăunător pentru reputaţia pieţei financiare din Austria şi va conduce, de asemenea, la pierderi colaterale semnificative".

În bilanţul Hypo se găsesc datele care indică dimensiunea potenţială a pierderilor colaterale, dar numai pentru un prim val al contagiunii. La sfârşitul primului semestru din 2013, peste jumătate din pasivele băncii erau constituite din datorii către alte instituţii financiare, în valoare de 4,6 miliarde de euro, şi din obligaţiuni emise, în valoare de 12,4 miliarde de euro.

Klaus Liebscher este convins că înfiinţarea unei "bănci rele", care să preia active de până la 18 miliarde de euro din banca naţionalizată, este calea de urmat, iar detaliile vor fi stabilite până la sfârşitul lunii martie 2014.

Doar 18 miliarde? Conform rezultatelor financiare de la mijlocul anului trecut, Hypo avea o rată de adecvare a capitalului de rang I de 5,1%, pe fondul unui deficit de capital de 46 de milioane de euro. Activele totale erau de 31,3 miliarde de euro, în condiţiile unui portofoliu de credite de 20,5 miliarde, din care 14,6 miliarde erau credite acordate în Europa Centrală şi de Est.

Adică aproape tot portofoliul de credite este neperformant? Este greu de crezut că o astfel de situaţie se mai regăseşte la vreo altă bancă din sistemul financiar global, iar Hypo ar trebui inclusă, probabil, în Cartea Recordurilor.

Klaus Liebscher, care a ocupat, între 1995 şi 2008, posturile de preşedinte şi, ulterior, de guvernator al băncii centrale, a recunoscut că principala problemă este convingerea celorlalte bănci comerciale să participe la capitalul "băncii rele", această variantă eliminând necesitatea ca datoriile Hypo să fie incluse în datoria publică a Austriei.

Dar care este şansa acestui scenariu optimist? Aproape nulă, în absenţa unor presiuni politice teribile, mai ales în condiţiile în care autorităţile de la Viena au anunţat o majorare a impozitului suplimentar aplicat activelor bancare, după cum scrie publicaţia online Austrian Times.

Aceasta se pare că este şi opinia unei analize oficiale, care va fi prezentată guvernului în această săptămână. O ştire de pe site-ul FriedlNews arată că "cea mai probabilă decizie nu va include participarea băncilor austriece", deşi este "cea mai scumpă alternativă pentru contribuabili".

Iar contribuabilii nu sunt deloc în situaţia în care îşi permit cheltuieli "discreţionare", chiar dacă acestea sunt pentru salvarea unei bănci al cărei potenţial distructiv este, probabil, comparabil cu cel al băncii Creditanstalt din anii "30. De ce? Pentru că prognozele AMS (n.a. Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă) indică o creştere a ratei şomajului până la 7,6% în 2014, cel mai ridicat nivel din ultimii 60 de ani, conform unei ştiri din Austrian Times.

Includerea datoriilor Hypo Alpe-Adria în datoria publică a Austriei ar determina o creştere a acesteia până la circa 90% din PIB (n.a. ultimele date oficiale arată o datorie publică de 74,5% din PIB), după cum scrie revista Format, pe fondul intrării în vigoare, în septembrie 2014, a noului Sistem European al Conturilor Naţionale (ESA 2010), care este mult mai strict în ceea ce priveşte includerea în datoria publică a datoriilor de la nivelul municipalităţilor.

Deşi Austria se bucură, încă, de ratinguri ridicate din partea Moody's şi S&P, respectiv Aaa cu perspectivă negativă şi AA+ cu perspectivă stabilă, costurile de finanţare au crescut semnificativ în 2013, cu peste 50% în cazul datoriilor cu maturitatea la zece ani (vezi grafic).

Dar reflectă aceste costuri riscul real al investiţiilor în obligaţiunile guvernamentale austriece sau sunt puternic influenţate, la fel ca în cazul Spaniei sau Italiei, de politica monetară a BCE? Cum altfel poate fi explicată lipsa unei reacţii semnificative în faţa posibilei tendinţe de creştere explozivă a datoriei publice?

Poate că motivul este încrederea "investitorilor" în capacitatea autorităţilor austriece de a evita insolvenţa Hypo şi funcţionarea perfectă a "băncii rele".

Dar ce ar însemna această perfecţiune? După ce a explicat necesitatea "băncii rele" prin liniştea asigurată procesului de vânzare a activelor neperformante pentru o perioadă îndelungată, în condiţiile în care instituţia nou creată nu are nevoie de licenţă bancară şi nu trebuie să se supună cerinţelor de capitalizare, preşedintele Consiliului de Supraveghere de la Hypo Alpe-Adria a declarat că activele băncii naţionalizate pot fi vândute uşor, după îmbunătăţirea economiilor din Balcani.

Cine ar fi crezut că un bancher, mai ales austriac, poate da dovadă de un simţ al umorului aşa de dezvoltat?

Deocamdată, situaţia economică din Austria arată că singura certitudine este creşterea datoriei publice, în ciuda noilor majorări de impozite şi taxe anunţate de autorităţi. Dar sunt gata autorităţile de la Viena să depăşească şi limita dincolo de care "salvarea" băncilor înseamnă falimentul statului?