English
Reporter: Cum s-a născut Kinnarps în ţara noastră?
Daniel Florescu: În 2006, la cererea numeroşilor săi clienţi globali, compania a decis expansiunea şi deschiderea de noi filiale sau reprezentanţe în mai multe ţări din Europa, Asia şi America. Printre aceste ţări s-a situat şi România. Astfel, în luna februarie a aceluiaşi an, a luat fiinţă Kinnarps SRL în Bucureşti, având ca principal scop asigurarea desfăşurării contractelor globale ale firmei mamă în această ţară.
Reporter: De când sunteţi la conducerea companiei?
Daniel Florescu: Am condus organizaţia din România încă de la început, am angajat oameni, am crescut şi am devenit lideri de piaţă între firmele angajate în retail-ul de mobilier de birou în anii 2010 şi 2011.
Reporter: Cum aţi simţit criza?
Daniel Florescu: Au fost două evenimente simultane care au influenţat parcursul companiei în România. Unul este, bineînţeles, recesiunea, care a implicat o scădere a pieţei în general cu aproape 50% şi al doilea - decizia mea de a prelua pachetul majoritar de acţiuni imediat înainte de vârful perioadei de criză. Acesta din urmă a implicat strategii de dezvoltare şi schimbare, concomitent cu un deficit de resurse sau acces restrictiv la acestea în piaţă.
Reporter: Cum au arătat cifrele în aceşti zece ani de activitate?
Daniel Florescu: Firma a crescut constant până în 2012, atunci când valoarea contractelor derulate de Kinnarps a depăşit cifra de trei milioane de euro. A urmat o perioadă de criză care a diminuat valoarea proiectelor derulate la mai puţin de 50%. Începând cu 2013, pe această tendinţă, am luat decizia preluării parţiale a acţiunilor firmei şi dezvoltarea unor strategii menite să readucă firma Kinnarps pe un trend ascendent. Ca urmare, în cursul acestui an prognozăm că vom reuşi să reatingem valorile contractate la nivelul anului 2012. Suntem convinşi că anii cu cel mai mare succes încă nu au venit.
Reporter: Cum aţi încheiat anul trecut şi ce estimaţi pentru 2016?
Daniel Florescu: Cifra cumulată de vânzări a fost în jur de 2,2 milioane de euro în 2015, iar anul acesta aşteptăm o cifră de afaceri de trei milioane de euro.
Reporter: Cărui public vă adresaţi?
Daniel Florescu: Segmentul de piaţă căruia ne adresăm cu preponderenţă este în continuare cel al firmelor medii şi mari, în special multinaţionale. Pe parcursul timpului, însă, am reuşit să diversificăm oferta noastră către acestea. Dacă la început ne rezumam strict la mobilier Kinnarps, astăzi oferim soluţia de amenajare interioară la cheie.
Reporter: Cum s-a modificat piaţa mobilierului?
Daniel Florescu: În cazul mobilierului din ofertă, acesta cuprinde astăzi produse de la peste 40 de furnizori externi şi interni, permiţându-ne o mai bună adaptare la diverse bugete. În plus, au fost incluse în oferta noastră o serie largă de servicii, începând cu cele de arhitectură şi terminând cu managementul de proiect.
Reporter: În ce direcţie credeţi că va merge piaţa segmentului mobilier din România?
Daniel Florescu: România face parte din comunitatea europeană şi va trebui să urmeze aceleaşi direcţii ca celelalte ţări din UE. Poate nu cu aceeaşi viteză. Kinnarps a investit foarte mult în identificarea direcţiei în care această piaţă a amenajărilor clădirilor de birouri va evolua în următoarea perioadă. Au fost contactaţi arhitecţi, firme din domeniul resurselor umane, statisticieni, ergonomişti în scopul găsirii unui model al modului în care oamenii vor munci în viitor. Rezultatul acestui studiu a constat în identificarea unui număr de opt tendinţe principale ce vor influenţa biroul viitorului.
Reporter: Care ar fi acestea?
Daniel Florescu: Tendinţele evidenţiate nu reprezintă în sine nimic nou, ele sunt cunoscute de către publicul larg, poate însă nu sunt atât de bine structurate şi integrate în stilul nostru de viaţă. Este vorba de grija faţă de mediu, de schimbările tehnologice (în special în domeniul comunicaţiilor), de gândirea mai mult holistică asupra mediului de lucru, de rolul tot mai important a ceea ce numim "soft values", de importanţa colaborării şi a concentrării şi de libertatea alegerii spaţiului în care se va desfăşura munca. De asemenea, trebuie avut în vedere că toate cele de mai sus trebuie să permită lucrul în comun al persoanelor din patru generaţii, ca rezultat al îmbătrânirii forţei de muncă.
Reporter: Susţineţi faptul că activităţile trebuie împărţite atunci când oamenii se află la birou?
Daniel Florescu: În 1996, o firmă olandeză de consultanţă în management, Veldhoen + Company a creat un concept care pleca de la următorul principiu simplu: oamenii au acasă câte un spaţiu adaptat pentru fiecare activitate principală (dormitorul pentru dormit, bucătăria pentru gătit etc). La birou, însă, ar trebui să desfăşoare o serie întreagă de activităţi de la acelaşi birou, însemnând în cele mai multe cazuri o masă, un scaun ergonomic şi un dulap. Raţionamentul lor, încă înainte de a se inventa tehnologia wi-fi şi smartphone-urile, a fost că dacă s-ar crea spaţii amenajate special pentru diversele activităţi, iar oamenii ar avea libertatea de a alege spaţiul în care le desfăşoară, productivitatea şi eficienţa acestora ar fi sporită. Conceptul rezultat se referă la faptul că oamenii nu vor să aibă un birou standard neapărat al lor (măsurătorile făcute au arătat că cel puţin în jumătate din timpul care ar trebui destinat muncii, oamenii nu sunt prezenţi în biroul alocat) şi că preferă un spaţiu mai personalizat şi mai adaptat. Kinnarps a adoptat această abordare, cunoscută astăzi sub denumirea de Activity Based Working şi, împreună cu Veldhoen + Company, a dus acest concept la un alt nivel.
Reporter: Concret, care sunt tendinţele ce vor influenţa mediul de lucru şi spaţiile de birouri din ţara noastră?
Daniel Florescu: Pe măsură ce tehnologia se integrează tot mai mult în viaţa noastră, totul va deveni mobil: de la felul în care muncim, până la felul în care facem cumpărături. Programul de lucru de la 9.00 la 17.00 este din ce în ce mai rar, iar munca îşi face loc în viaţa noastră seara, în week-end sau în vacanţă. Evoluţia tehnologiei are drept rezultat o revoluţie în spaţiile de lucru, rupând firele prin care angajatul este legat de un program fix sau de un birou fix. În următorii cinci ani, întregul spaţiu de lucru va deveni wireless, iar companiile vor fi obligate să se adapteze conceptului de "angajat mobil". Munca este activitatea pe care o faci, nu locul în care te duci. Iar conceptul de "hub", unde profesionişti din diverse industrii vin să lucreze, este din ce în ce mai des întâlnit.
Totodată, un alt aspect este că din ce în ce mai mulţi angajaţi se îmbolnăvesc din cauza stresului, iar concediile medicale sunt o problemă majoră pentru companii. Dacă ne simţim bine la birou, lucrăm bine, clar productivitatea companiei creşte. Designul şi atmosfera spaţiului de lucru devin o parte importantă din brandul companiei. Locul de muncă va deveni un spaţiu important pentru interacţiunea socială, în contextul în care comunicarea electronică sau prin intermediul social media este din ce în ce mai răspândită. Mediul profesional ideal va fi acela unde ideile şi proiectele vor fi realizate prin colaborare.
Reporter: Cum veniţi în sprijinul clienţilor?
Daniel Florescu: Am dezvoltat un sistem de auditare pentru identificarea nevoilor clienţilor în materie de spaţiu, atât din punct de vedere funcţional, cât şi estetic. Sistemul de auditare colectează datele pe care noi le cerem pentru a afla cum ar dori oamenii din acea companie să lucreze, iar de aici rezultă o hartă a dorinţelor angajaţilor.
Experienţa a arătat că prin efectuarea acestui audit şi prin implementarea soluţiilor rezultate, clienţii au redus suprafaţa necesară, uneori chiar şi cu 30%, şi au avut la dispoziţie un spaţiu cu un ambient mai plăcut şi mai adaptat. În plus, a crescut nivelul de comunicare directă între colegi şi a scăzut nivelul consumului de hârtie. Astfel s-au redus mail-urile între angajaţi cu peste 30%, iar consumul de hârtie a scăzut cu 70%. Cel mai important, peste 90% din angajaţi apreciază calitatea locului de muncă şi îşi doresc să îl păstreze.
Reporter: Cum vedeţi mediul afacerilor din ţara noastră?
Daniel Florescu: La momentul de faţă, România este preponderent o piaţă de cost, adică adecvată producţiei, şi mai puţin o piaţă de desfacere (de consum). Industria mobilei nu face excepţie de la aceasta. Principala problemă o constituie însă lipsa capitalului autohton. Dacă la începutul anilor 1990 existau aproximativ 60 de companii producătoare de mobilier, astăzi sunt aproape 4000 cu o capacitate relativ mare de producţie în ansamblu, dar cu un capital propriu mediocru. Aceste firme produc ieftin şi bine, dar nu dispun de resursele necesare pentru a se promova şi dezvolta. De asemenea, nu cred că această situaţie este specifică numai acestui domeniu. Lipsa capitalului propriu a lăsat dezvoltarea mediului economic în mâinile investitorilor din afara ţării. România se dezvoltă în funcţie de interesele globale ale marilor corporaţii şi mai puţin, din păcate, în funcţie de agenda proprie.
Reporter: Despre domeniul construcţiilor ce părere aveţi?
Daniel Florescu: Există un raport făcut de Oxford Intelligence care a spus că în următorii 20 de ani Bucureştiul va avea cea mai mare dezvoltare între capitalele din Europa. În consecinţă, au existat şi există investiţii importante în domeniul construcţiilor, în special celor dedicate spaţiilor de birouri. Cred că această tendinţă va continua, dar va începe din ce în ce mai mult să se pună problema calităţii spaţiilor construite şi a versatilităţii acestora. Oamenii vor dori să lucreze din ce în ce mai mult în spaţii de tip "gateway", precum tinerii cu laptop-uri din cafenelele Starbucks şi mai puţin în spaţiile formale care sunt livrate astăzi. Proprietarul unei clădiri de birouri din Londra asta a făcut: şi-a reorganizat toată clădirea în cafenele în care poţi lucra. Ai wi-fi, ai dulapuri în care îţi poţi depozita lucrurile, ai prize, ai camere de întâlniri. Proprietarul nu câştigă din închiriere, ci din ceea ce consumă oamenii care lucrează acolo, şi sunt oameni care intră dimineaţa şi pleacă seara. Este obligatoriu să se întâmple lucruri de acest gen, pentru că oamenii au nevoie de timpul lor.
Reporter: Comparativ cu Suedia, cum descrieţi segmentul mobilei de la noi?
Daniel Florescu: Diferenţele semnificative au la bază trei mari cauze. Prima cauză este generată de bugetul diferit alocat unui spaţiu de lucru, a doua ţine de cerinţele impuse angajatorului în ceea ce priveşte standardele mobilierului pus la dispoziţia angajatului şi, nu în ultimul rând, trebuie sa avem în vedere diferenţele culturale. Spre exemplu, în Suedia nu există un cult al managerului, persoanele în aceste funcţii nedispunând de condiţii speciale în ceea ce priveşte mobilierul sau spaţiul în care îşi desfăşoară activitatea. Acolo managerul nu are birou, ci stă împreună cu echipa. Din punct de vedere al clădirilor, în Suedia terenurile sunt mult mai ieftine decât aici şi atunci spaţiile sunt mult mai generoase.
Reporter: Cum vedeţi arhitectura ţării şi cum se îmbină ea cu tehnologia?
Daniel Florescu: Marea problemă în România ţine de rolul dat arhitectului. La noi, aspectul nu prea contează, cel puţin nu în comparaţie cu costurile. În Bucureşti este dificil să găseşti o clădire care să fie considerată un landmark (cu excepţia, poate, a Casei Poporului). Câţi dintre locuitorii ţării care îşi construiesc o casă îşi angajează un arhitect pentru o amenajare interioară? Acesta ar fi un prim pas care ar trebui făcut pentru a începe să ne formăm o cultură a frumosului. Iar arhitectul este foarte important, fie că vorbim de o locuinţă, fie că vorbim de o clădire de birouri. Un exemplu în acest sens este Sky Tower, o clădire ovoidală, în care dacă amplasăm birouri în format clasic, încap 38 de persoane pe etaj. Însă cine a spus că trebuie să avem birouri pe care să le aşezăm unul după altul? Prin crearea unor spaţii şi a unei amplasări diferite, a reieşit că pot încăpea şi 80 de persoane pe etaj.
Reporter: Vă mulţumesc!
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
