Darul lui Dyonysos
Emilia Olescu
Ziarul BURSA #Frăţia Vinului / 14 septembrie 2010
Dintotdeauna, vinul roşu s-a aflat undeva la graniţa dintre ficţiune şi realitate. La începuturile civilizaţiei omeneşti, era băutura zeilor, alături de celebrul nectar pe care îl sorbeau zeii olimpieni. Unii cercetători ai mitologiei au arătat că celebrul nectar al zeilor, care nu era altceva decât un vin roşu adus din zone ţinute secrete de către stăpânii Olimpului, în fapt era un soi de vin pregătit special de către sacerdoţii de pe malul Pontului şi destinat doar nemuritorilor. Se spunea că cei care reuşesc să manânce din mâncarea zeilor şi să le bea vinul, deveneau nemuritori. Din această cauză, Zeus pusese pază severă, pentru ca neamul ceresc să nu se amestece cu sămânţa terestră. Ceea ce nu se ştie din legendele mitologice este faptul că, un zeu, un singur zeu, ajunsese să-l întreacă în popularitate chiar pe stăpânul zeilor, pe Zeus. Potrivit specialiştilor în domeniu, "armate întregi de credincioşi cutreierau pământurile şi mii de altare ardeau neîncetat în cinstea acestui zeu, de sorginte tracă". El era Bacchus sau Dyonysos, cum i se mai spunea. Şi era zeul vinului. Numai că zeul vinului nu reprezenta doar ceea ce ne imaginăm noi astăzi sau ceea ce, deformat, a ajuns astăzi până la noi. Nu era un zeu al beţivilor. Era zeul renaşterii naturii, zeul reînvierii. Puterile lui erau atât de mari, încât olimpienii înşişi se temeau de el.
Culesul viilor la "Cotnari" este în toi
Mărturiile podgoriilor tradiţionale
Domeniile "Ştirbey" excelează prin calitate, nu prin cantitate