De ce în România hidrogenul nu prinde teren?

Hidrogenul este una dintre puţinele soluţii care pot ţine "lumina aprinsă" şi stopa creşterea preţului energiei electrice produse în România într-un viitor dominat de energia regenerabilă. Cu toate acestea în România se bate pasul pe loc în acest domeniu, dacă ne comparăm cu evoluţiile din alte ţări.

Dar, de ce se întâmplă aceasta?

Dincolo de indolenţa unora dintre autorităţi, dincolo de supraaşteptările de la o Strategie a Hidrogenului care nu mai vine, dincolo de Obligaţiile absurde şi amenzile uriaşe de neîndeplinire a obligaţiilor, propuse printr-un proiect de lege, nu se întâmplă nimic în piaţa hidrogenului.

Elementele de legalitate sunt astăzi obligatorii în ceea ce priveşte posibilitatea dezvoltării utilizării hidrogenului în industria energetică: accesul producătorilor de hidrogen la reţelele de transport şi distribuţie şi cerinţele legale de tranzacţionare a gazelor naturale (care condiţionează în fapt introducerea gazelor într-un sistem de transport sau distribuţie).

În România se pot tranzacţiona doar acele gaze naturale combustibile care îndeplinesc cerinţele legale cuprinse în Regulamentul de măsurare a gazelor naturale. Regulamentul de măsurare gaze naturale aprobat de ANRE în anul 2008, tratează cantitate minimă/maximă de componenţi care sunt permişi în compoziţia gazelor naturale care se comercializează. În ceea ce priveşte hidrogenul nu există nicio prevedere pentru hidrogen la nici un nivel. Conform principiului "tot ce nu este interzis, este permis", există posibilitatea să se demareze activităţi de construcţie şi utilizare, chiar dacă nu există nici o restricţie din perspectiva comercializării amestecului de gaze naturale în amestec cu hidrogenul, cunoscute fiind problemele efective create de prezenţa hidrogenului asupra fragilizării anumitor categorii de oţeluri din care sunt realizate conductele şi al altor elemente din cadrul sistemelor, se recomandă înaintea dezvoltării oricărei activităţi de injecţie de hydrogen, realizarea unui act normativ care să stabilească permisivitatea injecţiei de hydrogen şi procentul în amestec cu metan.

Accesul la SNT/sistemele de distribuţie se face în conformitate cu art 148 din Legea 123/2012 cu modificările şi completările ulterioare: "Racordarea la conductele de alimentare din amonte şi la sistemul de transport este permisă următoarelor categorii de solicitanţi:

a) titularilor contractelor de concesiune a serviciului public de distribuţie a gazelor naturale, în vederea îndeplinirii obligaţiilor contractuale ce le revin în această calitate;

b) operatorilor terminalului GNL;

c) operatorilor depozitelor de înmagazinare subterană a gazelor naturale;

d) clienţilor industriali noi;

e) operatorilor economici titulari ai licenţei de distribuţie;

f) producătorilor de gaze naturale;

g) altor categorii de clienţi dacă aceştia nu au soluţie de alimentare, din punctul de vedere al debitului orar solicitat, din sistemul de distribuţie a gazelor naturale din zona delimitată concesionată unde urmează să fie realizată racordarea; lipsa soluţiei de alimentare din sistemul de distribuţie este comunicată obligatoriu, în scris, de operatorul de distribuţie şi avizată de ANRE."

La momentul de faţă nu există posibilitatea legală a operatorului SNT şi operatorii sistemului de distribuţie pentru a racorda un producător de Hidrogen

Concret, astăzi, un poducător de hydrogen care ar dori să injecteze hydrogen în reţele de gaze nu poate să o facă!

Atunci de ce venim cu un proiect de lege care obligă furnizorii de gaze ca peste 1 an să aibă achiziţionat hydrogen cca. 170 mil mc hydrogen?

Consider că înainte să pui amenzi şi ţinte false este necesar să:

- stabilim Noul Model al Viitorului Sistem Energetic,

- acordăm valorile conservatoare ale oamenilor cu păstrarea tradiţiilor şi promovarea resurselor de energie curate - să creem România Tradiţională cu Energie Curată,

- să dezbatem şi să se înţeleagă în societate importanţa hidrogenului în viitorul mix energetic al României,

- să identificăm necesităţile reale ale folosirii hidrogenului în diferite regiuni ale ţării, fără a impune soluţii uniforme pe întreg teritoriu al României, chiar dacă nu se impunea aceasta,

- să definim normele tehnice specifice utilizării hidrogenului şi mai ales să eliminăm bariererele de folosire a acestuia.

Aceste elemente au fost expuse în cartea Iordache, I., Chisalita, D., "Hidrogen si gaze naturale in Romania", Editura Didactica si Pedagogica, şi au fost prezentate patru scenarii posibile a fi dezvoltate în România, din păcate constat ceea ce îmi spunea unul din profesorii mei "cărţile mai trebuie să fie şi citite, nu doar scrise".