Delta fără pescuit!

Delta Dunării este raiul pescarilor, aşa am considerat până când am ajuns în premieră în acest loc exact la mijlocul perioadei de prohibiţie la pescuit. Cu aşteptările setate la nivel minim m-am prezentat în buza stufului exact cum intră un om aflat la cură de slăbire într-o cofetărie. Somnul (nu peştele) părea singura soluţie menită să mă ţină la distanţă de ispită. În plus, gazdele de la Gulliver Delta Resort, au avut grijă să-mi inhibe orice gând necurat precizând clar, că se poate pescui, dar după 8 iunie, când se termină prohibiţia. Chiar dacă oamenii de afaceri, teoretic, sunt nişte rechini, mai nou văd că sunt preocupaţi şi de grija peştişorilor. Cum subiectul nu-mi dădea pace, am zis să intru în vorbă şi cu localnicii cu care m-am intersectat. "Amendă", "dosar penal", "nu e voie sub nicio formă" au fost principalele mesaje care m-au convins că lumea prin zonă s-a mai schimbat de la ultimele mele vizite. Simt nevoia să precizez, pentru a spulbera orice dubii, că în bagaj nu aveam nicio lansetă, şi toate întrebările erau pur informative. Aşa stând lucrurile m-am reorientat şi trebuie să admit că am văzut cu adevărat Delta Dunării abia acum, când principala atracţie reprezenta un fruct interzis. Lacurile şi canalele luate "la pas" cu barca reprezintă o desfătare pentru ochi. Pentru pesimiştii de serviciu trebuie spus că un ghid serios şi bine intenţionat îţi demonstrează că Delta conţine în continuare plante (nuferi albi şi galbeni, ferigă plutitoare) şi păsări (pelicani, lebede, cormorani, berze) uimitoare. Iar cine iubeşte viaţa şi vietăţile, trebuie să înţeleagă şi moartea, aşa că o vizită la Sulina, unde cimitirul este în top trei atracţii turistice, merită făcută. Pe o planetă devenită tot mai mică din cauza internetului, Sulina este unul dintre locurile în care te poţi simţi la marginea lumii, fără să îţi fie teamă că o să cazi. Cum telefoanele mobile nu au semnal puternic peste tot (dar suficient ca să poţi comunica atunci când este neapărată nevoie) cei înrobiţi de aceaste micuţe maşinării care te poartă cu uşurinţă pe drumul de la iad la rai, tur-retur, au ocazia să ridice, pentru câteva clipe, ochii spre cer şi să admire albastrul ne-trecut prin niciun filtru artificial. În plus îi poţi cunoaşte mai bine şi pe cei din jurul tău. Aşa m-am împrietenit cu Rex, câinele care iubeşte oamenii tăcuţi şi urăşte broaştele gălăgioase şi mi-a fost imposibil să-i explic lui Fedea ce este acela un mall, în condiţiile în care cel mai mare magazin pe care îl cunoştea avea 20 de metri pătraţi. Discuţia cu un localnic, legată de bărcile cu motor, dacă sunt bune sau rele pentru Deltă, poate fi infinită, acelaşi om având şi o nelămurile legată de faptul că turiştii simt nevoia să care atâtea haine după ei în condiţiile în care "vara poate fi trecută cu o cămaşă şi un pantalon".

Delta poate fi vizitată şi fără o undiţă în mână, ceea ce este foarte important de spus şi repetat, dacă există cu adevărat dorinţa de a atrage vizitatori din toate categoriile posibile. Este clar că nu e foarte greu de găsit formula magică, astfel încât între turism şi distrugere să nu fie pus semnul egal, important este să existe voinţă în acest sens!