Democraţia denaturată

Dacă nimeni nu ar fi putut prevedea că 2020 va fi anul epidemiei de Covid-19, în schimb toată lumea ştia că acest an va fi unul agitat politic: de la continuarea negocierilor asupra Brexitului, la alegerile locale şi parlamentare de la noi până la alegerile prezidenţiale în Statele Unite, totul indica un an de cotitură. Direcţia rămânea neprecizată, dar acum putem încerca un bilanţ. Dar, dincolo de diferitele schimbări de echilibru, democraţia liberală, care se afla de mai bine de un deceniu sub asediu, a fost profund denaturată.

Într-un context care a adus neîncredere faţă de politică şi, în special, faţă de partidele politice la cote de avarie, evenimentele politice şi societale care au marcat acest an vor influenţa cursul democraţiilor în deceniul care urmează. Deja înaintea crizei provocate de epidemia de Covid 19, schimbările induse de crizele succesive (globalizare, digitalizare, etc.) peste care s-a suprapus Marea criza economică din 2008, au creat o stare de nemulţumire socială care s-a tradus în revirimentul extremismelor. Incertitudinea privind situaţia economică şi socială au pus democraţiile în faţa unor situaţii dificile iar categoriile sociale care nu au beneficiat de noul curs al lumii au devenit masă de manevră pentru politicienii fără scrupule. Ori, insatisfacţia faţă de funcţionarea unui sistem politic care generează inegalitate tinde să se generalizeze, iar soluţia de ieşire din impas nu poate fi nici economică, nici socială, ci politică. În Capitalul în secolul XXI Thomas Piketty, constatând concentrarea extremă de capital care a avut loc între 1970 şi 2010, indică o tendinţă de remodelare a modelului social postbelic care se fonda pe egalitate. Ori, democraţia conţine în nucleul său promisiunea egalităţii. De aceea, Piketty atrăgea atenţia că inegalitatea nu este economică sau tehnologică, ci ideologică şi politică. Ar fi nevoie de o reconsiderare a aspectelor sociale ale democraţiei pe care criza Covid le-a scos în evidenţă.

Iluzia că democraţia electorală ar putea suplini degradarea libertăţilor civice sau ar putea acoperi inegalităţile a fost fermentul emergenţei democraţiilor iliberale. Dar dacă alegerile nu fac democraţia, ele o pot denatura. Campaniile electorale, dincolo de lipsa lor de transparenţă financiară, permit transformarea frustrărilor sociale în vot. Dacă raţionalitatea alegătorului median rămâne doar un postulat teoretic, în schimb emotivitatea acestuia, bine orientată propagandistic, poate duce, prin transformarea votului dintr-un mijloc de negociere a interesului comun într-un protest anti-sistem. Iar sistemele electorale majoritare (aşa zisele uninominale) şi referendumurile favorizează în mai mare măsură decât reprezentarea proporţională transferul nemulţumirilor sociale în spaţiul politic. Ori, din astfel de ţări în care majoritatea este fabricată electoral (SUA, Marea Britanie, Franţa) au fost exportate conflictele societale care astăzi pun la încercare rezilienţa democratică în întreaga lume. Despoţii actuali (Putin, Erdogan, Orban, Trump) nu se mai feresc de vot, ci-l asumă, transformându-l însă dintr-un instrument pozitiv într-un plebiscit, având însă grijă ca urnele să-i favorizeze. Şi, dacă se totuşi întâmplă să nu câştige, atunci acuză fraudarea alegerilor. Şi nu are vreo importanţă că nu există dovezi, pentru că susţinătorii lor nu sunt dispuşi să accepte demonstraţiile raţionale.

Atunci când legitimitatea tinde să scadă la niveluri critice mulţi politicienii sunt tentaţi să recurgă la referendum şi modificarea constituţiei. În acest caz Montesquieu lansa acum trei sute de ani de ani un avertisment care rămâne actual. În Scrisorile persane (1721), în cea de-a şaptezeci şi noua scrisoare, îl punea pe Usbek, personajul său principal, să rostească acest avertisment: "E adevărat că printr-o ciudăţenie ce ţine mai degrabă de natură decât de spiritul omenesc, uneori e nevoie să se schimbe anumite legi (sensul cuvântului trimiţând la ceea ce astăzi definim ca fiind o constituţie n.n.). Dar acest caz e rar şi dacă se iveşte nu trebuie să fie făcut decât cu o mână tremurândă."

Ori numai cu mâna tremurândă nu se raportează politicienii ambiţioşi şi lipsiţi de scrupule la regulile de funcţionare ale sistemelor noastre politice. Ei vor să schimbe pentru a se putea permanentiza la putere. Iar faptul că Joe Biden a câştigat alegerile prezidenţiale americane ar putea fi de bun augur pentru 2021, dar nu va schimba natura autoritară a puterii nici în Rusia, nici în China sau mai aproape de noi, în Turcia sau Ungaria. Şi nici la noi anul 2021 nu se anunţă liniştit! Şi nu din cauza negocierilor dificile pentru formarea coaliţiei, ci pentru că furate de amănunte partidele noastre au uitat că democraţia înseamnă un grad semnificativ de egalitate.