Depolitizarea campaniei electorale

Deşi miza politică a alegerilor locale din iunie 2004 a provocat lansarea în competiţie a unor politicieni de anvergură naţională pentru funcţiile de primar, deşi natura politică a alegerilor cere o dezbatere susţinută şi structurată, campania electorală a fost, tactic, depolitizată. Prin prevederile legii alegerilor locale, partidele parlamentare au reuşit să transforme emisiunile de ştiri din mass media audio-vizuală în spaţii "igienizate", lipsite de dinamică şi fără obiect. Politica a fost încă o dată expulzată din spaţiul public, devenind o anexă lipsită de vigoare a divertismentului. Deşi mai mult decît în oricare alte alegeri locale sau parlamentare sistemul de partide, şi prin consecinţă echilibrul politic fragil din România, sunt puse în joc, semnificaţia politică a alegerilor locale este, dacă nu ocultată, în orice caz mult diminuată.

De la miniştri în funcţie precum Mircea Geoană (pentru Bucureşti) sau Ioan Rus (pentru Cluj) din partea PSD la parlamentari precum Kelemen Attila (liderul grupului parlamentar UDMR din Camera Deputaţilor la Tîrgu Mureş), Puiu Haşotti (deputat PNL, secretar al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, la Constanţa) sau Andrei Chiliman (tot PNL, la Sectorul 1 din Bucureşti) pînă la prezenţa masivă a conducerii PD în frunte cu Traian Băsescu, Anca Boagiu sau Liviu Negoiţă (la Bucureşti pentru Primăria generală, respectiv pentru sectoarele 2 şi 3), continuînd cu Emil Boc (la Cluj), Maria Petre (la Slobozia) sau Ioan Onisei (la Piatra Neamţ) competiţia pentru primăriile cu vizibilitate dezvăluie substanţa politică şi semnificaţia naţională a alegerilor locale. În schimb prin reglementările privind campania electorală în audio-vizual interesul publicului este deturnat spre domenii "aseptice". Chiar şi spaţiul rezervat politicii internaţionale a fost, prin contagiune, limitat şi redirecţionat. Scandalul maltratării prizonierilor irakieni de la Abu Ghraib care l-a obligat pe secretarul de stat Donald Rumsfeld să îşi prezinte scuze şi să îşi asume responsabilitatea pentru al proteja de consecinţe pe George Bush, aflat în campanie pentru prezidenţialele americane din noiembrie, a fost înlocuit cu fastul divers. Nunta de la Copenhaga a prinţului moştenitor Frederik al Danemark cu australianca Mary Donaldson a devenit ştirea internaţională cea mai importantă. Imaginea unei lumi fericite, fără victimele cotidiene din Irak sau teritoriile ocupate, fără creşterea record a preţului benzinei, a luat locul lumii reale. Din teamă sau din calcul, canalele de televiziune sau de radio au procedat la excluderea preventivă a ştirilor politice. După ce CNA a somat cîteva posturi de televiziune în legătură cu difuzarea unor emisiuni în care erau prezenţi candidaţi sau membrii de partid, spaţiile dedicate politicii au fost invadate de faptul divers. Tactica CNA de a acuza reglementările legale pentru politica sa în privinţa emisiunilor informative conduce la depolitizarea acestora. Însă articolul 63 al Legii alegerilor locale prevede, înainte chiar de a explica cum şi cînd pot apărea candidaţii care au deja funcţii publice în emisiunile informative, că în cadrul acestora trebuie să fie obiective, echitabile şi să informeze corect publicul. Ori, eludarea caracterului politic al campaniei şi promovarea faptului divers ca substitut al politicii dezinformează.

Pe fundalul unei campanii electorale depolitizate în care partidele sunt ţinute în carantină pentru a nu transmite periculosul virus al politicii către cetăţenii nevaccinaţi, concurenţa este diminuată. Dar această situaţie nu afectează în acelaşi mod toţi participanţii. Principalii beneficiari ai depolitizării sunt cei ce ocupă poziţiile de putere la nivel local. Importanţa alegerilor judeţene, puţin mediatizate în actuala campanie electorală, este mult diminuată, deşi resursele sunt controlate la acest nivel. Orientarea strategică a campaniilor asupra candidaţilor la funcţiile de primar oferă preşedinţilor consiliilor judeţene şi camarilelor lor un excelent refugiu în faţa alegătorilor.

În contextul depolitizării campaniei electorale o serie de operaţiuni politice cu valoare strategică trec neobservate. De la reglementări electorale emise în timpul perioadei electorale (începută pe 16 aprilie) la numirea Autorităţii Electorale Permanente, de la blocarea accesului la alegeri pentru unele formaţiuni etnice la presiunile asupra candidaţilor de pe listele partidelor adverse, paleta mijloacelor de influenţare a competitorilor s-a diversificat permanent.

Reacţia antipolitică a cetăţenilor este nu doar încurajată, ci chiar stimulată de reprezentanţii spaţiului politic. Aceştia încearcă pe de o parte să demonstreze natura specială a problemelor politice şi administrative, iar pe de altă parte să descurajeze apariţia unor noi competitori. Favorizînd însă depolitizarea, politicienii îşi asumă o acţiune cu caracter politic: excluderea cetăţenilor şi reducerea formelor de control. Preferînd să menţină un nivel scăzut al competenţei şi participării politice, clasa politică românească pare să urmărească protejarea poziţiilor de putere şi influenţă prezente. Dar aceasta poate însemna sacrificarea democratizării.