Deschiderea anului electoral 2024

Oricît ar fi ea de prietenă sau, dimpotrivă, alături cu drumurile democraţiei, politica rămîne politică. La noi, ca peste tot. Adică, o smărduială pe bune, cu picioare şi mîini rupte, cu capete sparte, nu tocmai rar cu victime care părăsesc scena istoriei, iar, în cazuri extreme, şi pe cea a vremelnicei noastre vieţi pămîntene. O bătălie fără menajamente, dar cu cîteva reguli, pentru accesul la butoanele puterii şi, implicit, la porţile pe unde deversează marile circuite ale banilor publici/privaţi din care se fac marile averi ale marilor oameni publici şi privaţi din România. Pentru ilustrare, cititorul nostru este invitat să (re)vizioneze producţia cinematografică "Gangs of New York". Face cît două doctorate în "ştiinţe politice". Suprapusă, dar deloc independentă de vălmăşala electorală, se află şi competiţia pentru "acreditarea şi reacreditarea" principalilor jucători politici pe scena de la Bucureşti, venită de la Marile Porţi, cele de la care depinde trecutul, prezentul şi viitorul României, de cînd este ea România Românie. Exact ca în filmul evocat, bătălia are loc la o mare răscruce de drumuri. "Five points" în istoricul New York din filmul lui Scorsese, centrele urbane importante ale României, în "filmul" nostru electoral, ediţia 2024.

Brusc, ca-ntr-un vechi proverb etrusc, 6000 de camioane şi cîteva mii de protestatari au luat cu asalt oraşele mari ale României, începînd, desigur, cu capitala noastră dragă, Bucureşti. Vămi blocate, artere importante de transport total sau parţial gîtuite prin mai toată ţara, de la nord la sud şi de la est la vest, trafic de coşmar pentru circulaţia zilnică şi aşa sufocată etc. Preambulul anului electoral a fost aşternut clar şi cu aplomb. Prima mutare, şah la guvernare! Primul obiectiv: să scoată la iveală, cît mai pregnant cu putinţă, slăbiciunea, ineficienţa, inepţiile şi incapacitatea rezolutivă a actualei formule politice înscăunată la palatele din Cotroceni, Piaţa Victoriei şi Piaţa Constituţiei. Adică Preşedinte, Guvern, Parlament. Cu Preşedintele lucrarea este aproape inutilă, personajul a fost, este şi va rămîne irelevant de la început pînă la sfîrşit. Ba chiar şi după aceea. Cu Guvernul "starea naţiei" se dezvăluie, de îndată ce lucrurile sunt luate la bani mărunţi. Reglementări aiurea care omoară afacerile transportatorilor, preţuri la carburanţi care contribuie la falimente care de care mai spectaculos înfloritoare, drumuri strîmte, proaste şi blocate cea mai mare parte a timpului, abuzuri legislative în dispreţul reglementărilor europene etc. Cu agricultorii cam tot pe acolo, subvenţii care ajung oriunde, numai la cei care au afacerile în agricultură nu, carburanţi tot mai scumpi, politici care alimentează bunăstarea importatorilor şi înmormîntează afacerile producătorilori interni etc... Păi, toate astea le ştim nu de ieri de azi, ci de mai bine de două decenii! Exact! Dovada că înfloritoarea şi "musculoasa" mişcare revendicativă dezlănţuită zilele acestea pe drumurile patriei are de a face, înainte de orice, în principal şi mai mult decît orice doar cu politica electorală a acestui an, nicidecum cu starea de fond din zonele de activitate socială respective ori cu soluţiile necesare ieşirii din marasm. Şi, obiectivele de fond? Logica binară oferă răspunsul comod: dacă pe ăi de la guvernare protestele îi fragilizează, îi incomodează sau chiar îi împiedică să îşi atingă obiectivele finalului de guvernare şi ale aranjării în tihnă a viitoarei configuraţii politice, atunci înseamnă că sunt făcute pentru a ajuta "soluţia alternativă". AUR şi alţi ataşaţi la căruţa lor. Soluţia aceasta de interpretare păcătuieşte nu atît printr-o frauduloasă simplificare a mecanismelor electorale şi politice cît, mai ales, prin ascunderea altor adevăruri, mult mai corozive. De exemplu, faptul că mişcarea cu pricina a fost pregătită în "laboratoare" pentru a servi actualei guvernări, nicidecum împotriva ei. Cum şi pe cine ar putea servi? Atît PSD-ul, cît şi pe aliaţii lor Liberalii. Cineva, din culise, le-a şoptit şi unora şi altora că alianţa pre-electorală şi formula listelor comune ar putea fi o adevărată reţetă pentru dezastru. Atît pentru unii, cît şi pentru ceilalţi. Abia aşa s-ar putea elibera omul dus la vot de povara alegerii, pentru că dacă vrea să voteze împotriva "sistemului" atunci nu poate să voteze nici PSD, nici PNL. Or, votul "anti-sistem" sau, mai degrabă, de pedepsire a celor care tocmai au fost la guvernare este modelul predominant al votului alternativ în România post-decembristă, de la un capăt la altul. Celălalt obiectiv de fond al mişcărilor disruptive, demolatoare, începute, după cum se vede, încă din primele zile calendaristice ale anului electoral ar putea fi crearea premiselor şi a condiţiilor politice în care actualii deţinători ai puterii să nu îşi poată aranja în deplină linişte viitorul electoral. Cu alte cuvinte, configuraţia politică viitoare din România, putere parlamentară, guvernamentală şi preşedinţie, să nu poată fi stabilite de jucătorii interni, oricît de bine înfipţi li se pare lor că sunt în scaunele din faţa panourilor cu butoanele puterii. Cineva doreşte ca opţiunile pentru România să rămînă deschise, poate pînă în ultimul moment. Nu înainte de punerea în urnă a voturilor, ci înainte de numărătoarea lor finală! Scenariul politic de la Bucureşti ar putea fi drastic schimbat, nu de alta, dar situaţia din vecinătatea României, din inima Europei şi din America par să ceară soluţii ceva mai aspre. Spre exemplu, un regim de mînă forte la Bucureşti, vag şi doar pentru salvarea aparenţelor colorat democratic. Crizele politice din Polonia şi cea care se coace încet dar sigur în Germania sunt repere ale unui peisaj politic în care nu mai rămîne prea mult loc pentru jocuri "libere" în ţările periferiei devenite ţinte ale Rusiei. Mai ales că tot mai multe voci "sinistre" susţin că Europa mai are la dispoziţie cel mult cinci ani pentru a da piept cu extinderea agresiunii putiniene din Ucraina către teritoriul "inviolabil" al unor ţări UE şi NATO, cum ar fi Finlanda, Suedia, Estonia, Polonia, România şi chiar Germania. Iar, dacă lui Putin îi reuşeşte şi realegerea la Casa Albă a lui Trump, atunci, după 2024, nu doar România, ci întreaga Europă aterizează cît se poate de dur într-o lume care nu mai are nimic de-a face cu cea în care ne-am cocoloşit iluziile pînă acum un an.