DEZVĂLUIRE ÎN PREMIERĂ Cuantumul datoriilor scutite la sfîrşitul anului trecut

Cu două zile înainte de Ignat (21 decembrie trecut), din pîntecul Executivului a ieşit o iniţiativă "creştinească", Ordonanţa de urgenţă nr. 128/2006, avînd ca obiect "unele măsuri pentru diminuarea arieratelor bugetare" prin care, cucernic, adică de-a valma, 32 de rău platnici (regii autonome şi societăţi pe acţiuni, dar şi 2 SRL-uri) - de interes naţional, local sau clientelar - erau blagoslovite cu iertarea de păcate, adică, mai la obiect, scutite la plată de obligaţiile fis­cale datorate, scadente şi res­tante reprezentând:

1) impozite, taxe, contribuţii şi taxa pe valoarea adăugată aferentă alocaţiilor bugetare;

2) obligaţii fiscale principale către fondul de risc aferente împrumuturilor externe garantate sau subîmprumutate de stat, precum şi

3) obligaţiile fiscale accesorii aferente obligaţiilor prevăzute în alin. (1) şi (2).

În total, conform evidenţelor Autorităţii financiare de resort (ANAF) 5.292.320.347 lei noi (RON), sau în moneda verde, cam 2,2 miliarde $.

Toate bune şi la locul lor. Adică, în mersul exersat de Guverne din 1991 încoace.

La fel ca predecesoarele sale de referinţă, şi aş numi aici căteva "coapte" după sfîrşitul de secol şi mileniu: OUG nr. 106/2001 prin care finalizarea procesului de privatizare a Băncii agricole însemna de fapt capitalizarea "pe şest" a acesteia (se răscumpărau de la banca vîndută cu 15 milioane $ active în valoare de 726,9 miliarde lei, adică peste 25 milioane $, OUG nr. 92/2002 prin care unui SRL "strategic" (SC LUKoil Black Sea România SRL cu un capital social de 10.000$) şi "fiicei sale" (atenţie, SRL-ul creează o fiică: SC Petrotel LUKoil SA Ploieşti !) li se acordau înlesniri la plată de 2,8 milioane $ din bugetul public, OUG nr.118/2003 prin care datorii de 603 milioane $, comise de SC Rompetrol Rafinare Constanţa SA, erau subscrise în numele statului de MFP, OUG nr.128/2006 agresează imoral şi, după cum vom vedea, şi ilegal, fondurile publice şi producţia aşteptată de bunuri şi servicii publice aferentă anului 2007.

Într-o primă instanţă, OUG nr. 128/2006 a fost publicată în Monitorul Oficial fără anexa care ar fi trebuit să cuprindă substanţierea sa (sumele la care se referă). Aceasta, în pofida prevederilor art. 31 din Constituţia României (modificată şi republicată) şi a prevederilor exprese conţinute în Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public (informaţiile cu privire la formarea şi utilizarea fondurilor publice provenite din sancţionarea legală a veniturilor personelor fizice şi juridice române sunt publice prin însăşi sensul şi raţiunea lor). De notat că, sub semnătura olografă a Premierului, prin expunerea de motive se induce Parlamentului o imagine falsă, cum că necesitatea acestor "mişculaţii" incumbă un tratament de urgenţă şi ca atare actul de putere necesită forma şi, implicit, procedura de urgenţă. Nimic mai fals, pentru că justificarea formală (art.115 alin (4) din Constituţia României) sucombă imediat când se ia cunoştinţă de materia fiscală la care se referă (vezi mai sus), la lecturarea anexei lipsă, cea în care sunt evidenţiate datoriile!, devenind clar faptul că, pe fond, este o "afacere de familie".

În secundă instanţă, Parlamentului nu i s-a pus la dispoziţie Anexa de care vorbesc, deşi a fost solicitată expres, fiind prezentată doar anexa cu CUI-uri (cuiele au înlocuit "zicerea" cu care începea noua "democraţie": Ne vedem la ţepe, în Piaţa Victoriei!). De ce? Păi, tot lecturarea Anexei cu pricina dă răspunsul!

Ea cuprinde, nu mai puţin de 7 poziţii (între care şi cele două SRL-uri) în desfăşurarea cărora nu există datorii evidenţiate. Motivele sunt oneroase şi relevă o înţelegere specioasă a noţiunii de "ban public". Mai pe româneşte, fie este vorba de datorii ale societăţilor descentralizate din societăţile mamă, fie se doreşte, probabil finanţarea unor proiecte "electorale" pentru care, din timp, se aplică "principiul furnicii", fie, în fine, informaţiile cu privire la situaţiile de fapt ale acestor societăţi sunt de natură să creeze scandaluri de proporţii pe piaţa politică.

În terţă instanţă, deşi Constituţia, prin teza a doua a paragrafului (5) din art. 115, obligă camera sesizată să se pronunţe cu celeritate (30 zile), Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital din Senat discută, amendează şi dă aviz favorabil OUG 128/2006 în afara termenului legal - la 15 zile după Scriptură - şi plenul Senatului nu mai poate decăt să se supună "adoptării tacite" şi s-o trimită către camera decizională.

Lipsa de responsabilitate (studiată!) este totuşi flagrantă şi susţine teza "afacerii de familie"!

În ultimă instanţă, autorul şi semnatarul acestor rânduri, uzând de calea legală, de prerogativele expres conferite constituţional pentru îndeplinirea atribuţiilor cu care a fost însărcinat de POPOR (art. 69 din Constituţia României) a solicitat oficial autorităţii de profil din Ministerul Finanţelor Publice (ANAF) punerea la dispoziţie a anexei lipsă care însoţeşte OUG nr. 128/2006 în vederea cunoaşterii substanţei reale a actului de putere ce i-a fost înaintat, ca membru al Camerei Deputaţilor, spre validare în cunoştinţă de cauză.

Dincolo de lipsa de respect faţă de raţiunea actelor de putere ale Parlamentului ca singură Putere legiuitoare, de dispreţul faţă de Statul de drept (acestea fac obiectul unei plângeri penale către Parchetul General şi Parchetul Anticorupţie şi al chemării MFP-ANAF în judecată la Secţia de Contencios administrativ a tribunalului la care sunt arondat), răspunsul primit, o încălcare cu flagrantă vinovăţie a legilor, relevă revelând mentalitatea abjectă a "derbedeului politic" din cauza căruia România şi românii trag ponoasele de 17 ani.

Şi cum Căile Domnului se deschid pentru credincioşi, iată anexa lipsă. (vezi tabelul)

Comentariul pe conţinut este irelevant, sumele vorbesc de la sine. Rămân trei întrebări:

1. Discriminarea pozitivă a unor agenţi economici pe, şi numai pe, cheltuiala societăţii civile este soluţia democratică pentru rezolvarea ocupării în România?

2. Alienarea banului public în favoarea intereselor specioase ale clientelei politice interne şi externe şi în defavoarea intereselor reale ale României şi românilor, soluţie cosmopolit agreată de Putere, chiar convine Politicului ?

3. Cât costă în termenii nivelului de trai lipsa de transparenţă vinovată a decidenţilor, soluţia falimentară asumată de Putere, prin care se ascund sub preş lipsa de expertiză, afacerile oneroase şi dispreţul funciar faţă de interesul naţional real ?

4. Becalizarea instituţiilor puterilor în stat şi a instituţiei funcţionarului public, fie el ministru, secretar de stat, preşedinte de autoritate sau agenţie naţională, procuror sau judecător asigură solvabilizarea corespunzătoare a cererii ferme de bunuri şi servicii publice pe care o reclamă cetăţenii României?

În loc de încheiere, folosind, exclusiv, "materialul clientului", îmi permit să pun faţă-n faţă teza a II-a din sintagma de la începutul articolului (eficacitatea socială a Guvernului) cu evidenţele oficiale privind datornicii României (persoane juridice) care mă scuteşte de orice alt probatoriu cu privire la sensul dat Statului de drept de MFP-ANAF , în derularea funcţiei sale de guvernator al banilor publici :

Datornicii României (persoane juridice) la 30.03.2007

- NUMAR de PAGINI-

SpecificaţieContribuabili mariContribuabili mici şi mijlociiTotal general

Bugetul de stat64.2814.287

Bugetul fondului de asigurări sociale de stat41.8851.989

Bugetul fondului de asigurări de şomaj41.9801.984

Bugetul fondului unic de asigurări de sănătate52.2952.300

TOTAL GENERAL1910.54110.560

Alt fel de comentarii pentru uzul celor interesaţi

1. Cele 10.560 pagini (aproape 1.700 metri pătraţi) necesare evidenţierii celor care "asigură" nestingheriţi constituirea arieratelor fiscale ale Ţării înseamnă peste 21 topuri de hârtie. Aşezate unul peste altul, aceste topuri depăşesc înălţimea uşii de la cabinetul Ministrului (peste 2 metri). Numărul datornicilor - contribuabili mari, mici şi mijlocii (persoane juridice !) din cuprinsul acestor topuri depăşeşte un sfert de milion.

2. Datoriile sunt în bună şi semnificativă parte provenite din resurse fiscale cu stopaj la sursă, sau mai pe înţelesul neavizaţilor, impozite salariale şi contribuţii private la fondurile sociale reţinute direct din veniturile curente ale salariaţilor şi nevărsate la bugetele pe care, conform legii, ar trebui să le finanţeze.

3. Împreună cu datoriile restante şi reorientate prin acte de putere (vezi şi exemplele din material !?), masa totală a arieratelor fiscale, parafiscale şi "de altă natură" cu care România se înfăţişează Europei depăşeşte un milion de miliarde lei vechi (100.000.000.000 RON), respectiv, la cursul mediu al monedei verzi, circa 40 miliarde dolari.

Şi o concluzie deloc hazardată pe care mi-o asum 100%

Alături de politica funciar perdantă în domeniul avuţiei naţionale (într-o sinteză "sui generis": privatizarea profiturilor şi socializarea pierderilor), de politica clientelară promovată (cu o ardoare uşor "de înţeles") în sfera comenzilor publice, înfăptuirea politicii fiscale, de care, de 17 ani încoace, "beneficiază" producţia de bunuri şi servicii publice, constituie principala cauză a dezintegrării economice a României, a alienării fără echivalent a avuţiei naţionale, a înavuţirii grupurilor de interese avizate şi a proliferării endemice a corupţiei instituţionalizate.

Implicit, corupţia instituţionalizată, deja percepută de populaţie ca politică de stat, nu va putea fi eradicată dacă politicile publice vor beneficia, ca şi până acum, de instituţii publice populate cu derbedei politici, dacă politicile publice vor fi în continuare tributare actelor de putere discreţionare. Tipologic, pivotul cazuisticii îl constituie abuzul de OUG-uri, în fapt un obuz devastator care destructurează la propriu societatea, în plenul ei.