Dincolo de bine şi de rău

Marile puteri se află dincolo de bine şi de rău. Forţa brută ţine loc, în acest caz, oricărei morale, fie ea şi minimă. Se poate însă construi o lumea dreaptă, democratică, deschisă tuturor doar pe forţă? Pentru cei ce au făcut "legea" în perioada războiului Rece se pare că nu există scrupule morale. Căci, spun vechii realişti, deveniţi peste timp neoconservatori, doar cei puternici contează. Restul, se supun. O dovedeşte şi Rusia în Georgia, aşa cum au făcut-o şi americanii acum cinci ani în Irak. În conflictul din Georgia, Rusia comite o agresiune. Orice justificare nu poate schimba realitatea: Rusia a urmărit să dea o lecţie atât vecinilor, cât şi europenilor anunţând că a revenit în rândul marilor puteri. Folosind acelaşi tip de argumente contrafactuale ca şi Statele Unite în 2003, Rusia a pus în aplicare o specie a deja celebrei lovituri preventive. Numai că, după atacarea Georgiei niciun stat nu-şi mai poate face iluzii în privinţa metamorfozării URSS într-o Rusie cooperantă. De acum încolo, orice argument raţional împotriva amplasării scutului antirachetă american în Europa Centrală nu mai poate fi susţinut. Iar relaxarea relaţiilor cu Rusia pare de domeniul trecutului. Şi, vrând- nevrând, aşa cum remarca într-un interviu citat de "France Press" şi ministrul de Externe britanic, David Miliband, Uniunea Europeană nu poate să continue fără nicio reacţie negocierile privind acordul de parteneriat şi cooperare cu Rusia. Chiar dacă, prin absurd, Sarkozy sau Merkel ar încerca să amâne acest moment, situaţia raporturilor Rusiei cu UE s-a schimbat radical după atacarea Georgiei.

Impunându-şi linia intransigentă, de fostă şi actuală poliţie politică, KGB-ul putinist a dovedit obtuzitate şi lipsă de viziune. Căci victoria militară a Rusiei pe teren s-a transformat într-o înfrângere politică şi mediatică. Reacţia rapidă a Poloniei şi statelor baltice, previzibilă pentru orice observator cât de cât informat, nu poate fi compensată de echilibristica preşedintelui francez sau de reacţiile prudente ale cancelarei germane. Dacă Rusia a mizat pe izolarea Statelor Unite, aflate într-un moment electoral şi lipsite de autoritate internaţională, s-a înşelat. Însoţind, ba chiar impunând ritmul politicii externe americane, Polonia şi statele baltice au schimbat raportarea la problema georgiană. În acest context România a demonstrat, odată în plus, lipsa de perspectivă a politicienilor bucureşteni.

Faptul că pentru Moscova dreptul internaţional şi suveranitatea naţională sunt simple convenţii umane, fără vreo valoare practică, probează revenirea Rusiei la politica brejnevistă a suveranităţii limitate. În aceste condiţii UE este nevoită să reacţioneze, şi nu doar pentru că interesele sale energetice sunt periclitate, ci mai ales pentru că există un standard european al democraţiei şi al drepturilor omului de la care nu se poate abdica fără ca liantul care ţine cele 27 de state împreună să nu se dilueze şi să ducă la dizolvarea întregului. Dorinţa de revanşă asupra Occidentului şi a foştilor sateliţi a unei Rusii, care nu se poate acomoda exigenţelor democratice şi nu poate depăşi sovietismul, pune Europa în faţa unei alegeri de natură morală. Căci dincolo de multipolarism, bipolarism sau unipolarism se află oamenii obişnuiţi ale căror drepturi nu pot fi încălcate de nimeni. Şi, dacă din cauza politicilor din spatele uşilor închise principiile vor fi abandonate, atunci doar dreptul celui mai tare va prevala. A crede că democraţia mai poate supravieţui în aceste condiţii e doar o iluzie.