Dispariţia pinguinului gigant

"Cum e posibil aşa ceva?". Acesta este lucrul care îţi vine în minte atunci când vezi imaginea. În dreapta, silueta unui om, pusă acolo ca reper. În stânga, imaginea unei dihănii descoperită în Noua Zeelandă. Era un pinguin gigant care a trăit acum 60 de milioane de ani. Arăta ca un fel de găină colosală, cu picioare scurte. Nu este clar cum îşi ţinea echilibrul şi cum reuşea să se deplaseze.

Cumva, se ţinea totuşi pe două picioare. Şi tot cumva, trebuia să prindă multă hrană pentru a hrăni acel corp cât un butoi. Dar stai şi te întrebi de ce evoluţia a creat o asemenea arătare improbabilă.

Au mai existat şi alte asemenea animale. În Argentina au fost descoperite fosilele unei veveriţe. Avea nişte colţi uriaşi, de tigru. Vai de prada în spinarea căreia erau înfipţi! Unii dinozauri aveau pe cap şi pe spinare coarne extravagante. Primii australieni, sosiţi acum circa 40.000 de ani, au dat ochii cu Megalania, o şopârlă din iad, de două tone, dotată cu dinţi veninoşi, ca nişte piroane.

Este normal - te gândeşti - că aceste creaturi au dispărut. Nu se potrivesc în ordinea Naturii. Au apărut ca urmare a unor circumstanţe unice. O catastrofă naturală care le-a eliminat competitorii, nişte mutaţii genetice cu totul excepţionale, izolare pe o insulă în mijlocul oceanului. Pentru alte specii dispărute avem o simpatie. Regretăm, de pildă, tigrul tasmanian. Era un fel de lup simpatic, cu dungi. Însă cine regretă că la marginea oraşelor noastre, prin tomberoane, nu scurmă Daedon, "porcul-terminator", un mistreţ carnivor de doi metri înălţime?

Am deschis televizorul. Şi m-am mirat. De data aceasta nu eram pe Dis-covery, ci pe canalele de ştiri. Mă uitam la politicienii români, în speţă la candidaţii la alegerile prezidenţiale. Şi am văzut acelaşi tipar. Creaturi greoaie, diforme, despre care chiar nu înţelegi cum îşi asigură resursele. Şi de care e bine se te fereşti.

Politicienii din România au apărut în acelaşi fel de ecosistem. Într-o ordine socială normală, era posibil pentru un analfabet să ajungă Prim-ministru? Nu, evident... Sau cineva care a schimbat cinci neveste să dea lecţii des-pre "familia tradiţională"? Iarăşi, negativ... Unde anume un actor care declară, cu gura lui, "Nu mă recomandă nimic!", poate spera să devină Preşedinte? Nicăieri. Dar asta ştim deja.

Prin natura meseriei mele, urmăresc alegerile prezidenţiale din alte state. Sigur, candidaţi neserioşi există peste tot. Sau populişti. Ori extremişti. Problema este că la noi acesta pare să fie standardul livrat de partidele mari. Personaje umflate cu pompa, manevrate de puşcăriaşi, de penali sau de serviciile secrete.

Priviţi la Klaus Iohannis. A anunţat acum câteva luni că va candida pentru un nou mandat. Este, desigur, dreptul lui. Acum două săptămâni a ieşit să strângă semnături. După aceea aţi mai auzit ceva despre candidatul Iohannis? A văzut cineva un program? O explicaţie despre cum şi-a petrecut patru ani şi jumătate la Palatul Cotroceni?... Ai senzaţia că ai de-a face cu unul din acei urşi care s-au obişnuit cu biscuiţii cu care sunt hrăniţi, pe Transfăgărăşan, de turişti iresponsabili. Greoi şi predictibil, vine ţintă cănd simte că omul are ceva pentru el.

Însă nimic, absolut nimic, nu se compară cu Viorica Dăncilă. "România trebuie guvernată dintre oameni" - a declarat candidata socialiştilor. Să mă ierte Dumnezeu... dar ceilalţi candidaţi cum ar guverna România? Dintre animale?... Iar un vot pentru Viorica Dăncilă ar fi garanţia că, în sfârşit, vom fi guvernaţi de cineva din specia noastră?...

Printre cei care au prins glas în ultimele ore este şi VV Ponta. Un plagiator care ar fi luat o mamă de bătaie la douăzeci de procente în turul II s-ar fi lăsat de politică, măcar o vreme. Dottore, însă a prins curaj. Zice că l-ar vota pe Mircea Diaconu. "Avantajul de a nu fi într-un grup politic e foarte mare". Mă ciupesc să văd dacă e real. Dacă ar fi aşa, cum să îmi explic că VV Ponta însuşi a candidat... ca lider de partid? Adică ce era valabil în 2014, nu mai e valabil în 2019?...

Pe lista celor care trag cu ochiul la taraba cu covrigi mai sunt şi alte personaje insolite. Madame Firea, cea care a umplut urbea cu iepuri-kitsch. Soţul său, Pandele, vrea şi el să candideze, ca independent. Probabil pentru a ne duce pe toţi în pelerinaj la moaşte. Mai este un fost director al Circului. (Da, aţi citit bine). O nevastă de bancher care ne spune că ea a "muncit din greu". (Nu râdeţi, aşa a declarat). Şi un pesedist bizar chiar şi după standardele unui partid în care sunt personaje gen Nicolicea şi care spune că programul său presupune "a reaşeza fiinţa omenească în centru şi de a reumaniza profund societatea".

Cum scăpăm de ei? Prin schimbarea climatică. Se întâmplă, mai ales de când ard pădurile din Amazonia. Când mediul se schimbă radical, această megafaună nu se mai poate adapta. Ultimul pinguin gigant a murit de foame, singur, la marginea mării. Avea burta prea mare pentru apele pe care le sărăcise cu apetitul lui monstruos.