Dobânda de intervenţie - ineficientă

Avalanşa de programe lansate de Federal Reserve a creat şi o nouă clasă de întreprinzători în Statele Unite. Aceştia promit publicului accesul la facilităţi de finanţare inexistente, cel puţin deocamdată, în portofoliul Fed-ului. Banca centrală americană s-a văzut nevoită să publice pe pagina sa de web o dezminţire şi o atenţionare cu privire la noul tip de fraudă.

După ce Federal Reserve a dus dobânda de intervenţie la 1%, săptămâna trecută şi principalele bănci centrale europene au sprintat, din nou, către zero. Banca Angliei a depăşit toate aşteptările cu reducerea de 1,5 puncte procentuale, iar guvernul presează şi băncile comerciale să reducă dobânzile. Aceste presiuni au loc în contextul în care dobânzile de pe piaţa interbancară au cunoscut deja scăderi semnificative. Vor apărea curând şi efectele pozitive? Din păcate nu, iar analiştii bancari explică şi de ce. Sandy Chen, de la Panmure Gordon, arată că atunci când dobânzile scad rapid, reducerea marjei de dobândă este, de obicei, compensată de creşterea creditării, dar acest fenomen nu va apare şi în condiţiile actuale. Impactul negativ asupra profiturilor va fi semnificativ, conform opiniilor analistului de la Panmure Gordon, preluate de cotidianul The Telegraph.

Probabil că băncile centrale ar trebui să explice mai bine cum este posibil ca, o situaţie creată de dobânzile mici, să fie rezolvată prin aceleaşi metode. Datele Federal Reserve arată că băncile comerciale au restricţionat sever creditarea pentru toate categoriile de clienţi, în special din cauza riscului major de recesiune.

Cum reacţionează bursele? Principalii indici au crescut cu aproape 3% în şedinţa de vineri, pe fondul unor date economice dezastruoase. Pe lângă rata oficială a şomajului de 6,5% (n.a. indicatorul U-3), BLS (Bureau of Labor Statistics) publică şi un indicator mult mai reprezentativ al situaţiei de pe piaţa forţei de muncă (n.a. Indicatorul U-6), iar acesta arată un şomaj de 11,8%. Atunci, de ce a crescut bursa? Pentru că Federal Reserve va reduce dobânda de intervenţie, conform ştirilor transmise de agenţiile de presă. Dacă reducerile succesive de la peste 5% până la 1% nu au avut efect, de ce vor avea efect reducerile de aici încolo?

Problema pieţelor este aceea că investitorii continuă să se agaţe cu disperare de orice speranţă, atunci când în cutia Pandorei, deschisă de băncile centrale, nu a mai rămas nici măcar aceasta. De ce nu va avea rezultat o reducere a dobânzii Fed-ului de la 1% la 0,5% sau chiar la 0,25%? Pentru că dobânda de intervenţie efectivă, raportată pe site-ul Federal Reserve Bank of St. Louis, este deja la 0,23% şi stă acolo de circa o săptămână (vezi grafic).

Dobânzile de intervenţie nu mai sunt eficiente, deoarece investitorii se concentrează pe alţi indicatori ai evoluţiei economice. În primul rând ar fi primele de risc. Această componentă a costului de creditare nu este influenţată de intervenţia băncilor centrale. În al doilea rând, pieţele aşteaptă lansarea competiţiei dintre guverne pentru plasarea obligaţiunilor prin care să se finanţeze programele de salvare anunţate în ultima perioadă. Competiţia nu va fi doar între Statele Unite şi Europa, ci şi între statele membre ale zonei euro. Dintre acestea, Irlanda, Italia şi Grecia se află pe poziţii foarte fragile. Cu toată scăderile din ultima săptămână, spread-ul obligaţiunilor de 10 ani ale ţărilor amintite faţă de obligaţiunile de 10 ani emise de guvernul german se menţine la cote foarte ridicate: 104 bp pentru Irlanda, 140 bp pentru Grecia şi 92 bp pentru Italia.

Randamentele oferite trebuie să fie tot mai mari, pentru a asigura atragerea resurselor financiare de către guverne. Ce vor face companiile private? Vor plăti mai mult pentru finanţări, sau vor fi eliminate complet din cursa pentru noi credite.

Şi băncile se vor confrunta cu acelaşi fenomen, când vor ieşi pe piaţă pentru atragerea de capital. Analiştii de la Morgan Stanley consideră că băncile din Europa vor avea nevoie, după toate injecţiile de capital de până acum, de încă 83 miliarde euro, dacă actuala criză va fi la fel de severă ca cea de la începutul anilor "90. Scăderea dobânzilor de intervenţie nu a avut o influenţă pozitivă asupra costului capitalului, care se menţine pe o tendinţă crescătoare. Cum pot, atunci, băncile să reducă dobânzile pentru credite? Morgan Stanley mai arată că toate intervenţiile guvernelor nu au avut rezultate, din punctul de vedere al reluării creditării, conform unui articol din Financial Times. Prognozele băncii americane pentru 2009 nu sunt optimiste, deoarece arată tot credite puţine şi scumpe, atât pentru populaţie cât şi pentru companii.

Ultimul sondaj al BCE, în rândul băncilor europene, susţine afirmaţiile celor de la MS. În trimestru al treilea din 2008, 65% dintre bănci au raportat o restricţionare a condiţiilor de creditare, în creştere de la 43% în T2 2008. Principalul factor responsabil pentru această evoluţie, conform raportului BCE, este pespectiva negativă a activităţii economice viitoare. Un impact semnificativ a avut şi accesul tot mai dificil al băncilor pe pieţe, în scopul finanţării sau refinanţării.

Noile reglementări contabile adoptate de IFRS, care permit marilor bănci internaţionale să "plimbe" activele prin bilanţ pentru a evita marcarea lor la piaţă, nu este de mare ajutor fondurilor de hedging. Acestea continuă să se confrunte cu retrageri masive de fonduri, în condiţiile unor pierderi masive în trimestrul trecut. Platinum Grove Asset Management LP, un fond de hedging înfiinţat de unul dintre părinţii modelului Black-Scholes, a oprit retragerile după ce a pierdut 29% din active în prima jumătate din octombrie, după cum scrie Bloomberg. Myron Scholes mai are în "palmares" şi prăbuşirea de răsunet a Long-Term Capital Management LP în 1998. Fondurile de hedging sunt obligate să vândă activele din portofoliu pentru reducerea gradului de leverage, iar preţurile pe care le obţin vor fi extrapolate, probabil, şi pentru activele din portofoliile băncilor.

Lupul cel rău a venit şi a spulberat şi casele de paie ale purceluşilor emergenţi din Estul Europei. Guvernul nostru şi Banca Naţională s-au supărat inutil pe Standard & Poor"s, deoarece investitorii au noi puncte de reper în evaluarea stabilităţii şi performanţelor economiilor emergente. Datele de la MarkIt din 6 noiembrie plasează România, din nou, pe lista ţărilor pentru care s-a deteriorat percepţia riscului de credit. Preţul contractelor CDS, pentru obligaţiunile emise de guvernul României, a ajuns la 501 bp, după o creştere cu 69 bp în ultimele 28 de zile. Nu este de mirare că Trezoreria statului a fost nevoită să plătească până la 13% pentru obligaţiunile cu maturitate de 5 ani şi a plasat cu mult sub ţinta de 700 milioane lei.

Unii purceluşi emergenţi din Europa încearcă acum să alerge mai repede către euro, pentru a se pune la adăpost. Chiar şi purceluşii recalcitranţi din Vestul Europei bat la uşa casei din "cărămidă" a zonei euro.

Va oferi aceasta protecţia necesară? Este inutil să căutăm aşa ceva pe pieţele financiare de astăzi. Frăţia băncilor centrale, după cum a caracterizat preşedintele BCE relaţia specială dintre acestea, este gata să defileze, în faţa întregii lumi, în hainele noi ale împăratului.

Notă: Articolul reprezintă punctul de vedere al autorului, nu reflectă sau implică opiniile instituţiei unde acesta îşi desfăşoară activitatea şi nu reprezintă recomandare de investiţie.