Economiştii RoEM: Disparităţi economice între capitală şi provincie

Romanian Economic Monitor (RoEM) remarcă, în urma realizării unei cercetări, că România are trei poli ai bunăstării economice: pe primul loc se află Bucureştiul, urmat de polii regionali de dezvoltare - Cluj-Napoca, Timişoara, Braşov, Iaşi şi Constanţa -, în timp ce pe ultimele trei locuri se află Botoşani, Vaslui şi Călăraşi, model de dezvoltare care complică politicile guvernamentale de redistribuire a resurselor şi influenţează semnificativ percepţiile de echitate ale cetăţenilor, potrivit unui comunicat remis redacţiei. Pentru realizarea acestui clasament, economiştii au analizat următorii indicatori din 2023: PIB pe cap de locuitor, investiţii străine directe pe cap de locuitor, bugetul reşedinţei de judeţ pe cap de locuitor, numărul întreprinderilor active pe o mie de locuitori şi salariul mediu net lunar.

"Relaţia dintre capitală şi provincie rămâne un subiect sensibil în România, generând frustrări atât în provincie, cât şi în Bucureşti. Pe de o parte, locuitorii din provincie consideră frecvent că dezvoltarea lor este încetinită din cauza lipsei de resurse, în timp ce mulţi dintre bucureşteni cred că fondurile generate în capitală sunt redistribuite în judeţele cu performanţe economice mai slabe. Pe de altă parte, România nu este caracterizată doar de diferenţele de dezvoltare dintre capitală şi provincie, ci există şi diferenţe semnificative între municipii diferite. România nu prezintă doar un model de dezvoltare bipol, ci se conturează această tripolaritate, care în multe cazuri complică politicile guvernamentale de redistribuire şi influenţează semnificativ percepţiile de echitate ale cetăţenilor. Această tripolaritate, respectiv discrepanţa percepţiilor populaţiei privind bunăstarea societăţii în diferite regiuni ale ţării s-a manifestat şi în rezultatele primului tur al alegerilor prezidenţiale", explică dr. Racz Bela-Gergely, membru al echipei de cercetare RoEM, prodecan al Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor (FSEGA) din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca.

Bucureştiul se evidenţiază în patru din cei cinci indicatori analizaţi, chiar şi în comparaţie cu oraşele regionale cu o dezvoltare economică mai ridicată. Dar chiar performează cu atât de mult mai bine sau există o distorsiune determinată de statutul său de capitală?

"Un factor important care influenţează percepţia dezechilibrelor economice între capitală şi provincie este «efectul de capitală», care se manifestă prin avantajul pe care îl au capitalele naţionale în atragerea investiţiilor, datorită concentrării sediilor marilor companii şi ale instituţiilor statului în aceste zone. Acest efect, de altfel natural, este amplificat de legea marilor contribuabili, care obligă cele mai mari companii să aibă sediul în Bucureşti, astfel încât valoarea lor adăugată este contabilizată tot în PIB-ul capitalei. Astfel, investitorii şi companiile preferă capitala pentru proximitatea faţă de guvern şi alte instituţii-cheie, ceea ce creşte artificial PIB-ul oraşului, fără a indica o valoare adăugată mai mare creată local", spune dr. Racz Bela-Gergely.

În 2023, capitala a atras 56% din totalul investiţiilor străine directe din România (64,7 miliarde de euro), pe când judeţul Cluj (polul 2 de creştere) a atras doar 2,5% din totalul investiţiilor străine directe din România (2,9 miliarde de euro), adică cu peste 22 de ori mai puţin. O altă consecinţă a acestui efect distorsionant, mult amplificat în cazul României, este că PIB-ul (PPS, 2022) pe cap de locuitor din Bucureşti este de 62.900 de euro, mai mare decât cel din Viena, de exemplu, care este de 50.400 de euro, susţin cercetătorii RoEM.

Deşi, din punct de vedere statistic, Bucureştiul are o contribuţie semnificativ mai mare la economia naţională (produce 24,7% din PIB-ul ţării), comparativ cu alte judeţe sau municipii, distribuţia resurselor economice nu favorizează neapărat nici capitala, nici provincia, arată analiza RoEM. De exemplu, în perioada 2020-2023, cheltuileile totale medii anuale ale administraţiilor locale din Cluj-Napoca au fost de aproximativ 450 de milioane de euro, în timp ce în Bucureşti a fost de 2 miliarde de euro. Dacă împărţim aceste sume pe cap de locuitor, rezultă o cheltuială de aproximativ 1.600 de euro pe locuitor în Cluj, 1.400 de euro pe locuitor în Timişoara şi de 1.200 de euro pe locuitor în Bucureşti. Cu toate acestea, spun specialiştii RoEM, în cazul capitalei, o parte din serviciile publice, precum Metrorex sau Arena Naţională, sunt finanţate şi direct din bugetul central, ceea ce echilibrează cheltuielile reale pe cap de locuitor între oraşele menţionate.

"Aceasta sugerează că percepţia locuitorilor din Bucureşti, conform căreia ei primesc proporţional mai puţine servicii publice decât restul ţării, nu este complet justificată de date. Datele nu susţin nici ideea că oraşele din provincie dispun de un buget mult mai mic pe cap de locuitor decât capitala, din cauza faptului că aceasta ar absorbi resursele. Desigur, bugetul marilor oraşe nu este determinat doar de voinţa guvernului central sau de performanţa economică a oraşului respectiv, ci şi de capacitatea administraţiei locale de a atrage fonduri prin proiecte sau de structura economică sectorială pe plan local. O problemă este însă lipsa de transparenţă a transferurilor între bugetele centrale şi locale, ceea ce adesea conduce la formularea unor percepţii eronate şi, în mod firesc, subminează încrederea în instituţiile democratice", spune dr. Racz Bela-Gergely.

Conform analiştilor RoEM, România se confruntă cu disparităţi economice semnificative între regiuni, dar, din punct de vedere economic, nu este de dorit ca politicile publice să coreleze în mod strict resursele de dezvoltare ale unei regiuni cu veniturile sale. O astfel de politică, formulată deseori ca o propunere de soluţie, ar risca să adâncească aceste diferenţe. Pentru a sprijini dezvoltarea judeţelor mai puţin performante, este necesar ca fondurile publice să fie alocate în funcţie de nevoile acestora, mai ales că există regiuni unde s-ar justifica cheltuieli mai mari pe cap de locuitor pentru a stimula recuperarea decalajelor economice.

"Bucureştiul beneficiază de un avantaj economic considerabil, însă acesta este în mare parte artificial, fiind influenţat semnificativ de efectul de capitală. Distribuţia resurselor publice, deşi nu este întotdeauna perfect echitabilă, este mai echilibrată decât percepţia generală. O prioritate importantă pentru anii următori trebuie să fie reducerea disparităţilor economice regionale. Problema nu poate fi rezolvată exclusiv prin redistribuire, deoarece există anumite servicii publice care ar trebui să fie furnizate la acelaşi nivel de calitate în toate localităţile, inclusiv din perspectiva principiului egalităţii de şanse (de exemplu, educaţia publică, sănătatea etc.). Pe de altă parte, există servicii publice care trebuie finanţate proporţional cu performanţa (de exemplu, învăţământul superior, sportul etc.)", susţine dr. Racz Bela-Gergely.

Însă, specialiştii RoEM consideră că este mai important să fie create condiţiile necesare pentru ca regiunile rămase în urmă să se poată dezvolta din propriile resurse, un factor esenţial pentru acest lucru fiind accesibilitatea infrastructurii, inclusiv a autostrăzilor. Pe lângă acesta, digitalizarea şi dezvoltarea tehnologică poate juca un rol cheie, precum şi capacitatea administraţiilor locale de a atrage cu succes fonduri europene. Prin implementarea unei combinaţii a acestor măsuri, precum şi prin creşterea transparenţei transferurilor între bugetul central şi bugetele administraţiilor locale, nu ar creşte doar percepţia echităţii, ci şi echitatea reală şi, nu în ultimul rând, eficienţa economică a întregii ţări, susţin economiştii RoEM.