English
Punte: drum "artificial" care face legătura între două locuri, altfel, imposibil de atins fără să faci înconjurul lumii. Chiar şi cele mai îndrăzneţe astfel de drumuri au undeva unul sau mai multe puncte de sprijin. Adesea, chiar pe cele două maluri care stau de-o parte şi de alta a rîului, a marelui fluviu, a văii, a canionului, a neîndurătoarei prăpăstii. Două tărîmuri reunite prin dorinţa apropierii. Înainte de orice, însă, un vis pe care cineva cu har, ştiinţă şi multă trudă, îl coboară în realitate. De dragul lui aproape, împreună, fără oprelişti. Un vis muncit, trudit, lucrat, nu doar visat!
Cînd spun "Bursa" şi mă gîndesc la cele trei decenii peste care arcuieşte existenţa acestei atît de puţin convenţionale forme de gazetărie, cea mai potrivită "definiţie" îmi pare aceea de "Punte". O punte pe care destinul vremurilor a aruncat-o nu între două maluri de stînci, nu între două locuri de popas, nu între două tărîmuri solide ale realităţii, ci între două prăpăstii, între două găuri negre. Capătul de la care pleacă povestea numită "Bursa" este începutul de drum, plin de speranţe, al unei mari evadări. Al evadării din deşertul unei gazetării desfigurate, complet dezarticulate, dezmembrate, nu întîmplător, ci cu scop şi metodă, pentru a nu fi niciodată capabilă să dea seamă despre realitatea unei societăţi la rîndul ei desfigurată, dezarticulată, dezmembrată şi în cele din urmă, eşuată. Instituţia bursei fusese extirpată din corpul acelei societăţi, supus apoi îndelung perversiunilor "ştiinţei economiei planificate". Implacabil, gazetăria în marginea evenimentelor şi a cursului bursei era imposibilă. Şi, pentru orice eventualitate, interzisă de cerberul cenzurii oficiale. Acesta era hăul din puterea căruia am evadat. Bursa, ca loc de tranzacţie, a apărut în România post-decembristă, pe stradă. Tot acolo a apărut şi ideea unei platforme, suport mediatic, care să faciliteze tranzacţiile cu instrumente economice pe care le putem considera, fără să greşim prea mult, strămoşul neanderthalian al acţiunilor clasice de bursă. Era deschis, astfel, un drum spre viitor, în peisajul stufos al publicaţiilor de toate soiurile care au colorat zorii erei post-decembriste.
Astăzi, la celălalt capăt al arcului, spre surpriza unora dintre noi, cei care am parcurs drumul cu încredinţarea că nu poate duce decît într-un loc mai bun, mai aproape de normalitate, mai prielnic pentru adevăr, bine şi frumos, ni se cască înainte o altă prăpastie, o altă gaură neagră. Nu vorbesc despre criza socială şi economică produsă pe nepusă masă de unul dintre miliardele de virusuri cu care împărţim mediul, dar cu care nu trăim întotdeauna în bună înţelegere, ori mutuală şi aseptică ignorare. Nu, mă refer la ceea ce este gazetăria astăzi. La prăpastia spre care a fost împinsă şi în buza căreia abia se mai ţine de ciotul unui tufiş uscat. Departe de a fi unul local, fenomenul este din nefericire un semn al vremurilor lumii. Un tip de gazetărie în care graniţa dintre adevăr şi minciună a devenit irelevantă, iar cele două tărîmuri frecventabile în egală măsură, nu doar din punct de vedere profesional, ci şi "etic". Un tip de gazetărie în care cititorul este tratat ca un cobai de labortor căruia vrei să îi stimulezi doar un singur tip de răspuns, cel umoral. Etajul logico-critic, ablatizat. Un tip de gazetărie în care oglinda scrisului nu deformează realitatea în unghiuri controlate şi relativ închise, mici, ci creează pe bandă rulantă falsuri ale realităţii, în care actorii sunt invitaţi să joace sau să plaseze drama vieţii lor. Un tip de gazetărie în care potopul cuvintelor striveşte orice încercare de articulare a ideii. Un tip de gazetărie pe ogorul căreia creşte un singur produs: opinia. Nu contează dacă este sau nu întemeiată pe ceva, nu contează dacă are sau nu vreo legătură cu realitatea faptelor, nu contează decît un singur lucru... să genereze emoţia cititorului şi să îl împingă la acţiune sub imperiul acelei emoţii. Gazetăria este astăzi, mai bine de 90% reclamă angajată, politic şi/sau pe produs. O reclamă neanunţată ca atare, dimpotrivă, disimulată mai mult sau mai puţin abil.
Întrebarea este inevitabilă: pe ce se sprijină, atunci, fenomenul publicistic, gazetăresc, numit "Bursa"? Răspunsul meu nu vine din cine ştie ce savantă teorie, ci din experienţa celor 25 de ani trăiţi împreună pe această specială punte suspendată: din puterea şi generozitatea de a visa frumos a celor care au trudit şi trudesc sub sigla "ziarului oamenilor de afaceri". Copii frumoşi şi înţelepţi pentru care drumul este mai important decît destinaţia în care te-ai putea trezi, rătăcind, într-un moment sau altul al călătoriei.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 24.08.2020, 08:58)
Bursa, folosesc acest spatiu pentru a-i pune o întrebare domnului Avramescu, urmare a articolului sau de astăzi in care pune in discutie lipsa cenzurii ziarului asupra articolelor sale.
Intrebarea este: cum se simte autorul Avramescu, necenzurat, dar care își cenzurează cititorii procedînd, contrar politicii ziarului, la cenzurarea cititorilor prin neacordarea dreptului la opinie?
Acum câteva zile, se pare ca redactia a uitat deschisă usa...
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 24.08.2020, 09:01)
De ce mai scrie domnul Avramescu la Bursa, dacă nu accepta opinia "galeriei"?
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de MAKE în data de 24.08.2020, 12:21)
Va raspund la amindoi, care, de fapt, sinteti unul si acelasi.
Opinia nu este injuratura, opinia nu este insulta, opinia nu urmareste sa-ti jigneasca familia, prietenii si pe tine insuti. Dupa citeva experiente de acest fel, domnul Avramescu ne-a cerut sa inchidem posibilitatea asta si asa am facut, pentru ca nu-i putem cere sa aiba antrenamentul pe care noi, cei din Redactia BURSA, l-am dobindit in a infrunta mojicia.
2.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 24.08.2020, 12:46)
Make, mojicie inseamna si fuga de opinia cititorilor.
Ca la fotbal; si talentele mari sunt fluierate/huiduite de galerie.
2.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 24.08.2020, 19:26)
La fotbal marile talente sunt huiduite cand gresesc.Aici e vorba de altceva.De invidie.Invidia este totusi o forma de a recunoste calitatile cuiva insa cand este asociata rautatea si cu nedreptatea nu mai este in regula.
Ps.(pentru ziarul Bursa):aveti doar 30 de ani,sunteti tineri!''Multi ani inainte''!
2.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.3)
(mesaj trimis de anonim în data de 24.08.2020, 22:20)
N-ai înțeles sensul; Avramescu este "huiduit" tot pentru greseala ( de conceptie) aceea de a ignora/de a nu tine cont de opinia cititorilor.
2.5. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.4)
(mesaj trimis de anonim în data de 24.08.2020, 23:08)
La cate publicatii au cititorii opinii?
2.6. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.5)
(mesaj trimis de anonim în data de 25.08.2020, 08:57)
Tocmai de aceea ar trebui sa mulțumească ziarului că-l găzduiește si sa accepte opiniile cititorilor, dacă asta este politica ziarului.
Pricepusi?
3. cadou spiritual
(mesaj trimis de anonim în data de 24.08.2020, 14:14)
Reciclare Cosmică pe scurtătura Găurii de vierme spre Lumi Qualia
de Salomeea Romanescu
Plutesc cu dor, zbor
spre cer, spre desfrunzite stele.
M-alină ne-ncetat un dor
un gând pitit prin vis de iele;
aş vrea să-l ştiu,dar nu-l cunosc..
căci e departe,este-n stele
şi doar astrele îl recunosc.
Fur nemurire-acum din ele.
Plutesc din dor, rezbor
în neformă, din...
3.1. am promis cadoul! (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de anonim în data de 24.08.2020, 14:18)
Contine teoria totului in final, interactia luminii cu lumina. Innedit editorial!
Misterul Întregitului zbor al celor doi sori apuşi - găuri negre desfrunzite
de Salomeea Romanescu
Plutesc pe marea azurie a cerului,
Desfrunzite Stele, valuri siderale.
Ancorez acum corabia sufletului,
Pe țărmul gol, al lumii primordiale
Visul cu realitatea-mi îl împletesc,
în fractal de lumină, nudă imensitate...
3.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 24.08.2020, 14:28)
Interactiunea si corelatia luminii cu lumina este secretul dintr-o stea desfrunzita de timp, gaura neagra. Acolo materia cosmosului este reciclata si prin puntea creata, numita gaura de vierme renaste in alt univers tasnind din gaura neagra geamana devenita gaura alba. Asa se creeaza lumi noi, la fel cum Bursa doreste crearea unei lumi noi a Adevarului, aFrumosului si a Binelui! Felciitari!
3.3. Puntea-=scurtătură (răspuns la opinia nr. 3.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 24.08.2020, 15:54)
Steaua din tine zboară prin Mine pe scurtătură într-o nouă viaţă-Soare
de Salomeea Romanescu
În mine şi-n afară plâng,
lacrimi roi de stele-n portal,
Pleoape de frunze în amurg
închise-ntre cruci de fractal,
Quasari desfrunziţi plâng goi,
Pulsari scutură frunza din ram.
Zboară sufletul gol prin noi
De plâns nici stele nu mai am.
Zboară sufletul dor cu noi,...
4. Omul in centru Bursa
(mesaj trimis de anonim în data de 24.08.2020, 14:41)
Lumile Qualia sunt Eu!
de Salomeea Romanescu
Cel ce ştie începutul lumii Unităţii,
Aminteşte-ţi, omule, că tot ce există
îşi slobodă steaua din tărâmul nopţii,
O altă formă a ceea ce nu există.
Tronează Adevărul legii născătoare,
Visul Mandalei săgetare simbolică,
Zbor dincolo de formă, miros, culoare...
4.1. Adevarul este UNUL (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de anonim în data de 24.08.2020, 15:44)
Universul Mare-Mic sunt Eu
de Salomeea Romanescu
Din marele Abis de sub noi
Zbor în divina-mi grație
din Universul Mare la voi
De Dincolo de imaginație.
Soarele țel spre voi
Zbor-dor al Luceafărului
Doar cu lumina-l scoți
El cheia misterului,
Întunericului ce-l porți.
Lumina Candelei mereu
Floarea Vieții din inima ta
Un singur Dumnezeu,
Totalitatea, Lumina mea.
Iubirea, e chiar Lumina,
Ea nu rămâne...