EDITORIAL Noi şi ei

La fiecare sfârşit de an, în decembrie, Comisia Europeană dă publicităţii Eurobarometrul de toamnă. Din 1973, semestrial, primăvara şi toamna, Comisia ia pulsul Europei. Anul acesta, al 66-lea val al Eurobarometrului ne găseşte pentru ultima dată în afara Uniunii. Revelionul european al politicienilor stă să înceapă, focurile de artificii vor lumina a sărbătoare cerul patriei la cumpăna dintre ani, dar întrebările vor rămâne. Ce beneficii, ca indivizi, sau ca societate, vom avea după 1 ianuarie? Unde suntem în raport cu ceilalţi europeni? Ce ne uneşte şi ce ne desparte? Iar Eurobarometrul, sosit oportun în penultima săptămână a anului, ne ajută să înţelegem mai bine unde ne aflăm.

Chiar dacă raportul pentru România nu a fost încă dat publicităţii (se va întâmpla probabil pe la jumătatea lunii ianuarie 2007), primele rezultate generale, precum şi cele 14 rapoarte naţionale puse la dis­poziţia publicului, dau deja o măsură a dinamicii opiniei faţă de Europa. La întrebarea care măsoară aderenţa la UE, "De o manieră generală, credeţi că faptul că ţara noastră face parte din UE este un lucru bun?", media europeană este de 53% (mai puţin cu 2% faţă de Eurobarometrul 65). Situaţia nu este gravă, căci niciodată apartenenţa la UE nu a depăşit în Eurobarometru 56%. În ce ne priveşte, datele arată o scădere a susţinerii faţă de apartenenţa la UE. Fără să fie dramatică, scăderea este totuşi semnificativă, de la 68% la 62%, dar nici pe departe la fel de mare ca în Ungaria, unde căderea a fost de 10%. Legătura cu Europa e mai puternică pentru irlandezi (78%), luxemburghezi (74%), olandezi (72%) sau belgieni (69%), noi, românii, fiind asemănători cu spaniolii sau polonezii (tot 62%). Rămânem, deci, undeva pe locurile 5-7. Doar în opt dintre ţările membre, la care se adaugă şi Croaţia (32%), dintre cele în curs de aderare, se află sub 50%.

Şi la întrebarea privind beneficiile aderării, românii rămân în plutonul fruntaş, ocupând, cu 69%, locul al optulea, cu o proporţie superioară mediei europene (54%). La acest capitol, care ne interesea­ză atât de mult, dintre ţările foste comuniste care au aderat în 2004, doar Ungaria, cu 41%, se situează sub 50%. În rest, Lituania este după Irlanda pe locul doi, cu 77%, Polonia pe locul cinci, cu 73%, Estonia pe şase, cu 72%, Slovacia şi Slovenia împart poziţiile şapte şi opt - cu 71 %, iar sub România se află Cehia cu 66%, şi Letonia cu 62%. Percepţia negativă din Ungaria, care şi la acest indicator cunoaşte o cădere substanţială, de la 52%, pare să fie o reflecţie a crizei interne. Aviz amatorilor!

Dar nu la indicatorii de tendinţă privind satisfacţia faţă de UE au apărut mari diferenţe între starea opiniei din Româ­nia şi media din UE, ci la noile întrebări prin care s-a urmărit investigarea poziţiei europenilor faţă de temele de impact din ţările membre. Şi nici aici la toate domeniile, căci în privinţa atitudinii personale faţă de valorile europene în Româ­nia, pe primele trei locuri se găsesc aceleaşi valori ca şi la nivelul UE: pacea, respectul faţă de viaţă şi drepturile omului. Doar că la noi drepturile omului se află pe primul loc - cu 47% (la nivel european ocupând locul al treilea, cu o medie de 41%), pacea pe locul doi, cu 43% (în vreme ce în UE se află pe primul loc cu o medie de 52%), iar respectul faţă de viaţă pe locul al treilea, cu 40% (faţă de locul doi în UE, cu o medie de 43%).

În chestiunea toleranţei faţă de minorităţi, investigată prin întrebări cu un grad mare de discriminare precum cele referitoare la atitudinea faţă de căsătoriile homosexuale, România se clasează pe ultimul loc, cu 11%, faţă de o medie europeană de 44%. Diferenţa în raport cu societăţile tolerante din Olanda (82%), Suedia (72%), Danemarca (69%), Belgia (62%), Luxemburg (58%), Spania (56%), fiind mai mult decât semnificativă. Dintre ţările foste comuniste, doar Cehia, cu 52%, face notă discordantă. Recunoaşterea diversităţii, dificilă în noile democraţii, rămâne încă o redută de cucerit. Iar deosebirile nu pot eluda o întrebare crucială: Oare elementele culturale (valorile, atitudinile, comportamentele) nu pot explica gradul diferit de dezvoltare economică, socială şi politică? De răspunsul la acest gen de întrebări depinde succesul procesului pe care îl demarăm la 1 ianuarie 2007. Poate peste un an, la al 68-lea val al Eurobarometrului, o să putem vedea primele efecte.