English
Ştiu, este un titlu cam lung, dar după două zeci şi mai bine de ani de formule din două, maxim, trei cuvinte, cu care mi-am înzestrat articolele, pot să deraiez şi eu... o dată! Nu aşa, gratuit, ci cît se poate de motivat. Prilejul mi l-a oferit, ca pe un dar de preţ pe care nu-l mai aştepţi de mult, o elevă de clasa a şaptea. A intrat direct pe locul întîi în topul meu 10 oameni care, în fiecare zi, mă fac să fiu, încă, mîndru aparţinător al speciei homo sapiens. Motivul? Doar atît: sunt contemporan cu ei! Curajul şi gîndirea critică au mînat-o pe Anna să ţină un mic jurnal al vieţii şcolare şi în cele din urmă să strige acolo... în agora ei... pe facebook: "Nu există materii urîte sau elev prost, ci doar profesori incompetenţi". Desigur, ea nu are de unde să ştie că, încă din clasa a VII-a, a redescoperit, prin propriile forţe, una dintre premisele esenţiale ale revoluţiei educaţionale care a început, undeva, pe la jumătatea secolului trecut, prin studiul sistematic al gravelor distorsiuni sociale şi efecte negative generate de învăţămîntul modelat după instituţiile şi soluţiile de tip "industrial", "de masă". Revoluţia aceasta este abia astăzi aproape de roadele depline, iar ţările-societăţile care au înţeles că structura şi valoarea intrinsecă a "zestrei educaţionale" pe care o sădesc în fiecare nouă generaţie va face şi în viitor diferenţa dintre societăţi de elită, ale dezvoltării, şi societăţi periferice, ori intrate în disoluţie, acelea au trecut deja la schimbarea din temelii a întregului angrenaj educaţional: curriculă, metodică, organizare instituţională, selecţia şi pregătirea profesorilor-profesionişti, cei ce trebuie să treacă noua zestre educaţională, fiecărei generaţii. Anna a pus diagnosticul precis şi radical a ceea ce reprezintă rădăcina răului în sistemul de învăţămînt din România şi piedica cea mai grea ce trebuie urnită din loc, pentru a deschide un drum nou, ceva mai bun, viitorului, pentru a salva de la dispariţie ceea ce ne lipseşte deja grav şi radical din societatea sărăcită de educaţie şi saturată de prostie pe care o "edificăm": "Cartea", "Ştiinţa de carte", "Iubitorii şi Ştiutorii de carte". Cum au fost primite de "autorităţi" observaţiile şi diagnosticele ei? Evident, cu o doză masivă de desconsiderare. La limită nu o băga nimeni în seamă... dar, ce să-i faci, dacă fata a adunat atîtea comentarii pozitive şi reacţii pe facebook... trebuie să zici ceva, cît eşti tu de "director", "inspector şcolar" sau "înalt funcţionar ministerial"; în plus, cu o masivă încărcătură opresivă de autoritarism bazat pe... nu-i aşa... funcţie şi vîrstă. Ceea ce interesează, aici, nu este "reacţia de prestigiu" a celor care ar fi trebuit să audă şi să vadă de mult ceea ce un copil de clasa a VII-a vede atît de clar, dar nu au putut şi cu siguranţă nici nu au vrut! Reacţia lor este cel mai bine explicată prin ceea ce se numeşte efectul Dunning-Kruger. Cei doi cercetători au stabilit, cît se poate de ştiinţific, un adevăr cu care ar trebui să operăm în fiecare zi, nu doar să reflectăm la el, dar pe care mulţi nici măcar nu îl cunosc: incompetenţii şi prin consecinţă incapabilii de performanţă şi standarde profesionale sunt ultimii în stare să îşi dea seama de propria incompetenţă!!!! Cu vorbele unuia dintre marii raţionalişti ai secolului al XX-lea, Bertrand Russell: "Unul dintre lucrurile cele mai dureroase ale timpurilor noastre este acela că cei care se simt plini de certitudini sunt proşti, iar cei care au imaginaţie şi înţelegere sunt plini de îndoieli şi indecizie".
Cîteva lucruri mai trebuie adăugate în marginea diagnosticului pus de Anna, nu pentru a-l schimba, ori corecta, ci doar pentru a face mai evidente faţete ale problemei care, în formularea ei, rămîn mai puţin vizibile privirii critice. Mai întîi, copiii. Desigur, nu "prostia" lor este problema sau dificultatea în calea unui învăţămînt de performanţă. Există însă şi sunt vizibile şi în societatea noastră "achiziţii" educaţional-cognitive, cu care copiii se aşază deja din prima zi de şcoală în bănci şi care sunt obstacole în calea performanţei lor şcolare. Un aspect se referă la prăpastia tot mai mare dintre volumul şi calitatea zestrei cognitive cu care diferiţi copii şi categorii de copii încheie etapa preşcolară. Faptul este dovedit, aceste diferenţe nu sunt atenuate de procesul de învăţămînt, ci dimpotrivă sunt adîncite. Cu alte cuvinte, este necesară o buclă educaţională performantă, preşcolară, care este în sarcina părinţilor şi a celor din preajma copiilor mici, dar pentru ca ea să existe şi să funcţioneze în medii sociale diferite trebuie să-i pregătim "pe cei mari". În România, bucla aceasta nici măcar nu intră în consideraţiile "marilor noştri reformatori" ai învăţămîntului!!! Al doilea aspect este legat de motivaţia pentru învăţare, o achiziţie care, în acelaşi mod cu elementul cognitiv, nu poate fi lăsată doar pe seama şcolii, ci trebuie susţinută şi cultivată permanent în mediile sociale în care copiii şi adolescenţii evoluează în mod natural. La noi, aportul familial la crearea, menţinerea şi creşterea motivaţiei pentru învăţare este sub cota de avarie; cît despre şcoală, ea abia dacă mai operează instrumentele primitive ale "motivaţiei punitive", în mod evident şi necesar, din ce în ce mai puţin capabile să genereze rezultate pozitive, adică şcolari "cu drag şi dorinţă de carte".
În sfîrşit, cel de-al treilea element al ecuaţiei menită să genereze performanţă educaţională şi, pe această cale, fundamentele sociale ale reuşitei şi dezvoltării este contribuţia "beneficiarilor" educaţionali. În mod natural, tot ceea ce înseamnă instituţii, de la administraţie publică, la afaceri-economie şi de la cercetare ştiinţifică, la cultură, ar trebui să fie interesate în cel mai înalt grad de succesul activităţilor educaţionale şi să contribuie la acesta cu mijloacele care le stau la îndemînă, ori pe care ar trebui să şi le inventeze pentru a-şi realiza şi această funcţie esenţială. Discuţia subiectului este, la noi, după două decenii şi mai bine de "reforme educaţionale" tot în stadiul de tatonări şi măsuri disparate, prea puţin semnificative ca impact. Aici, nu ajunge doar "ce poate să facă fiecare", ci este vorba despre dezvoltarea unei "culturi sociale" menită să contribuie la realizarea obiectivelor educaţionale, locale sau generale. Iar drumul este lung şi nu poate fi parcurs, decît dacă se hotărăşte să facă cineva primul pas! Mă rog, pînă atunci mai este ceva cale, dacă este să ne gîndim la faptul că "ne dă Dumnezeu" încă Preşedinţi care se laudă în faţa copiilor cu lipsa lor de performanţă şcolară şi trîmbiţează doct în faţa studenţilor că universităţile trebuie să formeze ceea ce "cere piaţa", adică tinichigii, operatori motostivuitoare şi "artişti" pentru zona, în plin proces de expansiune explozivă, a culturii de gang.
Morala este simplă: atîta vreme cît vom lăsa "reforma" învăţămîntului pe seama celor care nu au altă grijă decît "să o pună la punct" şi să o "normalizeze" pe Anna, efectul Dunning-Kruger va face ravagii şi ne va ţine în acelaşi loc, al unei societăţi cvasi-eşuate, care se scaldă fără griji în mlaştina degradării educaţionale.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Va multumesc!
(mesaj trimis de Anna în data de 14.02.2018, 00:37)
Ma bucur ca imi sustineti ipoteza!
2. iubire neconditionata dascalilor mei!
(mesaj trimis de Salomeea în data de 14.02.2018, 01:01)
Eu am avut profesori competenti si de aceea am iubit toate materiile...aveam 10 pe linie, in foaia matricola. Toti profesorii ma iubeau, sentimentul era reciproc!..nu aveam de ce sa ii critic. Asta nu o spun gratuit pentru ca e sfantul valentin..dar pe vremea mea se facea carte serios!
La Liceul pedagogic au fost profesori de exceptie, toti ne cereau foarte mult...Am studiat 7 ani inafara tarii si am intalnit profesori foarte buni dar nu mai buni decat cei din Romania.Nu am intalnit vreun...
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 14.02.2018, 04:13)
Exista un procent covarsitor printre absoventi ,inclusiv printre cei cu studii superioare, ca invatatul se rezuma la ce faci in scoala. Daca nu sunt '' obligati '' de angajator prin diverse forme ,gen : cursuri, seminarii etc,multi nu ar mai pune mana nici macar pe vreo carte de specialitate niciodata. Motivul? Au invatat o data ,la ce le mai trebuie?
Rolul cel mai important al unui profesor e sa nasca in elev dorinta de a invata ...
'' Multi dintre oameni ,...
4. fără titlu
(mesaj trimis de MAKE în data de 14.02.2018, 06:34)
In primul rind, profesorul bun stimuleaza formarea valorilor morale si abia in al doilea rind transfera cunostinte. Altfel, prezenta omului in rol de profesor nu ar mai fi decit o ramasita a primitivismului tehnologic. Tot de aceea, in procesul de invatamint, principala este calitatea profesorilor, iar cea a elevilor iese din discutie (desigur, daca nu avem de a face cu vreo scoala speciala sau intr-un mediu special).
4.1. desigur! (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de Salomeea în data de 14.02.2018, 08:13)
Formam atitudini pe langa transferul de cunostinte si competente, mai larg!
Orice proiect european asta trebuie sa faca, sa schimbe atitudini!
4.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.1)
(mesaj trimis de MAKE în data de 14.02.2018, 08:47)
Atitudine sau comportament - purtarea poate fi sustinuta discociat de valorile morale; nu este acceptabil invatamintul ca productie de serie inspre folosul societatii, decit ca proces secundar al atragerii copilului in rosturile vietii. Invatamintul in slujba copilului, nu productie de materie prima pentru malaxorul exploatarii.
4.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.02.2018, 09:51)
Suna a lozica: sa fie bine ca sa nu fie rau. Scoala nu poate sa ofere educatie cu forta. Imaginea idilica cu profesorul frumos si bun care transforma un derbedeu este poveste. Problema este ca in invatamant sunt mult prea multi cei care cred ca daca stiu tabla inmultirii pot fi profesori de matematica dar si demagogia ca un profesor bun trebuie sa se nuca in nu stiu ce cocalu ca sa educe niste copii ai caror parinti nu sunt interesati de asta este o prostie
4.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.3)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.02.2018, 15:07)
Ce spui nu are legatura cu ce spune Make.
4.5. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.02.2018, 20:40)
Make,imi place ideea ca invatamantul sa fie in slujba copilului.Ar trebui sa raspundem si la intrebarea daca societatea e in slujba cetateanului sau ,mai intai,cetateanul slujeste societatea.
4.6. atribute spirituale (răspuns la opinia nr. 4.2)
(mesaj trimis de Salomeea în data de 15.02.2018, 07:35)
Pentru prima data mi s/a spus adevarul despre ordinea mondiala bayata pe exploatare la o Universiatte Internationala din Elvetia, de catre un profesor american de Relatii internationale, de religie bahai, ca si mine. Ne placea sa discutam mult timp despre acest subiect si dupa cursuri si prin telefon sau corespondenta. Ii tineam si cursurile pentru ca sa imi demonstreze ca avea incredere in calitatile mele de dascal si a refuzat sa ma ajute la teza de doctorat... spuand ca nu am nevoie. Muza...
4.7. presedintie UE in slujba cetateanului (răspuns la opinia nr. 4.5)
(mesaj trimis de Salomeea în data de 15.02.2018, 07:42)
Fac parte din grupruile de lucru care pregatesc presedintia Consiliului UE, a Romaniei...presedintie centrata pe cetatean. De la societatea civila doresc sa scoata si alte idei decat jargonul de Bruxelles..speram sa nu lucram degeaba si sa se tina seama de munca noastra sau vor doar sa legitimeze alegerea prioritatilor! De luni puteti sa veniti sa va aparati despre priortatile UE la inforeuropa...daca sunteti expert sau faceti parte dintr/o asociatie...vor veni si experti din ministere sa...
4.8. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.7)
(mesaj trimis de anonim în data de 15.02.2018, 08:11)
Sper sa fi inteles bine ideea; nu sunt expert in ceva, nici nu fac parte din vreo asociatie .
Poate sunt individualist in modul cum privesc lumea, dar si cum actionez.Poate tradingul m- a disciplinat asa sau poate altceva...Va urez succes ,insa!
4.9. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de un dascal în data de 15.02.2018, 12:18)
Make, eu cred ca "in primul rand" profesorul de mate trebuie sa stimuleze elevului gandirea logica, cel de fizica legile fizicii, cel de istoria romaniei "radacinile neamului" s.a.m.d. si apoi cel de morala stimularea formarii valorilor morale.
Desigur, pana la profesorul de morala sunt parintii, profesorul de religie/preotul si societatea /comunitatea in care puiul de om creste si se formeaza. In prezent un rol mare (si o vina pe masura) o are mass media, la care micutii au acces...
4.10. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.8)
(mesaj trimis de anonim în data de 15.02.2018, 12:20)
Ce ai vrut sa spui? te-ai bagat asa.....
5. Vive le vacance!
(mesaj trimis de Oarecare în data de 14.02.2018, 08:01)
E trendy și cool să dăm vina pe profesori.
Chiar nu există materii urâte și elevi proști sau complet delăsători?
Chiar toate materiile trebuie să fie captivante pentru elevi, aceștia fiind toți, sigur, niște mici genii ascunse și neînțelese?
Hai să ne aducem totuși aminte de timpurile în care ședeam și noi "în banca a patra, rândul de la geam".
Ne plăceau la nebunie toate materiile și nu existau elevi cu IQ sub 100.
Practicarea...
5.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.02.2018, 12:01)
Ai , Oarecare , dreptate .Ca orice lucru (concept) ,manevrat fara simtul masurii se transforma in contrariul sau !
5.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.02.2018, 12:15)
... prima forma de autoritate pe care o cunoaste copilul este cea a parintilor ... a doua este "uniforma" - a preotilor, a politistilor, a functionarilor, a vanzatorilor samd. ... a treia, este catalogul!!! ... exista volori comune si discipline diferite!!! ... catalogul este un instrument egalitarist - intr-un spectru de conformare de la 1 la 10!!! si are de a face cu "productia de masa" in ceea ce priveste personaliatea si caracterul (sunt de acord cu make) ... la extrema opusa se regaseste...
5.3. Dincolo de sistem exista oameni (răspuns la opinia nr. 5)
(mesaj trimis de XXX în data de 14.02.2018, 13:14)
Exista si la noi la scoala primara sistemul cu calificative. Rezultatul... multi parinti ”iubitori” cred ca la scoala primara se face carte ca au toti copiii FB, iar la gimnaziu nu, ca multi iau si note mai proaste. Pana la urma evaluarea sistemului educatiei nu trebuie s-o faca oricine.