Ministerul Economiei şi Energiei din Germania, condus de vicecancelarul Sigmar Gabriel, este acuzat că a făcut "greşeli costisitoare" şi a tolerat "deficienţe majore" în aplicarea politicii energetice.
Acuzaţiile apar într-un raport recent al Curţii Federale de Audit (BRH, Bundesrechnungshof), obţinut de cotidianul Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) înainte de prezentarea sa în faţa Comisiei de Buget din Bundestag.
"Ministerul nu are o evaluare a implicaţiilor financiare ale Energiewende", se arată în raport, unde se subliniază că nu există estimări ale costurilor pentru stat. Cadrul legislativ al programului Energiewende (n.a. tranziţia energetică) a fost aprobat în 2010, iar obiectivul său este construirea unui sistem energetic bazat pe sursele regenerabile, cum sunt cele solare sau eoliene.
Auditorii au mai constatat şi lipsa de coordonare a autorităţilor federale şi a celor regionale în aplicarea politicii energetice, ceea ce a condus la "dublă finanţare şi activităţi redundante" pentru numeroase proiecte.
Ministerul Economiei şi Energiei, condus de Sigmar Gabriel din 2013, mai este acuzat şi de grave deficienţe organizatorice.
"Aspectele organizatorice ale implementării Energiewende sunt de neînţeles", se arată în raportul Curţii Federale de Audit, după cum scrie Frankfurter Allgemeine Zeitung. Într-o bună tradiţie, mai degrabă specifică autorităţilor de la noi, în minister au fost create 131 de posturi noi fără justificările necesare, iar auditorii arată că "există serioase îndoieli cu privire la necesitatea acestora".
BRH consideră că cele 3 miliarde de euro alocate anual programul de tranziţie către energia verde trebuie utilizate mai eficient, iar "programele ineficiente de subvenţionare trebuie eliminate".
FAZ mai scrie că "în ciuda numeroaselor apeluri ale Curţii de Audit, ministerul încă nu evaluează în mod adecvat succesul programelor sale de finanţare".
Rezultatul? "Sunt iniţiate programe ineficiente de subvenţionare, iar apoi acestea sunt prelungite şi li se majorează sumele alocate", după cum mai arată raportul BRH. Nu-i aşa că vi se pare cunoscută "metoda"?
Este de prisos să mai amintim cine sunt "beneficiarii" acestor "greşeli", care nu se fac doar în Germania. Mulţi dintre aceştia se reunesc la Davos, în cadrul Forumului Economic Global, pentru a dezbate problemele presante ale omenirii (n.a. da, şi Al Gore este prezent, alături de Jamie Oliver şi preşedintele Chinei).
Bloomberg scrie că elitele globale "pariază pe schimbarea climatică şi ignoră scepticismul lui Trump", după cum o arată şi programul conferinţelor, unde sunt incluse 15 sesiuni dedicate schimbării climei şi alte 9 sesiuni pentru energia curată.
Dar asta nu este tot. "În afara programului oficial, un număr record de 60 de directori executivi se vor întîlni în spatele uşilor închise pentru a discuta provocările ridicate de schimbările climatice", se mai arată în articolul Bloomberg.
Agenţia de ştiri americană mai scrie că "liderii mediului de afaceri şi a celui financiar vor dedica mult timp dezbaterilor cu privire la schimbările climatice şi cum să facă bani de aici", explicând astfel şi de ce sunt necesare întâlnirile secrete.
Dar de unde vin banii, în condiţiile în care randamentul surselor neconvenţionale este net inferior celor clasice şi nici nu pot asigura continuitatea consumului, după cum o arată şi goana recentă a Europei după cărbune şi gaze?
Cum de unde? Din subvenţiile şi certificatele verzi, pe care le plăteşte cetăţeanul obişnuit, care nu poate beneficia de "scutiri" de plată asemănătoare celor oferite unor mari companii germane, în numele păstrării competitivităţii externe.
"Indiferent de ce spune preşedintele american, progresul în ceea ce priveşte schimbarea climatică poate avea multe rute. Statele Unite pot obstrucţiona progresul, dar nu îl pot opri", a declarat Michael Oppenheimer, profesor la Universitatea Princeton, pentru Bloomberg. Ce uşor este să vorbeşti despre progres, mai ales când nu trebuie să plăteşti pentru el!
În perioada de început a programului Energiewende, reprezentanţii Partidului Ecologist declarau cu orice ocazie că preţurile energiei electrice nu vor creşte semnificativ. De atunci a trecut destul de mult, costurile pentru consumatori au explodat şi au ajuns la circa 30 de eurocenţi pe kWh.
Un articol recent din cotidianul Kieler Nachrichten arată că preţurile electricităţii vor creşte semnificativ pentru consumatori şi în 2017, iar tendinţa va continua cel puţin până în 2023 dacă nu se va schimba politica energetică.
Acelaşi avertisment, cu privire la creşterea accelerată a preţului, se regăseşte şi în raportul BRH, unde se pune sub semnul întrebării atât stabilitatea furnizării de electricitate, cât şi accesibilitatea acesteia pentru toate categoriile populaţiei.
În concluziile raportului, Curtea Federală de Audit a Germaniei face şi o serie de recomandări. Printre acestea se află controlul mai bun al cheltuielilor din programele de subvenţionare, găsirea unui echilibru între obiectivul protejării mediului şi eficienţa programelor de finanţare pentru energia verde, dar şi "definirea precisă a stabilităţii furnizării electricităţii şi a accesibilităţii energiei electrice".
Din păcate, recomandările BRH pentru Ministerul Economiei şi Energiei condus de Sigmar Gabriel nu vor fi aplicate prea curând, deoarece acum există alte priorităţi, cum ar fi campania electorală.
Din acest motiv, va fi trecută cu vederea şi promisiunea făcută de guvernul federal la intrarea în vigoare a Legii Surselor de Energie Regenerabile. Atunci li s-a promis landurilor din Est că tarifele de reţea se vor egaliza cu cele ale landurilor din Vest până în 2016, dar Sigmar Gabriel şi-a revizuit poziţia, exprimată nu mai demult de noiembrie 2016. Astfel se menţine situaţia în care "12 landuri subvenţionează tarifele pentru celelalte patru", conform unui articol din Frankfurter Allgemeine Zeitung, unde este descrisă "uimirea şi revolta" autorităţilor regionale din Est.
Tarifele de reţea reprezintă o problemă deosebit de importantă pentru Germania, mai ales pe fondul expansiunii explozive a centralelor eoliene şi solare, susţinută de ecologişti, şi a rămânerii puternice în urmă a reţelei de transport, a cărei extindere este blocată tot de ecologişti.
Oare vor prelua autorităţile de la Berlin recomandările Curţii Federale de Audit şi vor demonstra superioritatea energiei verzi pe toate planurile? Sau vor confirma faptul că energia verde nu este decât o altă metodă de suprataxare pentru a lupta împotriva unei ameninţări ale cărei adevărate cauze sunt ignorate?
Iar dacă astfel se desfăşoară "revoluţia verde" în Germania, ce s-ar mai putea spune despre celelalte programe verzi europene, în special cele din Europa de Est?