ERDOGAN: "Fascismul şi nazismul sunt în Occident"

"Are dreptul un profesor de istorie, fie el în Franţa să prezinte caricaturi la şcoală cu profetul Mohammed? Are dreptul să aducă în discuţie Islamul prin prisma desenelor? Până unde merge libertatea de exprimare în ceea ce priveşte domeniul islamic? Au dreptate musulmanii să conteste metodele profesorului de istorie?", citează g4media pe Erdogan.

Au dreptate francezii care susţin libertatea de expresie chiar şi atunci când interferează cu islamul? De ce există probleme doar în privinţa islamului? Sunt unii adepţi ai islamului radicali, needucaţi de au ajuns să decapiteze un profesor? Cum gestionează Franţa azi sau poate U.E., în general, diferenţele dintre islam şi islamism? În loc să cheme specialiştii să se exprime şi să ofere o soluţie, avem declaraţii politice! Iar cum Turcia nu excelează nici la dreptul de exprimare dar mai ales la cel privind libertatea religioasă, avem acest tablou politic.

În ceea ce-l priveşte pe Erdoğan, ori eşti de acord cu el, ori nu gândeşti raţional! Sunt atât de multe exemple despre care am scris încât ceea ce se întâmplă acum pe axa Ankara - Paris reprezintă doar un episod. Încă unul! A-i aminti preşedintele turc celui francez că nu respectă o "altă religie" face parte registrul comic al populismului turc.

Din vară, când Turcia a dat semnalul transformărilor bisericilor în moschei (nu doar Sf. Sofia), când liderul turc îşi construieşte o politică bazată pe nostalgia imperiului de altă dată, când speră în măreţia de altădată, când o bancă din Turcia este anchetată, cu directorul ei arestat (eliberat după mai bine de un an) în Statele Unite, când în puşcării sunt încă mulţi oameni fără condamnări, când ai închis zeci de trusturi de presă deoarece nu-ţi promovau politica, a veni şi a căuta motive prin care să intervii în noţiuni de suveranitate al altui stat, fie el şi Franţa, denotă disperarea şi stresul acumulat de-a lungul timpului.

Turcia nu mai este ţara de acum 10 ani, nu mai are nicio tangenţă, în cazul că ar fi avut vreodată, cu valorile europene, turcii nu au avut vreodată de gând şi nici nu vor avea de a se integra în sistemul de valori occidentale.

Într-o scurtă perioadă de timp, preşedintele turc şi-a creat probleme cu Egiptul, Siria, Israel, Arabia Saudită care deja boicotează produsele turceşti, Emiratele Arabe Unite, Cipru, Grecia, Franţa şi, evident, Armenia. A mai dezamăgit Vaticanul prin transformarea Sfintei Sofia cât şi întreaga lume creştină.

Ca atare, politica externă a Turciei a intrat în linie dreaptă către neo-otomanism. Acea doctrină a nostalgicilor Imperiului care-şi doresc creşterea puterii statului turc, cât şi influenţa în zona pe care Imperiul o controla. De mult timp la Ankara se pune întrebarea de ce Franţa, Marea Britanie, Statele Unite, China sau Federaţia Rusă sunt mari puteri, iar Turcia a rămas la statutul de putere regională?

Ca atare, de la propunerea privind reorganizarea ONU (eliminarea dreptului de veto în Consiliul de Securitate şi adoptarea unui sistem de 50+1) la dreptul fiecăruia de a se înarma cum consideră, indiferenţa Turciei cu privire la ceea ce reprezintă NATO, negocierile privind U.E. şi şantajul cu emigranţii pe care Ankara îi poate trimite oricând către Europa sunt doar câteva dintre ideile centrale ale preşedintelui turc.

Cu alte cuvinte, este logic ca Turcia să aibă relaţii pozitive cu SUA, Rusia şi China? Este normal ca Turcia să facă parte din NATO iar în acelaşi timp să cumpere arme de la "duşmanul" alianţei? În contrapondere nu există o strategie la nivelul U.E. cu privire la implicarea Turciei în Orientul Mijlociu şi Balcani. Istoria ne demonstrează că influenţa nu se dă ci se câştigă.

Preşedintele turc despre cel francez: "Macron are nevoie de tratament pentru tulburări de sănătate mintală. Ce altceva poate fi spus unui şef de stat care nu înţelege libertatea credinţei şi care se comportă în acest mod când vine vorba de milioanele de oameni care locuiesc în ţara lui şi care sunt de o religie diferită? În primul rând, are nevoie de un control medical."

Macron şi Wilders au fost catalogaţi duminică în discursul preşedintelui de prin oraşele turce, la Malatya, ca oameni care atentează la Islam ca religie şi într-un mesaj popular le-a transmis să nu treacă timpul şi ceea ce au de gând să facă, să facă. Ca un copil orgolios, preşedintele turc declara:

" se culcă, se scoală cu Erdoğan... Ei, mai bine uită-te la tine (Macron). Ţi-am spus şi ieri. Acesta este un caz....un deputat din Olanda....şi el s-a trezit că are probleme cu noi... Noi nu avem cărţi cu fascismul....voi aveţi. Haide, ştiţi! Fascismul şi nazismul este la voi! Fascismul şi nazismul nu ne preocupă şi nu este în cărţile noastre. Urechea voastră nu aude! Ochii voştri nu văd. Gura voastră nu se exprimă. Voi sunteţi fascişti![1]

Acuzele la adresa occidentului şi catalogările ca promotori ai fascismului şi nazismului nu sunt ceva nou pentru preşedintele turc. Faptul că nu a înţeles istoria propriei ţări, că-i promovează doar partea pozitivă este un fapt. Dar a te cataloga drept un lider democrat în comparaţie cu oameni ca Macron şi Wilders (de data aceasta) este de domeniul absurdului.

În lipsa unui dialog, în lipsa unei politici care să aibă ca bază promovarea unei diplomaţii culturale şi economice apar aceste decalaje între statele occidentale şi restul. Frustrările acumulate în timp, tratatele istorice şi negocierile din trecut creează un suport moral care constituie baza unei alte viziuni diplomatice. Evident, ceea ce se vede bine de la Paris sau Londra se vede diferit la Istanbul! Ca atare, atuurile pe care Erdoğan şi le-a construit cu dibăcie de-a lungul timpului îl fac credibil în faţa liderilor europeni lipsiţi de viziune.