Este Biserica Catolică persecutată în România?

Judecaţi şi singuri... O hotărâre judecătorească - şi aceasta obţinută după ani de zbateri prin tribunale - nu este pusă de 5 (cinci) ani de zile în aplicare. Înainte de a merge mai departe, să reflectăm puţin asupra acestei monstruozităţi. Orice explicaţie este inutilă. Într-un stat de drept, aşa ceva este de neimaginat.

Nici istoria acestei afaceri nu arată bine. Lângă Arhiepiscopia Catolică a răsărit, de mult timp, un mega-bloc. Pe atunci eu locuiam în apropiere. Vedeam măgăoaia de la fereastră şi mă minunam, întrebându-mă cât va trece până va izbucni scandalul. Estetic, obiectul se potrivea precum proverbiala nucă în perete.

Autorităţile din Bucureşti au o anumită fascinaţie pentru grotesc. Exact lângă Biserica Armenească a răsărit alt turn al tranziţiei. Dacă nu mă înşeală memoria, turnul a luat foc acum ceva timp, nu ştiu ce s-a mai întâmplat de atunci. Există o continuitate cu perioada de dinainte de 1989. Pe atunci Nicolae Ceauşescu dăduse ordin să fie demolate biserici. Altele au fost ascunse după perdele de blocuri comuniste, din plăci. Magazinul Cocor a fost "trântit" lângă o zonă cu biserici vechi.

Ce a fost în spatele afacerii "Cathedral Plaza" nu ştiu. Văd însă rezultatul. Un mastodont cu geamuri înfipt pe o stradă istorică din Centru. M-am bucurat când am auzit că instanţa a decis demolarea. Speram să fie doar începutul unei serii de decizii de acest fel.

Să revenim la zilele noastre. Suntem în alt scandal. Arhiepiscopia Catolică a acuzat Primăria că nici măcar nu a emis documentele care să facă posibil începutul procesului de demolare. Răspunsul Madamei Firea a fost brutal. A sugerat că ar putea organiza un referendum, să vadă dacă trebuie respectată hotărârea instanţei. Şi a cerut Arhiepiscopiei să îl demită... pe purtătorul de cuvânt, un preot catolic.

Aşa ceva este inadmisibil. Respectul deciziilor legale nu poate fi condiţionat de vreun referendum. Cât despre disputa cu preotul catolic este, desigur, dreptul cetăţenei din Voluntari să fie vexată. Dacă dorea, putea da un comunicat cu acest subiect. Însă ingerinţa Primăriei Capitalei în afacerile interne ale unei comunităţi religioase este inacceptabilă.

Aceasta este persecuţie. Nu are altă denumire. Dacă Nicolae Ceauşescu ordona unei biserici pe cine să schimbe şi pe cine să pună în funcţie, cred că nici unul dintre noi nu ar fi avut probleme în a folosi termenul corect. Într-un stat democratic autorităţile nu fac ordine în rândul cultelor. Mai ales pe care le "au la mână", economic sau administrativ.

Este aceasta o prigoană religioasă? Da, din păcate. Biserica Ortodoxă are un cu totul alt tratament din partea autorităţilor. S-au cheltuit sume aiuritoare cu Catedrala Mântuirii Neamului. Sper să îi facă ceva în final, pentru că aşa cum arată acum, va fi un megalit care va desfigura întreaga zonă. Preoţii ortodocşi sunt invitaţi la ceremoniile oficiale. (În treacăt fie spus, mă îndoiesc că ortodocşii practicanţi sunt majoritari în Bucureşti. Probabil cei mai mulţi locuitori sunt doar nominal ortodocşi sau chiar atei, iar procentul celor care aparţin altor culte este foarte ridicat).

Prigoana este organizată chiar de statul român şi nu se limitează doar la Capitală. De peste 25 de ani proprietăţile multor biserici greco-catolice nu sunt returnate. Relaţiile cu Sfântul Scaun sunt, practic, îngheţate.

Istoric vorbind, marginalizarea sau persecuţia catolicilor a început înainte de 1989. În perioada stalinistă, clerul catolic a fost cu deosebire ţintit de Securitate. Motivul este simplu: au refuzat să colaboreze. Numeroase bunuri bisericeşti au fost confiscate şi mulţi preoţi au fost azvârliţi în închisoare.

Dar chiar şi înainte de 1945 catolicismul a avut dificultăţi în România. Giovani Maria Ausili, un misionar catolic din Moldova, relatează într-un text din 1745 despre pedepsele rânduite oricui trece la catolicism: "Va trebui să se mute definitiv fie în regatul Ungariei, fie în Republica Poloniei, deoarece de îndată ce ar fi descoperit, ar fi pedepsit în toate chipurile: ar fi închis, bătut, amendat, dacă în cele din urmă nu ar fi înecat în râu; pe lângă aceasta, ei prigonesc pe misionarul care l-a făcut să îşi părăsească legea, îl încarcă cu amendă în bani, îl arestează în numele stăpânirii, îl ciomăgesc, îl pun în cătuşe". Giovani Bartolomeo Frontali povesteşte, în 1747, că aproape toţi catolicii din Ţara Românească s-au refugiat în Moldova datorită "vexaţiunilor îndurate din partea acelor greci... s-au împrăştiat ca şi cum ar fi intrat lupul".

În zilele noastre, cum s-a ajuns aici? Până în 1990 socialiştii au avut monopolul puterii. Însă după aceea ei au trebuit să îşi găsească aliaţi. Partide-balama, infractori locali, informatori ai Securităţii. Şi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe, care a devenit, de facto, biserică de stat. Cu Biserica Catolică însă, nu poţi guverna în România... Aşa că, atunci când nu o ignoră, socialiştii dau cu ea de pământ când le deranjează interesele de afaceri.