Este BVB o instituţie democrată? (I)

Întrebarea dacă BVB este o instituţie democrată sau nu pare, la prima vedere, lipsită de sens, deoarece bursa creează şi gestionează o piaţă de licitaţie. Or, a permite oricui să efectueze tranzacţii, dacă dispune de resurse şi dacă respectă regulile specifice respectivei pieţe, reprezintă o dovadă a lipsei vreunei diferenţieri arbitrare între participanţi. Dar, subliniez imediat, reprezintă acest fapt numai o singură dovadă. Celelalte se cuvin a fi luate în considerare şi analizate sine ira et studio.

Pe de altă parte, problema la care ne referim este complexă, deoarece impune abordarea ei pe mai multe planuri. Analiza caracterului instituţiei bursiere nu trebuie să rămână la invocarea formei de organizare statală în care funcţionează sau nu bursa la un moment dat şi nici la tehnicile de operare utilizate de această instituţie. Dimpotrivă, se cere, pentru ca studiul şi concluziile care se desprind din el să fie considerate pertinente, luarea în considerare a condiţiilor în care se elaborează deciziile la nivelul conducerii bursei şi a organismelor ei, precum şi a relaţiilor dintre indivizii care-i asigură conducerea şi diferite grupuri de interese recunoscute în mod public că se manifestă în economie.

Bursele de valori sunt instituţii interzise în economiile de comandă pentru că în cadrul acestora resursele sunt alocate de guvern, iar interacţiunea liberă dintre cumpărători şi vânzători este subordonată unor obiective stabilite de la centru. Prin urmare, bursele de valori există numai în ţările cu economie de piaţă. Dar faptul că ele folosesc un mecanism complicat, care asigură coordonarea inconştientă a opţiunilor investitorilor, că recurg la un sistem de comunicare, trans-parent şi accesibil, care influenţează gândirea şi acţiunile lor în mod impersonal, prin preţuri şi prin volumul tranzacţiilor, fără să existe un proiect privind direcţia şi amploarea acestor determinări, că au conduceri alese prin vot liber exprimat, nu transformă bursa în mod automat într-o instituţie-model al unei economii democratice.

Există forţe şi interese economice care se dovedesc la fel de puternice şi de stabile ca puterea de atracţie dintre corpurile cereşti, forţe care, lăsate să interacţioneze liber, transformă şi cel mai pur domeniu de activitate într-un spaţiu al arbitrariului. Aşa de exemplu, procesul de elaborare a deciziilor în cadrul Consiliului bursei este numai în aparenţă ordonat şi fundamentat pe argumente raţionale. Iar în cadrul AGA nimeni nu subliniază necesitatea respectării, cel puţin în părţile ei esenţiale, a cerinţelor Guvernanţei Corporative, deşi pe lângă BVB funcţionează un institut cu această denumire. Oare n-ar fi binevenită prezenţa şi în Consiliul bursei din Bucureşti a unor specialişti independenţi, de anvergura morală şi profesională a prof. univ. dr. Ioan Stancu, care şi-a arătat de altfel disponibilitatea pentru o astfel de funcţie? Sau n-ar fi trebuit traşi la răs-pundere şi sancţionaţi cei care şi-au subordonat Depozitarul Central intereselor individuale sau de structură informală?

De acum se ştie, procesul de elaborare a deciziilor în Consiliu, fără să se caracterizeze printr-o stabilitate indecelabilă, este aservit atingerii a două obiective grupale: satisfacerea intereselor intermediarilor bancari prezenţi în Consiliu şi perpetuarea sau, dacă se poate - cu atât mai bine, amplificarea privilegiilor reprezentanţilor unor SSIF minuscule. Aceştia din urmă există în fruntea unor organisme ale pieţei numai prin funcţiile deţinute temporar şi nu, cum ar fi normal, prin activitatea specificată în autorizaţiile de funcţionare a respectivelor societăţi. Or, dacă ei, al căror port-drapel este Dan Paul, - zis şi Smirnov din Carpaţi - nu ştiu, şi faptele dovedesc că nici nu pot, să se remarce în cadrul comunităţii decât printr-o procesomanie endemică şi aranjamente de culise impuse prin proceduri similare celor de la Congresul al XIV-lea al PCR, prin care Constantin Pârvulescu a fost scos cu forţa din sală, înseamnă că ceva nu este în regulă în conducerea BVB. Şi cum să fie când o ins-tituţie de interes public, intern şi internaţional, nu permite presei să participe la AGA, când unii membri ai Consiliului nu sunt nici măcar informaţi, nu consultaţi, în legătură cu unele manifestări publice ale BVB, care antrenează fonduri băneşti considerabile şi implică imaginea ei în rândul investitorilor.

Fiind o creatură conştientă, înţeleg că membrii celor două grupuri, reuniţi într-o cooperativă de-acum confirmată public, au un număr imens de dorinţe şi aspiraţii privitoare la propria persoană şi că acestea se află într-un raport invers proporţional cu resursele deţinute, profesionale şi intelectuale, necesare atingerii lor. Însă nu pot accepta, nici cu preţul pierderii libertăţii de mişcare, ca şi în continuare conducerea aleasă a BVB să susţină obiectivele unor indivizi şi acţiunile întreprinse de ei printr-o mulţime de impulsuri instinctive, prin proceduri şi mijloace care nu prezintă niciun interes colectiv intrinsec. Dimpotrivă.

În succesiunea nenumăratelor şi aparent întâmplătoarelor tranzacţii bursiere există un sistem care leagă decizii, operaţiuni şi acţiuni care nu sunt nici pe departe separate ori atât de independente cum se crede. Mai mult, el - sistemul - le organizează şi le orientează în aşa fel încât să se atingă obiective de interes larg, social sau economic. Nimănui nu-i este permis să altereze buna funcţionare a acestui sistem doar pentru că astfel el şi grupul susţinător îşi poate multiplica unele avantaje nemeritate. De-a dreptul trist este faptul că, atunci când se invocă necesitatea promovării intereselor acţionarilor unei societăţi înscrise la cota bursei, care, în fond, sunt investitori cu conturi deschise la BVB, clienţi ai SSIF care operează în piaţă, se ridică unul Giugiufrişcă şi afirmă că aşa ceva nu este admisibil să urmărească un membru al Consiliului.

Notă: Autorul îşi asumă integral răspunderea asupra opiniilor exprimate în articol.